ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1452/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1452/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 1093 din 17

iunie 2011, Tribunalul Arad a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii,

prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității de reprezentant și

excepția lipsei de interes a reclamantului M.A., invocate de pârâta SC C. SA și

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA și în

consecință, a respins pe cale de excepție acțiunea formulată împotriva pârâtei

SC C. SA.

De asemenea, a admis

în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâților

A.M., A.N., B.E., C.L., C.C.I., C.M., C.I., C.M.D., C.M.A., D.M., G.T., I.M.,

I.M.A., M.C., M.F., P.G., R.M.E., R.Ș., Ș.E.N., S.G., S.S., S.E., S.L., A.M.A.,

B.I., B.I.A., B.M., C.A., C.G., C.I.V., C.M.B., C.I.A., C.A.A., C.Ș., C.A.B.,

C.A.M., D.E., D.D., D.S.C. - moștenitor al defunctului D.Ș., D.Ș., D.R., F.E.,

G.M., G.M.A., G.M.B., G.F., G.M.C., G.M.N., G.I., I.I., I.V., I.V., I.M.B..

I.D., L.A., M.R.C., M.M.M. - moștenitoare a defunctului U.C., M.I.M. -

moștenitoare a defunctei G.M., M.V., N.Ș., O.O., O.C., O.L., P.I., P.M.,

P.M.A., P.M.D. - moștenitoare a defunctului S.G., P.C., P.N., R.C., R.I., SC C.

SA Craiova, S.C.M. - moștenitoare a defunctului S.G., S.F. - moștenitoare a

defunctului S.G., S.G., S.C.C., S.C., Ș.M.L., V.M., V.A.C. - moștenitor ai

defunctului V.G., V.L.T. și V.M. și în consecință: a constatat simulația

operațiunilor de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni al SC C.

SA, încheiate de către pârâtul C.J., în calitate de cumpărător, în sensul că prețul

acțiunilor achiziționate a fost achitat de reclamantul M.A. prin persoana

interpusă, pârâtul C.J., fiind obligat pârâtul la restituirea către reclamant a

sumei de 1,25 miliarde lei vechi, sumă ce va fi actualizată la data executării,

sumă avansată în vederea achiziționării de către pârâtul C.J. a pachetului

majoritar de acțiuni ale SC C. SA Craiova; a respins acțiunea formulată de

către reclamantul M.A. împotriva pârâților A.M., A.N., B.E., C.L., C.C.I.,

C.M., C.I., C.M.D., C.M.A., D.M., G.T., I.M., I.M.A., M.C., M.F., P.G., R.M.E.,

R.Ș., Ș.E.N., S.G., S.S., S.E., S.L., A.M.A., B.I., B.I.A., B.M., C.A., C.G.,

C.I.V., C.M.B., C.I.A., C.A.A., C.Ș., C.M.D., C.A.B., C.A.M., D.E., D.D.,

D.S.C. - moștenitor al defunctului D.Ș., D.Ș., D.R., F.E., G.M., G.M.A., G.M.B.,

G.F., G.M.C., G.M.N., G.I., I.I., I.V., I.V.A., I.M., I.D., L.A., M.R.C. M.M.M.

- moștenitoare a defunctului U.C., M.I.M. - moștenitoare a defunctei G.M.,

M.V., N.Ș., O.O., O.C., O.L., P.I., P.M., P.M.A., P.M.D. - moștenitoare a

defunctului S.G., P.C., P.N., R.C., R.I., SC C. SA Craiova, S.C.M. -

moștenitoare a defunctului S.G., S.F. - moștenitoare a defunctului S.G., S.G.,

S.C.C., S.C., Ș.M.L., V.M., V.A.C. - moștenitor al defunctului V.G., V.L.T. și

V.M., fiind obligat pârâtul C.J. față de reclamant la 12.634 RON cheltuieli de

judecată parțiale.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 22 aprilie 2004, reclamantul M.A. a

chemat în judecată pârâții SC C. SA și C.J., solicitând să se constate

simulația operațiunilor de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni

al societății SC C. SA, încheiate de către C.J. în calitate de cumpărător, în

sensul că prețul acțiunilor achiziționate a fost achitat de acesta, prin

persoana interpusă C.J., și obligarea în mod solidar a pârâților la restituirea

către acesta a sumei de 1,25 miliarde lei actualizată la data executării, sumă

avansată în vederea achiziționării de către C.J. a pachetului majoritar de

acțiuni ale SC C. SA.

