ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1452/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 1093 din 17 iunie 2011, Tribunalul Arad a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei de interes a reclamantului M.A., invocate de pârâta SC C. SA și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA și în consecință, a respins pe cale de excepție acțiunea formulată împotriva pârâtei SC C. SA. De asemenea, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâților A.M., A.N., B.E., C.L., C.C.I., C.M., C.I., C.M.D., C.M.A., D.M., G.T., I.M., I.M.A., M.C., M.F., P.G., R.M.E., R.Ș., Ș.E.N., S.G., S.S., S.E., S.L., A.M.A., B.I., B.I.A., B.M., C.A., C.G., C.I.V., C.M.B., C.I.A., C.A.A., C.Ș., C.A.B., C.A.M., D.E., D.D., D.S.C.

- moștenitor al defunctului D.Ș., D.Ș., D.R., F.E., G.M., G.M.A., G.M.B., G.F., G.M.C., G.M.N., G.I., I.I., I.V., I.V., I.M.B.. I.D., L.A., M.R.C., M.M.M. - moștenitoare a defunctului U.C., M.I.M. - moștenitoare a defunctei G.M., M.V., N.Ș., O.O., O.C., O.L., P.I., P.M., P.M.A., P.M.D. - moștenitoare a defunctului S.G., P.C., P.N., R.C., R.I., SC C. SA Craiova, S.C.M. - moștenitoare a defunctului S.G., S.F. - moștenitoare a defunctului S.G., S.G., S.C.C., S.C., Ș.M.L., V.M., V.A.C. - moștenitor ai defunctului V.G., V.L.T. și V.M. și în consecință: a constatat simulația operațiunilor de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni al SC C. SA, încheiate de către pârâtul C.J., în calitate de cumpărător, în sensul că prețul acțiunilor achiziționate a fost achitat de reclamantul M.A.

prin persoana interpusă, pârâtul C.J., fiind obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 1,25 miliarde lei vechi, sumă ce va fi actualizată la data executării, sumă avansată în vederea achiziționării de către pârâtul C.J. a pachetului majoritar de acțiuni ale SC C. SA Craiova; a respins acțiunea formulată de către reclamantul M.A. împotriva pârâților A.M., A.N., B.E., C.L., C.C.I., C.M., C.I., C.M.D., C.M.A., D.M., G.T., I.M., I.M.A., M.C., M.F., P.G., R.M.E., R.Ș., Ș.E.N., S.G., S.S., S.E., S.L., A.M.A., B.I., B.I.A., B.M., C.A., C.G., C.I.V., C.M.B., C.I.A., C.A.A., C.Ș., C.M.D., C.A.B., C.A.M., D.E., D.D., D.S.C. - moștenitor al defunctului D.Ș., D.Ș., D.R., F.E., G.M., G.M.A., G.M.B., G.F., G.M.C., G.M.N., G.I., I.I., I.V., I.V.A., I.M., I.D., L.A., M.R.C.

M.M.M. - moștenitoare a defunctului U.C., M.I.M. - moștenitoare a defunctei G.M., M.V., N.Ș., O.O., O.C., O.L., P.I., P.M., P.M.A., P.M.D. - moștenitoare a defunctului S.G., P.C., P.N., R.C., R.I., SC C. SA Craiova, S.C.M. - moștenitoare a defunctului S.G., S.F. - moștenitoare a defunctului S.G., S.G., S.C.C., S.C., Ș.M.L., V.M., V.A.C. - moștenitor al defunctului V.G., V.L.T. și V.M., fiind obligat pârâtul C.J. față de reclamant la 12.634 RON cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 22 aprilie 2004, reclamantul M.A. a chemat în judecată pârâții SC C. SA și C.J., solicitând să se constate simulația operațiunilor de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni al societății SC C. SA, încheiate de către C.J.

în calitate de cumpărător, în sensul că prețul acțiunilor achiziționate a fost achitat de acesta, prin persoana interpusă C.J., și obligarea în mod solidar a pârâților la restituirea către acesta a sumei de 1,25 miliarde lei actualizată la data executării, sumă avansată în vederea achiziționării de către C.J. a pachetului majoritar de acțiuni ale SC C. SA. Prin Sentința nr. 421 din 15 iunie 2005, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților C.J. și SC C. SA. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că nu se poate aprecia în speță, existența simulației. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care a fost soluționat prin Decizia nr. 94/2006, prin care a fost desființată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva Deciziei nr. 94 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova au formulat recurs pârâții SC C. SA și C.J., recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1621 din 3 mai 2007. În rejudecare, s-a procedat la introducerea în cauză a celor 74 de părți care sunt vânzători ai acțiunilor. S-a reținut că firma SC C. SA a fost înființată în anul 1991, având un capital de 277.691,000 RON reprezentând 277.691 acțiuni, fiecare acțiune în valoare de 1.000 RON. Potrivit cu statutul și contractul de societate, acțiunile pot fi cesionate de către acționari, prin simpla voință a acestora prin negociere și acord între părți fără a mai exista un drept de preemțiune pentru acționarii societății.

