ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2544/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 2869 din data de 27 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr.

8024/1/2012,

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorui S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 7649

din data de 13 decembrie 2012, pronunțată de aceeași instanță.

În sinteză, Înalte Curte a reținut

faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., susținerile contestatorului nevizând niciuna dintre ipotezele

reglementate de dispozițiile legale citate.

Prin cererea formulată la data de 10

aprilie 2014,

precizată

ulterior, revizuentul S.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2869

din data de 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând

schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință,

anularea ultimei hotărâri pronunțate în cauză.

Revizuentul, invocând faptul că, în

speță, sunt incidente motivele de revizuire întemeiate de prevederile art. 509

alin. (1) pct. 3 și 6 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, a

criticat soluțiile instanțelor de judecată, pe de o parte, pentru nerespectarea

obiectului dedus judecății, respectiv grănițuire, instanțele apreciind în mod

greșit că obiectul dedus judecății a fost revendicare. Pe de altă parte, a

invocat faptul că, în legătură cu bunul ce a făcut obiect al litigiului, a fost

încheiat un înscris fals, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în anul 1974 între numitul U.G., în calitate de vânzător, și numitul N.P.,

în calitate de cumpărător, înscris pe care instanțele de judecată și-au

întemeiat hotărârile pronunțate, precum și alte acte subsecvente, apreciate ca

false, respectiv contract de vânzare-cumpărare din anul 2003 și acte de punere

în posesie și cadastru din anul 2005.

Analizând excepția tardivității cererii

de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere

următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține

faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea

nr. 134/2010, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și

executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Or, cauza pendinte își afla originea în

acțiunea în grănițuire ce a făcut obiect al Dosarului nr, 6001/317/2007 al Judecătoriei

Cărbunești, motiv pentru care, față de data înregistrării cauzei, 38 decembrie 2007,

sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865.

În cauză, Înalta Curte constată că motivele

de revizuire, deși invocate pe temeiul dispozițiilor noului C. proc. civ., respectiv

art. 509 pct. 3 și 6, în dezvoltarea dată de revizuent, își găsesc echivalentul

în dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, anume în art. 322 pct. 2 și

art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, revizuentul a invocat, pe de o

parte, ipoteza neprommțării instanței de judecată asupra lucrului cerut, ori pronununțarea

asupra a ceea ce nu s-a cerat, reglementată de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, ipoteza unui înscris fals ce nu a fost declarat ca atare

de instanța de judecată, prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 teza

a II-a C. proc. civ., perspectivă din care urmează să fie analizată excepția tardivității,

invocată de instanță din oficiu

Înalta Curte reține faptul că, potrivit

art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge, în cazul

revizuirii întemeiate de art. 322 pct. 2 C.proc. civ., de la data pronunțării hotărârii

a cărei revizuire se cere, iar pentru cazul revizuirii întemeiate de art. 322

pct. 4 C. proc. civ. teza a doua, de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările

pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre penală, dar nu mai târziu

de 3 ani de la data producerii acestora.

Înalta Curte reține faptul că, în speță,

decizia supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 27 mai 2013, iar termenul

de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 27 iunie 2013,

cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 10 aprilie 2014, fiind tardiv formulată, pentru motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În ceea ce privește ipoteza de revizuire

prevăzută de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține că revizuentul face

referire la actul ce ar trebui declarat fals, încheiat anul 1974, respectiv contract

de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, având drept cumpărător pe N.P., și a

actelor subsecvente încheiate în anii 2003 și 2005, acte a căror nevalabilitate

a fost invocată pe tot parcursul litigiului ce a făcut obiect al Dosarului nr. 6001/317/2007

al Judecătoriei Cărbunești, înregistrat la data de 18 decembrie 2007.

În consecință, Înalta Curte constată, că

este tardivă și cererea de revizuire întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 4

C. proc. civ., motivat de faptul că este evident că a trecut mai mult de o lună

de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea

nu se mai poate face prin hotărâre penală sau de la data expirării termenului de

3 ani de la data producerii acestora.

În raport de aceste considerente, constatând

că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului procedural,

Înalta Curte o va respinge ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 2869 din 27 mai 2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02

octombrie 2014.