Prin Sentința nr. 421

din 15 iunie 2005, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților

C.J. și SC C. SA.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut că nu se poate aprecia în speță, existența

simulației.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul, care a fost soluționat prin Decizia nr.

94/2006, prin care a fost desființată sentința și s-a trimis cauza spre

rejudecare primei instanțe.

Împotriva Deciziei nr.

94 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova au formulat recurs pârâții SC

C. SA și C.J., recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1621 din

3 mai 2007.

În rejudecare, s-a

procedat la introducerea în cauză a celor 74 de părți care sunt vânzători ai

acțiunilor.

S-a reținut că firma

SC C. SA a fost înființată în anul 1991, având un capital de 277.691,000 RON

reprezentând 277.691 acțiuni, fiecare acțiune în valoare de 1.000 RON.

Potrivit cu statutul

și contractul de societate, acțiunile pot fi cesionate de către acționari, prin

simpla voință a acestora prin negociere și acord între părți fără a mai exista

un drept de preemțiune pentru acționarii societății.

Întrucât aceste

acțiuni nu puteau fi vândute decât către acționarii societății, reclamantul a

arătat că i-a dat suma de 1,25 miliarde lei pârâtului pentru a cumpăra

acțiunile societății, urmând ca ulterior, după modificarea statutului, să i le

concesioneze.

S-a apreciat că

înscrisul intitulat "chitanță" este pe deplin valabil în temeiul art.

1175 C. civ., având caracterul unui contraînscris întrucât este un act secret

și contemporan cu actul public, actele publice fiind contractele de

vânzare-cumpărare de acțiuni autentificate de pârâtul C.J.

În aceste condiții, a

existenței actului secret cât și a actului public, s-a apreciat că există

simulație prin interpunere de persoane și a existat o înțelegere evidențiată în

actul secret prin care după cumpărarea acțiunilor de către pârâtul C.J. cu bani

proveniți de la M.A., pârâtul să-i cedeze acțiunile.

Conform prevederilor

art. 1175 C. civ., atunci când simulația este valabilă între părțile

contractante, produce efecte actul secret, iar această soluție este în deplin

acord cu dispoziția art. 977 C. civ., potrivit căreia dacă între voința internă

sau reală și declarația de voință a părților contractante există neconcordanță,

are prioritate voința reală.

Întrucât actul secret

are ca părți doar pârâtul și defunctul D.Ș. și prin care a recunoscut faptul că

reclamantul M.A. a dat pârâtului suma de 1.250.000.000 lei, având așadar efect

doar între părți și că, potrivit art. 1175 C. civ., actul secret nu poate avea

niciun efect în contra terțelor persoane complet străine de contract, totuși

terților în speță, fiind vorba despre acționarii care și-au vândut acțiunile,

le va putea fi opusă numai situația juridică născută din actul aparent sau

public, deși nu corespunde realității.

Așadar,

inopozabilitatea actului secret față de terți rezultă din interpretarea art.

1175 C. civ., unde se prevede expres că actul secret nu poate avea niciun efect

în contra altor persoane, dar tot din același text se poate deduce implicit că

actul secret poate produce efecte favorabile terților și în această din urmă

situație, terții au dreptul să invoce în beneficiul lor și împotriva părților

efectele actului secret.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 20 iulie 2011, a declarat apel pârâtul C.J., înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara.

