ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 236 din 24 ianuarie 2013,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat ca
netimbrată cererea formulată de petentul Sindicatul Liber Independent A.
privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.
5717/324/2010 al Judecătoriei Tecuci.
În argumentarea
acestei încheieri s-a reținut, în esență, că petentul, deși legal citat cu
mențiunea timbrării cererii cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,15
RON timbru judiciar, acesta nu a făcut dovada timbrării cererii de strămutare
conform dispozițiilor instanței, Înalta Curte dând eficiență dispozițiilor art.
20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată,
anulând cererea ca netimbrată.
Împotriva acestei
încheieri Sindicatul Liber Independent A. a formulat contestație în anulare
susținând, în esență, că Sindicatul Liber Independent A. este scutit de la
plata taxei judiciare de timbru conform Legii Sindicatului nr. 54 din 24
ianuarie 2003, cu modificările ulterioare.
Pentru aceste motive
a solicitat admiterea contestației în anulare, iar în rejudecare, admiterea
cererii de strămutare.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata SC C.F. SRL a solicitat respingerea contestației în
anulare ca inadmisibilă.
Contestația în
anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Analizând contestația
în anulare din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte
constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru
considerentele ce succed:
Dispozițiile legale
invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare
și nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde
atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care
este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste
căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo
asemenea distincție.
Recunoașterea unei
căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie
o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului
constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,
corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția
României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii
judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte respinge ca inadmisibilă contestația în anulare
formulată de Sindicatul Liber Independent A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul Sindicatul Liber Independent A. împotriva
Încheierii nr. 236 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 11 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