ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2387/2014

Deliberând, în

condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin decizia civilă nr. 1841 din 11 iunie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în

dosarul nr. 1629/1/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de F.G., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de

Pensii Galați, împotriva Deciziei nr. 951 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, neîntemeiată în drept pe

vreunul dintre motivele de revizuire prevăzute de lege.

În motivarea cererii,

revizuentul a susținut că decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunțată

fără să se aibă în vedere drepturile conferite de Constituție și de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea,

revizuentul a invocat și Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată de

instanța supremă și faptul că legea pensiilor nu se aplică unitar, un coleg al

său O.M., obținând o hotărâre favorabilă în dosarul nr. 3010/121/2013 la

Tribunalul Galați.

Înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în

raport de prevederile art. 509 alin. (1) și art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând, excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus

arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de

admisibilitate, pentru considerentele ce succed:

Hotărârea atacată cu

revizuire este Decizia nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, o decizie pronunțată în cadrul contestației în

anulare promovată de reclamant cu privire la decizia nr. 951 din 20 martie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de același reclamant contra unei hotărâri

definitive, respectiv, Decizia nr. 82A din 28 noiembrie      2013 a Curții de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit prevederilor

art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea

atacată în contestație în anulare, respectiv Decizia nr. 951 din 20 martie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este supusă

niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din prevederile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., care nu distinge între căile de atac ordinare și cele

extraordinare, astfel încât, nici hotărârea pronunțată în contestația în

anulare nu este susceptibilă de vreo cale de atac.

În aceste condiții,

se constată că cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1841 din

11 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, decizie

care nu este supusă niciunei căi de atac, este inadmisibilă.

Un alt argument subsidiar

de inadmisibilitate decurge din condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea

căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, revizuentul a

solicitat instanței anularea Deciziei nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fără a indica temeiul legal al

cererii sale.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere încalcă dispozițiile Constituționale, art. 6

parag. 1 a Curții Europene a Drepturilor Omului și că, în ceea ce privește

modul de soluționare pe fond a litigiului, nu există o practică unitară,

existând și soluții favorabile pronunțate în cazuri similare. Revizuentul

indică în acest sens decizia pronunțată în dosarul nr. 3010/121/2013 de

Tribunalul Galați, parte fiind O.M.

În aplicarea

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază ca

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidența teza de la art.

509 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca hotărârea supusă revizuirii să fie

o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. În speță nu se

invocă niciunul dintre motivele de revizuire, exceptate de la această condiție

prin art. 509 alin. (2) C. proc. civ., în cauză, prin hotărârea ce se cere a fi

revizuită, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a

contestației în anulare formulată de F.G.

Așa fiind, se

constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii

de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Fața de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul F.G. împotriva

Deciziei nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în dosarul nr. 1629/1/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2014.

Procesat de GGC - AM