La data de 14

noiembrie 2011 pârâtul-apelant a depus la dosar motivele de apel prin care a solicitat

admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

În motivare pârâtul

arată că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a principiilor de

drept și a textelor de lege incidente privitor la instituția simulației.

Împotriva aceleiași

sentințe a formulat apel și reclamantul M.A., care a depus la dosar motivele de

apel în ședința publică din 14 noiembrie 2011, prin care a solicitat admiterea

apelului și, în principal, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul

respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA și

obligarea pârâtului C.J. în solidar cu SC C. SA la restituirea sumei de 1,25

miliarde lei, sumă care să fie actualizată la data plății efective și care a

fost avansată pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni al SC C. SA;

iar în subsidiar, să se constate că reclamantul a dobândit de la pârâta SC C.

SA prin acționarii vânzători ai acesteia 51% din acțiunile SC C. SA cu care

reclamantul să se înregistreze la Registrul Acționarilor și la Oficiul

Registrului Comerțului.

În cauză,

pârâtul-apelant C.J. a invocat excepția lipsei declarării în termenul legal a

apelului formulat de reclamantul M.A. și a solicitat admiterea excepției.

Prin Decizia civilă

nr. 30 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a

respins apelurile formulate de reclamantul M.A. și pârâtul C.J.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut în esență următoarele:

Excepția lipsei

procedurii concilierii prealabile cu pârâta SC C. SA este neîntemeiată,

întrucât s-a efectuat procedura concilierii prealabile printr-o notificare

adresată pârâtului C.J., iar faptul că această notificare nu a fost adresată în

mod distinct și pârâtei SC C. SA nu este de natură să ducă la incidența

excepției invocate de pârât cu atât mai mult cu cât SC C. SA nu a invocat în

nume propriu această excepție.

Curtea a constatat că

în speță nu este incidentă excepția prescripției dreptului material la acțiune

deoarece capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata unei

sume de bani urmează soarta principalului, astfel încât i se aplică aceleași

reguli de procedură ca și acțiunii principale având ca obiect constatarea

simulației unui înscris.

Referitor la excepția

lipsei de interes a reclamantului M.A., Curtea a reținut că aceasta este

neîntemeiată deoarece interesul său este și astăzi actual dat fiind faptul că

nu și-a recuperat încă suma investită pentru cumpărarea acțiunilor.

Pe înscrisul denumit

"chitanță" la rubrica "am primit" este menționat pârâtul

C.J., însă la rubrica "am plătit" apare numele D.Ș. care apare ca

fiind străin de operațiunea de vânzare-cumpărare de acțiuni a căror simulare

s-a invocat.

D.Ș. era directorul

societății SC C. SA și prin prisma acestei funcții deținute a prezentat pentru

ambele părți o garanție a respectării obligațiilor înscrise în această

chitanță.

Curtea a reținut că

în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de lege și a constatat că a

intervenit o simulație prin interpunere de persoane, întrucât în cauză este

îndeplinită cerința privind faptul că actul secret să fie anterior sau cel

puțin concomitent cu actul public și cerința identității între părțile actului

public și ale contraînscrisului făcut prin persoana interpusă.

S-a reținut că pârâtul

C.J. a primit de la reclamantul M.A. suma de 1,250.000.0000 lei în scopul

cumpărării de acțiuni de la SC C. SA în numele lui M.A.

C.J. a cumpărat

acțiunile, după care le-a înstrăinat către terțe persoane fără să își mai

îndeplinească obligațiile asumate în scris către reclamantul M.A.

Tribunalul Arad a

arătat că în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că nu

a fost înregistrat în compartimentul registratură apelul declarat de

reclamantul M.A., ci doar apelurile declarate de C.J. la 11 iulie 2011 și 20

iulie 2011 (este vorba de depunerea apelului și a motivelor de apel).

Așa fiind, apelul

declarat de M.A. a fost respins ca tardiv.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs în termen atât reclamantul M.A., cât și pârâtul C.J.

