ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153/F din 9 aprilie

2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 87 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002 modificată a condamnat pe inculpatul A.C. la 1 an și 2

luni închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și a fixat un termen

de încercare de 3 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

executării pedepsei aplicate.

Conform art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii.

A obligat inculpatul

la 3250 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 227/P/2011 din 30 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată în stare de libertate a inculpatului A.C., avocat în cadrul Baroului

București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 modificată.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea

situație de fapt:

În noaptea de 25 din

26 august 2009, în jurul orelor 01

15

, martorul M.C.C., care

conducea un autoturism pe Bd. Lascăr Catargiu din municipiul București a apelat

serviciul telefonic de urgență 112, sesizând că a observat în trafic un autoturism

de culoare neagră marca N., care circula pe contrasens, cu viteză, riscând să

intre în coliziune frontală cu autoturismele ce se deplasau în mod

regulamentar.

După circa un sfert

de oră, autovehiculul respectiv a fost blocat în trafic de poliția rutieră pe

Calea Dorobanților.

Cu acea ocazie s-a

constatat că autoturismul avea număr de înmatriculare MS-xxx și era condus de

inculpatul A.C., avocat în Baroul București.

Potrivit

constatărilor lucrătorilor de poliție, dar și ale martorului M.C.C., care

participase la urmărirea autovehiculului, conducătorul auto emana un puternic

miros de alcool și avea dificultăți de vorbire și menținere a echilibrului. El

a acceptat după circa o oră de pertractări și discuții în contradictoriu cu

organele de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest, stabilindu-se

că avea o concentrație de 1,31 mg alcool pur în aerul expirat.

În aceste condiții,

cel în cauză a fost transportat la Institutul Național de Medicină Legală, unde

i s-au recoltat probe de sânge la orele 03

20

și respectiv 04

20

,

în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului

de analiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009, inculpatul avea o

alcoolemie de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare și de 2,10 gr ‰ la cea de a doua.

Organele de urmărire

penală au admis cererea inculpatului de a se efectua și un calcul retroactiv al

alcoolemiei la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliție.

Inculpatul a declarat

că în noaptea respectivă consumase, până la ora 01

10

, circa 450 ml

palincă având o concentrație de 40 ‰ și mâncase.

Potrivit raportului

de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină

Legală ”Mina Minovici” determinările de laborator și datele furnizate de

inculpat nu sunt concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice

decât cel declarat. S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când

conducea autoturismul și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de

1,50 gr ‰.

În aceste condiții, rechizitoriul

a stabilit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002 modificat. Acesta nu se afla

la prima încălcare de acest gen a legii, fiind depistat la data de 16 aprilie 2007

conducând pe str. Șerban Vodă din București un autoturism, având o alcoolemie de

0,60 - 0,80 gr. ‰. Pentru această faptă s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

deoarece ea constituie contravenție.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, cu ocazia audierii, inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare,

precizând că înainte de a se urca la volan a consumat „circa 450 ml palincă, având

o tărie de minim 55 grade”.

Inculpatul a solicitat

efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea retroactivă

a alcoolemiei, iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară Medico-Legală

a raportului de expertiză nr. 951/2/2011.

Avizul Comisiei Superioare

a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar

pentru varianta de consum luată în discuție.

În raport de precizarea

inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătorești, în sensul că tăria băuturii

ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 01

30

din noaptea respectivă,

alcoolemia reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰.

În raport de toate aceste

acte medico-legale, solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale,

având același obiectiv, a fost respinsă ca nefondată.

S-au audiat pe parcursul

cercetării judecătorești martorii B.A., D.D. și M.C.C., aceștia reiterându-și afirmațiile

în sensul că inculpatul părea în stare evidentă de ebrietate, refuza să se supună

etilotestului și avea o comportare jignitoare și amenințătoare la adresa polițiștilor.

S-au depus la dosarul

cauzei înscrisuri în circumstanțierea inculpatului.

Examinând actele și lucrările

dosarului Curtea a constatat că sunt pe deplin întrunite, atât din punct de vedere

obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată.

Făcând aplicarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea

situată spre limita minimă prevăzută de lege, apreciindu-se că o pedeapsă de 1 an

și 2 luni închisoare corespunde criteriilor instituite prin art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C.

Invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. inculpatul prin apărător

a pus concluzii de admitere a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond în vederea administrării unei probe, respectiv efectuarea unei

noi expertize medico-legale de stabilire a alcoolemiei. Apărătorul a apreciat că

probatoriul nu a fost complet administrat în cauză iar rezultantul Comisiei de Avizare

creează un dubiu care trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat, pct. 10

al art. 385

9

C. proc. pen., conform art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de

inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Fapta săvârșită de inculpat

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 192/2002 modificat. Este dincolo de orice dubiu că acesta a condus

pe drumurile publice un autoturism, având o alcoolemie care, așa cum rezultă din

actele medico-legale nu era mai mică de 1‰.

Potrivit raportului de

expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală

„Mina Minovici” determinările de laborator și datele furnizate de inculpat nu sunt

concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat.

S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul

și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de 1,50 gr ‰.

Față de aceste împrejurări,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect prima instanță a

dispus condamnarea inculpatului.

Cât privește pedeapsa

aplicată inculpatului se constată că instanța de fond a dozat corect această pedeapsă

atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare apreciind că scopul

educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar dacă nu va fi executată în

regim de detenție în raport de celelalte date pozitive de natură profesională și

socială ce caracterizează persoana inculpatului.

Înalta Curte apreciază

că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen. probele fiind corect și complet administrate în cauză.

Astfel potrivit buletinului

de expertiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009 inculpatul avea o alcoolemie

de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare și de 2,10 gr ‰ la cea de a doua.

Organele de urmărire penală

au admis cererea inculpatului de a se efectua și un calcul retroactiv al alcoolemiei

la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliție.

Potrivit raportului de

expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 al Institutului de Medicină Legală „Mina

Minovici” s-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul

și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de 1,50 gr ‰.

Ulterior, inculpatul a

solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea

retroactivă a alcoolemiei iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară

Medico - Legală a raportului de expertiză din 08 iunie 2011.

Avizul Comisiei Superioare

a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar

pentru varianta de consum luată în discuție.

În raport de precizarea

inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătorești, în sensul că tăria băuturii

ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 01:30 din noaptea respectivă, alcoolemia

reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰.

În raport de toate aceste

acte medico-legale se constată că în mod corect solicitarea inculpatului de efectuare

a unei noi expertize medico-legale, având același obiectiv a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii B.A., D.D. și M.C.C.,

aceștia afirmând că inculpatul se afla în stare evidentă de ebrietate, refuza să

se supună etilotestului și avea o comportare jignitoare și amenințătoare la adresa

polițiștilor.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței penale nr. 153/F din 9

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie

2012.