Întrucât aceste acțiuni nu puteau fi vândute decât către acționarii societății, reclamantul a arătat că i-a dat suma de 1,25 miliarde lei pârâtului pentru a cumpăra acțiunile societății, urmând ca ulterior, după modificarea statutului, să i le concesioneze. S-a apreciat că înscrisul intitulat "chitanță" este pe deplin valabil în temeiul art. 1175 C. civ., având caracterul unui contraînscris întrucât este un act secret și contemporan cu actul public, actele publice fiind contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni autentificate de pârâtul C.J. În aceste condiții, a existenței actului secret cât și a actului public, s-a apreciat că există simulație prin interpunere de persoane și a existat o înțelegere evidențiată în actul secret prin care după cumpărarea acțiunilor de către pârâtul C.J.

cu bani proveniți de la M.A., pârâtul să-i cedeze acțiunile. Conform prevederilor art. 1175 C. civ., atunci când simulația este valabilă între părțile contractante, produce efecte actul secret, iar această soluție este în deplin acord cu dispoziția art. 977 C. civ., potrivit căreia dacă între voința internă sau reală și declarația de voință a părților contractante există neconcordanță, are prioritate voința reală. Întrucât actul secret are ca părți doar pârâtul și defunctul D.Ș. și prin care a recunoscut faptul că reclamantul M.A. a dat pârâtului suma de 1.250.000.000 lei, având așadar efect doar între părți și că, potrivit art. 1175 C. civ., actul secret nu poate avea niciun efect în contra terțelor persoane complet străine de contract, totuși terților în speță, fiind vorba despre acționarii care și-au vândut acțiunile, le va putea fi opusă numai situația juridică născută din actul aparent sau public, deși nu corespunde realității.

Așadar, inopozabilitatea actului secret față de terți rezultă din interpretarea art. 1175 C. civ., unde se prevede expres că actul secret nu poate avea niciun efect în contra altor persoane, dar tot din același text se poate deduce implicit că actul secret poate produce efecte favorabile terților și în această din urmă situație, terții au dreptul să invoce în beneficiul lor și împotriva părților efectele actului secret. Împotriva acestei sentințe, la data de 20 iulie 2011, a declarat apel pârâtul C.J., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara. La data de 14 noiembrie 2011 pârâtul-apelant a depus la dosar motivele de apel prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivare pârâtul arată că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a principiilor de drept și a textelor de lege incidente privitor la instituția simulației. Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și reclamantul M.A., care a depus la dosar motivele de apel în ședința publică din 14 noiembrie 2011, prin care a solicitat admiterea apelului și, în principal, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA și obligarea pârâtului C.J. în solidar cu SC C. SA la restituirea sumei de 1,25 miliarde lei, sumă care să fie actualizată la data plății efective și care a fost avansată pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni al SC C. SA; iar în subsidiar, să se constate că reclamantul a dobândit de la pârâta SC C. SA prin acționarii vânzători ai acesteia 51% din acțiunile SC C. SA cu care reclamantul să se înregistreze la Registrul Acționarilor și la Oficiul Registrului Comerțului.

În cauză, pârâtul-apelant C.J. a invocat excepția lipsei declarării în termenul legal a apelului formulat de reclamantul M.A. și a solicitat admiterea excepției. Prin Decizia civilă nr. 30 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins apelurile formulate de reclamantul M.A. și pârâtul C.J. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență următoarele: Excepția lipsei procedurii concilierii prealabile cu pârâta SC C. SA este neîntemeiată, întrucât s-a efectuat procedura concilierii prealabile printr-o notificare adresată pârâtului C.J., iar faptul că această notificare nu a fost adresată în mod distinct și pârâtei SC C. SA nu este de natură să ducă la incidența excepției invocate de pârât cu atât mai mult cu cât SC C. SA nu a invocat în nume propriu această excepție.