Reclamantul M.A.

critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a legii întrucât a ignorat dispozițiile art. 104 C.

proc. civ. potrivit cărora: "Actele de procedură trimise prin poștă

instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost

predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".

Instanța reține că

M.A. a depus la dosar declarația de apel însoțită de dovada recipisei de

trimitere către Tribunalul Arad.

Deși la dosar s-a

depus o copie după condica ghișeului poștal unde era înregistrată recomandata

din 15 iulie 2011, instanța de apel reține că apelul declarat de M.A. este

tardiv cu motivația că la Tribunalul Arad "nu a fost înregistrat în

compartimentul registratură apelul declarat de apelantul M.A.".

Atâta timp cât există

dovada trimiterii recomandatei din 15 iulie 2011, situație reținută de instanța

de apel, este cert faptul că a fost expediată declarația de apel, iar faptul că

aceasta nu a ajuns la destinatar adică la Tribunalul Arad nu este vina

recurentului, acesta fiind cel vătămat. Sunt invocate dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru

ca instanța să se pronunțe pe fondul apelului declarat de M.A.

Pârâtul C.J. critică

decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză lipsesc

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Se invocă

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin.

(3) C. proc. civ. Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare față de

necercetarea amănunțită a tuturor motivelor de apel invocate și ale aspectelor

de fapt.

Sunt apărări care nu

au fost supuse niciunei analize și care sunt hotărâtoare în concluzionarea

existenței simulației, cum ar fi: realitatea, veridicitatea și valabilitatea

contraînscrisului, manifestarea de voință a acționarilor-vânzători, depoziția

lui D.Ș. care nu face referire la încheierea contraînscrisului

"chitanță", lipsa de proporționalitate asupra a ceea ce susține că

s-a "acordat" comparativ cu prețul acțiunilor, atitudinea ulterioară

a reclamantului M.A.

Instanța,

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Contraînscrisul

"chitanță" din 16 iulie 1998 este un act față de care se ridică

problema realității lui, iar pe urmă a valabilității și semnificației lui

juridice.

În ceea ce privește

existența acestui act, în care C.J. "recunoaște" că a primit suma de

1,25 miliarde pentru a cumpăra acțiuni pentru M.A., se observă că nu este

încheiat cu acesta din urmă, ci cu un terț - D.Ș., prezența acestuia fiind

explicată prin aceea că era garant al întregii afaceri.

Hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ce privește

excepția prematurității este evident că nu poate fi primită motivarea potrivit

căreia realizarea concilierii față de doar una din părți (și aceea persoană

fizică) acoperă întreaga procedură.

În speță nu se

urmărește în mod prioritar constatarea simulației, ci obținerea sumelor pe care

intimatul-reclamant M.A. susține că le-a avansat în legătură cu convenția

intitulată "chitanță".

Ca atare, în mod

greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.

În mod greșit s-a

statuat de către instanța de apel că speța poate fi încadrată în condițiile de

existență ale simulației prin interpunere de persoane și că probele

administrate în cauză dovedesc acest fapt.

Interpunerea de

persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu să fie prezenți toți

cel trei protagoniști, astfel ca terțul contractant să cunoască faptul că a

încheiat actul cu un interpus și că adevăratul său cocontractant este cel ce

semnează actul secret.

Pe de altă parte,

este lipsită de orice logică posibilitatea ca M.A. să-și aproprie aceste

acțiuni în anul 1998 printr-un intermediar. Această variantă nu este plauzibilă

nu numai referindu-se la modalitatea pe care susține că a folosit-o

(intermedierea transmiterii banilor prin directorul SC C. SA D.Ș.), dar nici

raportat la statutul societății din acel moment, care-i permitea acestuia să

cumpere fără nicio opreliște.

În susținerea

recursurilor, la dosar s-au depus înscrisuri.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acestea sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamantul M.A.:

Potrivit

dispozițiilor art. 104 C. proc. civ.: "actele de procedură trimise prin

poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost

predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".

