ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 153/F din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată a condamnat pe inculpatul A.C. la 1 an și 2 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și a fixat un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei aplicate. Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A obligat inculpatul la 3250 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 227/P/2011 din 30 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A.C., avocat în cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea situație de fapt: În noaptea de 25 din 26 august 2009, în jurul orelor 01 15 , martorul M.C.C., care conducea un autoturism pe Bd.

Lascăr Catargiu din municipiul București a apelat serviciul telefonic de urgență 112, sesizând că a observat în trafic un autoturism de culoare neagră marca N., care circula pe contrasens, cu viteză, riscând să intre în coliziune frontală cu autoturismele ce se deplasau în mod regulamentar. După circa un sfert de oră, autovehiculul respectiv a fost blocat în trafic de poliția rutieră pe Calea Dorobanților. Cu acea ocazie s-a constatat că autoturismul avea număr de înmatriculare MS-xxx și era condus de inculpatul A.C., avocat în Baroul București. Potrivit constatărilor lucrătorilor de poliție, dar și ale martorului M.C.C., care participase la urmărirea autovehiculului, conducătorul auto emana un puternic miros de alcool și avea dificultăți de vorbire și menținere a echilibrului.

El a acceptat după circa o oră de pertractări și discuții în contradictoriu cu organele de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest, stabilindu-se că avea o concentrație de 1,31 mg alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții, cel în cauză a fost transportat la Institutul Național de Medicină Legală, unde i s-au recoltat probe de sânge la orele 03 20 și respectiv 04 20 , în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009, inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare și de 2,10 gr ‰ la cea de a doua. Organele de urmărire penală au admis cererea inculpatului de a se efectua și un calcul retroactiv al alcoolemiei la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliție.

Inculpatul a declarat că în noaptea respectivă consumase, până la ora 01 10 , circa 450 ml palincă având o concentrație de 40 ‰ și mâncase. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” determinările de laborator și datele furnizate de inculpat nu sunt concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat. S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de 1,50 gr ‰. În aceste condiții, rechizitoriul a stabilit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 192/2002 modificat. Acesta nu se afla la prima încălcare de acest gen a legii, fiind depistat la data de 16 aprilie 2007 conducând pe str. Șerban Vodă din București un autoturism, având o alcoolemie de 0,60 - 0,80 gr. ‰. Pentru această faptă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece ea constituie contravenție. Pe parcursul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii, inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare, precizând că înainte de a se urca la volan a consumat „circa 450 ml palincă, având o tărie de minim 55 grade”. Inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea retroactivă a alcoolemiei, iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară Medico-Legală a raportului de expertiză nr. 951/2/2011.

Avizul Comisiei Superioare a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar pentru varianta de consum luată în discuție. În raport de precizarea inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătorești, în sensul că tăria băuturii ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 01 30 din noaptea respectivă, alcoolemia reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰. În raport de toate aceste acte medico-legale, solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, având același obiectiv, a fost respinsă ca nefondată. S-au audiat pe parcursul cercetării judecătorești martorii B.A., D.D. și M.C.C., aceștia reiterându-și afirmațiile în sensul că inculpatul părea în stare evidentă de ebrietate, refuza să se supună etilotestului și avea o comportare jignitoare și amenințătoare la adresa polițiștilor.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțierea inculpatului. Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că sunt pe deplin întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Făcând aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea situată spre limita minimă prevăzută de lege, apreciindu-se că o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare corespunde criteriilor instituite prin art. 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. inculpatul prin apărător a pus concluzii de admitere a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării unei probe, respectiv efectuarea unei noi expertize medico-legale de stabilire a alcoolemiei. Apărătorul a apreciat că probatoriul nu a fost complet administrat în cauză iar rezultantul Comisiei de Avizare creează un dubiu care trebuie interpretat în favoarea inculpatului. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat, pct. 10 al art. 385 9 C. proc. pen., conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002 modificat. Este dincolo de orice dubiu că acesta a condus pe drumurile publice un autoturism, având o alcoolemie care, așa cum rezultă din actele medico-legale nu era mai mică de 1‰. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” determinările de laborator și datele furnizate de inculpat nu sunt concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat. S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de 1,50 gr ‰. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului se constată că instanța de fond a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenție în raport de celelalte date pozitive de natură profesională și socială ce caracterizează persoana inculpatului. Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. probele fiind corect și complet administrate în cauză. Astfel potrivit buletinului de expertiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009 inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare și de 2,10 gr ‰ la cea de a doua.

Organele de urmărire penală au admis cererea inculpatului de a se efectua și un calcul retroactiv al alcoolemiei la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliție. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 al Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul și a fost oprit de organele de poliție, o alcoolemie de 1,50 gr ‰. Ulterior, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea retroactivă a alcoolemiei iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară Medico - Legală a raportului de expertiză din 08 iunie 2011. Avizul Comisiei Superioare a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar pentru varianta de consum luată în discuție.

În raport de precizarea inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătorești, în sensul că tăria băuturii ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 01:30 din noaptea respectivă, alcoolemia reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰. În raport de toate aceste acte medico-legale se constată că în mod corect solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, având același obiectiv a fost respinsă ca neîntemeiată. Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii B.A., D.D. și M.C.C., aceștia afirmând că inculpatul se afla în stare evidentă de ebrietate, refuza să se supună etilotestului și avea o comportare jignitoare și amenințătoare la adresa polițiștilor.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței penale nr. 153/F din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.