Curtea a constatat că în speță nu este incidentă excepția prescripției dreptului material la acțiune deoarece capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata unei sume de bani urmează soarta principalului, astfel încât i se aplică aceleași reguli de procedură ca și acțiunii principale având ca obiect constatarea simulației unui înscris. Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantului M.A., Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece interesul său este și astăzi actual dat fiind faptul că nu și-a recuperat încă suma investită pentru cumpărarea acțiunilor. Pe înscrisul denumit "chitanță" la rubrica "am primit" este menționat pârâtul C.J., însă la rubrica "am plătit" apare numele D.Ș.

care apare ca fiind străin de operațiunea de vânzare-cumpărare de acțiuni a căror simulare s-a invocat. D.Ș. era directorul societății SC C. SA și prin prisma acestei funcții deținute a prezentat pentru ambele părți o garanție a respectării obligațiilor înscrise în această chitanță. Curtea a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de lege și a constatat că a intervenit o simulație prin interpunere de persoane, întrucât în cauză este îndeplinită cerința privind faptul că actul secret să fie anterior sau cel puțin concomitent cu actul public și cerința identității între părțile actului public și ale contraînscrisului făcut prin persoana interpusă. S-a reținut că pârâtul C.J. a primit de la reclamantul M.A.

suma de 1,250.000.0000 lei în scopul cumpărării de acțiuni de la SC C. SA în numele lui M.A. C.J. a cumpărat acțiunile, după care le-a înstrăinat către terțe persoane fără să își mai îndeplinească obligațiile asumate în scris către reclamantul M.A. Tribunalul Arad a arătat că în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că nu a fost înregistrat în compartimentul registratură apelul declarat de reclamantul M.A., ci doar apelurile declarate de C.J. la 11 iulie 2011 și 20 iulie 2011 (este vorba de depunerea apelului și a motivelor de apel). Așa fiind, apelul declarat de M.A. a fost respins ca tardiv. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen atât reclamantul M.A., cât și pârâtul C.J.

Reclamantul M.A. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii întrucât a ignorat dispozițiile art. 104 C. proc. civ. potrivit cărora: "Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". Instanța reține că M.A. a depus la dosar declarația de apel însoțită de dovada recipisei de trimitere către Tribunalul Arad. Deși la dosar s-a depus o copie după condica ghișeului poștal unde era înregistrată recomandata din 15 iulie 2011, instanța de apel reține că apelul declarat de M.A.

este tardiv cu motivația că la Tribunalul Arad "nu a fost înregistrat în compartimentul registratură apelul declarat de apelantul M.A.". Atâta timp cât există dovada trimiterii recomandatei din 15 iulie 2011, situație reținută de instanța de apel, este cert faptul că a fost expediată declarația de apel, iar faptul că aceasta nu a ajuns la destinatar adică la Tribunalul Arad nu este vina recurentului, acesta fiind cel vătămat. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul apelului declarat de M.A. Pârâtul C.J. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: În cauză lipsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Se invocă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare față de necercetarea amănunțită a tuturor motivelor de apel invocate și ale aspectelor de fapt. Sunt apărări care nu au fost supuse niciunei analize și care sunt hotărâtoare în concluzionarea existenței simulației, cum ar fi: realitatea, veridicitatea și valabilitatea contraînscrisului, manifestarea de voință a acționarilor-vânzători, depoziția lui D.Ș. care nu face referire la încheierea contraînscrisului "chitanță", lipsa de proporționalitate asupra a ceea ce susține că s-a "acordat" comparativ cu prețul acțiunilor, atitudinea ulterioară a reclamantului M.A.

Instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Contraînscrisul "chitanță" din 16 iulie 1998 este un act față de care se ridică problema realității lui, iar pe urmă a valabilității și semnificației lui juridice. În ceea ce privește existența acestui act, în care C.J. "recunoaște" că a primit suma de 1,25 miliarde pentru a cumpăra acțiuni pentru M.A., se observă că nu este încheiat cu acesta din urmă, ci cu un terț - D.Ș., prezența acestuia fiind explicată prin aceea că era garant al întregii afaceri. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În ce privește excepția prematurității este evident că nu poate fi primită motivarea potrivit căreia realizarea concilierii față de doar una din părți (și aceea persoană fizică) acoperă întreaga procedură. În speță nu se urmărește în mod prioritar constatarea simulației, ci obținerea sumelor pe care intimatul-reclamant M.A. susține că le-a avansat în legătură cu convenția intitulată "chitanță". Ca atare, în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. În mod greșit s-a statuat de către instanța de apel că speța poate fi încadrată în condițiile de existență ale simulației prin interpunere de persoane și că probele administrate în cauză dovedesc acest fapt. Interpunerea de persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu să fie prezenți toți cel trei protagoniști, astfel ca terțul contractant să cunoască faptul că a încheiat actul cu un interpus și că adevăratul său cocontractant este cel ce semnează actul secret.