În cauză, s-a dovedit

că în data de 15 iulie 2011 s-a depus trimiterea recomandată, având ca

expeditor M.A. și ca destinatar Tribunalul Arad.

Compania Națională

Poșta Română SA arată că pe parcursul circuitului poștal, trimiterea respectivă

a fost supusă mai multor etape de prelucrare, în mai multe subunități poștale,

motiv pentru care nu se poate stabili momentul și locația în care s-a pierdut.

Curtea de apel a

reținut că nu s-a făcut dovada înregistrării la Tribunalul Arad a apelului

declarat de către M.A. și astfel acest apel urmează a fi respins ca tardiv.

Față de Adresa nr.

252/6214 din 20 martie 2012 emisă de Compania Națională Poșta Română SA, Înalta

Curte apreciază că este necesar a se dispune casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de apel să facă cercetări

în ceea ce privește apelul declarat de M.A. față de înscrisul depus în recurs

și față de dispozițiile art. 104 C. proc. civ. care nu fac vorbire despre

înregistrarea la instanță a unui act procedural. Se impune această soluție și

prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și

Libertăților Fundamentale întrucât, dacă nu s-ar proceda în acest mod,

recurentul M.A. ar fi sancționat, fără a avea vreo culpă în ceea ce privește

înregistrarea sau neînregistrarea declarației de apel.

Mai mult decât atât,

Înalta Curte consideră că în cauză nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt și

este necesar a se administra probe care să elucideze această situație.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâtul C.J.:

Înalta Curte

apreciază că instanța de apel nu a cercetat fondul raportului litigios,

întrucât nu a analizat toate elementele de rezolvare ale fondului cauzei.

Considerentele

deciziei din apel sunt deosebit de lapidare și nu oferă răspunsuri clare și

concise la criticile formulate în apel.

Instanța a

concluzionat asupra existenței condițiilor simulației prin interpunere de

persoane și a prezentat enumerativ probele administrate fără a sublinia ceea ce

dezleagă fiecare dintre aceste probe și care sunt consecințele logice ce decurg

din administrarea lor.

Este necesar a se

cerceta existența înscrisului numit "chitanță" pentru a se stabili

realitatea raportului juridic dintre M.A. și C.J. În jurul acestui act

gravitează rezolvarea situației de fapt și stabilirea raportului juridic dintre

părți, a drepturilor și obligațiilor ce revin fiecăruia.

Considerentele

deciziei recurate nu oferă o motivare convingătoare în ceea ce privește

existența acestui act sau interpretarea juridică a acestuia, astfel că se

impune concluzia că nu a fost clarificată situația de fapt.

De asemenea, cu

privire la condițiile prevăzute de lege pentru a se stabili existența

simulației prin interpunere de persoane, Înalta Curte apreciază că nu s-au

analizat aceste condiții, din considerentele deciziei nu reiese care a fost

motivația în fapt și în drept pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia

că există simulație prin interpunere de persoane chiar dacă la acordul

simulatoriu nu au fost prezenți toți cei trei protagoniști, astfel ca terțul

contractant să cunoască faptul că a încheiat actul cu un interpus și că

adevăratul său cocontractant este cel ce semnează actul secret.

Așa fiind, nu este

lămurită pe deplin situația de fapt, în speță, actul "secret" fiind

încheiat de persoana interpusă C.J. cu D.Ș., astfel că nu s-a dovedit valabilitatea

obligației lui C.J. de a cumpăra pentru M.A. respectivele acțiuni.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză împrejurările de fapt nu au

fost pe deplin stabilite și, pe cale de consecință, se impune casarea deciziei

atacate în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) și trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru administrarea de noi probatorii și lămurirea situației

de fapt.

Instanța urmează să

analizeze cauza sub toate aspectele și, rejudecând, să răspundă tuturor criticilor

invocate prin motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul M.A. și de pârâtul C.J. împotriva Deciziei civile nr.

30 din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