ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 344 din data de 31 ianuarie

2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a constatat

nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta D.M. împotriva Deciziei

civile nr. 59 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Pentru a dispune

astfel, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ.,

raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) din același cod a luat în

examinare excepția nulității recursului, și a constatat că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de dispozițiile sus-citate, potrivit cărora

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare D.M. la data de 7 februarie 2013,

prin care a solicitat admiterea contestației în anulare și pe fond admiterea

cererii de chemare în judecată.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 - 320 C. proc. civ.

În susținerea

acesteia, contestatoarea a prezentat, în prealabil, un istoric al cauzei în

fazele procesuale anterioare, redând susținerile prezentate prin cererea de

chemare în judecată, cererile probatorii, cererile de ajutor public judiciar,

cu minime completări și modificări.

În continuare,

contestatoarea a arătat ca față de daunele morale solicitate invocă

dispozițiile O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, în speță art.

3, raportat la art. 16 și la art. 27 din Legea nr. 296/2004.

De asemenea,

apreciază că relevant este și art. 22 din Constituția României raportat la art.

81 și art. 1381 din Noul C. civ.

A invocat de asemenea

art. 25 din Legea nr. 296/2004, art. 49 din O.G. nr. 21/1992.

În consecință

solicită admiterea contestației în anulare și pe fondul cauzei acordarea de

daune morale în cuantum de 2.500.000 euro.

Contestația în

anulare este nefondată.

Prealabil examinării

motivelor invocate prin cererea de față, Înalta Curte observă că temeiurile de

drept invocate sunt cele prevăzute de art. 317 - 320 C. proc. civ., fără a

argumenta distinct fiecare motiv al contestației în anulare.

Înalta Curte

precizează că exercitarea contestației în anulare se poate face numai în

condițiile limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motivele neputând fi

extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de

textul de lege evocat.

Cu privire la motivul

întemeiat pe ipoteza art. 318 teza I C. proc. civ, Înalta Curte arată că

greșelile materiale strecurate într-o hotărâre pot forma obiectul unei

contestații în anulare dacă vizează greșeli evidente, involuntare, realizate

prin confundarea unor elemente importante ale cauzei.

Pornind de la aceste

precizări, Înalta constată că argumentele invocate în sprijinul acestui motiv

de contestație nu semnifică greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318

C. proc. civ.

Cu privire la motivul

întemeiat pe ipoteza art. 318 teza a II-a C. proc. civ., se constată că

invocarea acestuia este posibilă pentru omisiunea cercetării unuia dintre

motivele de modificare sau de casare.

În speța de față,

Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat nulitatea cererii de recurs,

ținând seama de natura și exigențele administrării justiției în această cale

extraordinară de atac, care nu aduce atingere substanței dreptului în

condițiile în care partea a avut la îndemână căile devolutive anterioare și a

constatat că recursul nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. întrucât indicarea formală a art. 299 C. proc. civ., fără

dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate care să vizeze

aplicarea greșită a legii cu o minimă argumentare în drept, nu răspunde

cerinței impuse de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

În raport de aceste

considerente, se constată că întrucât soluția instanței de recurs a fost aceea

de constatare a nulității cererii de recurs, problema examinării motivelor de

casare sau modificare invocate de recurentă nu mai putea fi abordată, admiterea

excepției făcând inutilă analizarea motivelor de reformare susținute de

reclamantă.

Motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului

sau a recursului.

În speță,

contestatoarea nu a prezentat argumentele aduse în sprijinul primului motiv al

contestației în anulare, respectiv nelegala citare, astfel încât controlul nu

poate fi exercitat în raport de acest motiv.

În ceea ce privește

motivul reprezentat de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se observă că

și acesta se circumscrie argumentelor sus evocate.

Pentru considerentele

de mai sus, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva Deciziei nr. 344 din 31

ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - AS