Pe de altă parte, este lipsită de orice logică posibilitatea ca M.A. să-și aproprie aceste acțiuni în anul 1998 printr-un intermediar. Această variantă nu este plauzibilă nu numai referindu-se la modalitatea pe care susține că a folosit-o (intermedierea transmiterii banilor prin directorul SC C. SA D.Ș.), dar nici raportat la statutul societății din acel moment, care-i permitea acestuia să cumpere fără nicio opreliște. În susținerea recursurilor, la dosar s-au depus înscrisuri. Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul M.A.: Potrivit dispozițiilor art. 104 C. proc.

civ.: "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". În cauză, s-a dovedit că în data de 15 iulie 2011 s-a depus trimiterea recomandată, având ca expeditor M.A. și ca destinatar Tribunalul Arad. Compania Națională Poșta Română SA arată că pe parcursul circuitului poștal, trimiterea respectivă a fost supusă mai multor etape de prelucrare, în mai multe subunități poștale, motiv pentru care nu se poate stabili momentul și locația în care s-a pierdut. Curtea de apel a reținut că nu s-a făcut dovada înregistrării la Tribunalul Arad a apelului declarat de către M.A. și astfel acest apel urmează a fi respins ca tardiv.

Față de Adresa nr. 252/6214 din 20 martie 2012 emisă de Compania Națională Poșta Română SA, Înalta Curte apreciază că este necesar a se dispune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de apel să facă cercetări în ceea ce privește apelul declarat de M.A. față de înscrisul depus în recurs și față de dispozițiile art. 104 C. proc. civ. care nu fac vorbire despre înregistrarea la instanță a unui act procedural. Se impune această soluție și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale întrucât, dacă nu s-ar proceda în acest mod, recurentul M.A. ar fi sancționat, fără a avea vreo culpă în ceea ce privește înregistrarea sau neînregistrarea declarației de apel.

Mai mult decât atât, Înalta Curte consideră că în cauză nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt și este necesar a se administra probe care să elucideze această situație. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul C.J.: Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu a cercetat fondul raportului litigios, întrucât nu a analizat toate elementele de rezolvare ale fondului cauzei. Considerentele deciziei din apel sunt deosebit de lapidare și nu oferă răspunsuri clare și concise la criticile formulate în apel. Instanța a concluzionat asupra existenței condițiilor simulației prin interpunere de persoane și a prezentat enumerativ probele administrate fără a sublinia ceea ce dezleagă fiecare dintre aceste probe și care sunt consecințele logice ce decurg din administrarea lor.

Este necesar a se cerceta existența înscrisului numit "chitanță" pentru a se stabili realitatea raportului juridic dintre M.A. și C.J. În jurul acestui act gravitează rezolvarea situației de fapt și stabilirea raportului juridic dintre părți, a drepturilor și obligațiilor ce revin fiecăruia. Considerentele deciziei recurate nu oferă o motivare convingătoare în ceea ce privește existența acestui act sau interpretarea juridică a acestuia, astfel că se impune concluzia că nu a fost clarificată situația de fapt.

De asemenea, cu privire la condițiile prevăzute de lege pentru a se stabili existența simulației prin interpunere de persoane, Înalta Curte apreciază că nu s-au analizat aceste condiții, din considerentele deciziei nu reiese care a fost motivația în fapt și în drept pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia că există simulație prin interpunere de persoane chiar dacă la acordul simulatoriu nu au fost prezenți toți cei trei protagoniști, astfel ca terțul contractant să cunoască faptul că a încheiat actul cu un interpus și că adevăratul său cocontractant este cel ce semnează actul secret. Așa fiind, nu este lămurită pe deplin situația de fapt, în speță, actul "secret" fiind încheiat de persoana interpusă C.J.

cu D.Ș., astfel că nu s-a dovedit valabilitatea obligației lui C.J. de a cumpăra pentru M.A. respectivele acțiuni. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite și, pe cale de consecință, se impune casarea deciziei atacate în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probatorii și lămurirea situației de fapt. Instanța urmează să analizeze cauza sub toate aspectele și, rejudecând, să răspundă tuturor criticilor invocate prin motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul M.A. și de pârâtul C.J. împotriva Deciziei civile nr. 30 din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