ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2544/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2869 din data de 27 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorui S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 7649 din data de 13 decembrie 2012, pronunțată de aceeași instanță. În sinteză, Înalte Curte a reținut faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., susținerile contestatorului nevizând niciuna dintre ipotezele reglementate de dispozițiile legale citate. Prin cererea formulată la data de 10 aprilie 2014, precizată ulterior, revizuentul S.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2869 din data de 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, anularea ultimei hotărâri pronunțate în cauză.

Revizuentul, invocând faptul că, în speță, sunt incidente motivele de revizuire întemeiate de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 3 și 6 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, a criticat soluțiile instanțelor de judecată, pe de o parte, pentru nerespectarea obiectului dedus judecății, respectiv grănițuire, instanțele apreciind în mod greșit că obiectul dedus judecății a fost revendicare.

Pe de altă parte, a invocat faptul că, în legătură cu bunul ce a făcut obiect al litigiului, a fost încheiat un înscris fals, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974 între numitul U.G., în calitate de vânzător, și numitul N.P., în calitate de cumpărător, înscris pe care instanțele de judecată și-au întemeiat hotărârile pronunțate, precum și alte acte subsecvente, apreciate ca false, respectiv contract de vânzare-cumpărare din anul 2003 și acte de punere în posesie și cadastru din anul 2005. Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 24 C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Or, cauza pendinte își afla originea în acțiunea în grănițuire ce a făcut obiect al Dosarului nr, 6001/317/2007 al Judecătoriei Cărbunești, motiv pentru care, față de data înregistrării cauzei, 38 decembrie 2007, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865. În cauză, Înalta Curte constată că motivele de revizuire, deși invocate pe temeiul dispozițiilor noului C. proc. civ., respectiv art. 509 pct. 3 și 6, în dezvoltarea dată de revizuent, își găsesc echivalentul în dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, anume în art. 322 pct. 2 și art. 322 pct. 4 C. proc.

civ. Astfel, revizuentul a invocat, pe de o parte, ipoteza neprommțării instanței de judecată asupra lucrului cerut, ori pronununțarea asupra a ceea ce nu s-a cerat, reglementată de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar pe de altă parte, ipoteza unui înscris fals ce nu a fost declarat ca atare de instanța de judecată, prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., perspectivă din care urmează să fie analizată excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu Înalta Curte reține faptul că, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge, în cazul revizuirii întemeiate de art. 322 pct. 2 C.proc. civ., de la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar pentru cazul revizuirii întemeiate de art. 322 pct. 4 C. proc.

civ. teza a doua, de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora. Înalta Curte reține faptul că, în speță, decizia supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 27 mai 2013, iar termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 27 iunie 2013, cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 aprilie 2014, fiind tardiv formulată, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. În ceea ce privește ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că revizuentul face referire la actul ce ar trebui declarat fals, încheiat anul 1974, respectiv contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, având drept cumpărător pe N.P., și a actelor subsecvente încheiate în anii 2003 și 2005, acte a căror nevalabilitate a fost invocată pe tot parcursul litigiului ce a făcut obiect al Dosarului nr. 6001/317/2007 al Judecătoriei Cărbunești, înregistrat la data de 18 decembrie 2007. În consecință, Înalta Curte constată, că este tardivă și cererea de revizuire întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., motivat de faptul că este evident că a trecut mai mult de o lună de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre penală sau de la data expirării termenului de 3 ani de la data producerii acestora.

În raport de aceste considerente, constatând că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului procedural, Înalta Curte o va respinge ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 2869 din 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2014.