ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3567/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3567/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 14 martie

2012, Tribunalul Mureș, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.G.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.

A constatat neîntemeiată

propunerea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 280

1

din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 346

alin. (3) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de despăgubiri civile

formulată de partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureș prin A.F.P.

Sovata.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul avea calitatea de administrator al SC D.S. SRL Sovata dobândind această

calitate la data de 21 aprilie 2009.

Prin actul adițional și

contractul de cesiune autentificate la data de 13 mai 2009, martorul F.A. - administrator

al SC K. SRL cu sediul în comuna L., jud. Harghita a cesionat părțile sociale inculpatului

R.G.G. și martorului R.I. - soția inculpatului. Totodată, denumirea societății a

fost schimbată în SC D.S. SRL și sediul acesteia a fost schimbat în Sovata,

str. P., jud. Mureș.

La 29 mai 2009, ca urmare

a cesiunii, inculpatul R.G.G. a preluat de la martorul F.A. documentele și ștampilele

societății, precum și stocurile de marfă, conform situațiilor actualizate pentru

data de 29 mai 2009. Această operațiune a fost consemnată în procesul verbal întocmit

la acea dată, semnat atât de către martorul F.A. cât și de inculpatul R.G.G.

În perioada 24-25 iunie

2010, SC D.S. SRL Sovata a fost controlată de către comisarii Gărzii Financiare

Mureș.

Pentru efectuarea controlului

a fost invitat inculpatul R.G.G. să prezinte documentele contabile ale societății.

Acesta a declarat organelor de control că nu deține aceste documente pentru că nu

le-a preluat de la fostul administrator - aspect contrazis de procesul verbal întocmit

la 29 mai 2009.

În această situație, controlul

s-a efectuat în baza situațiilor depuse la organele fiscale de fostul administrator.

Astfel s-a stabilit că la data de 31 decembrie 2008, conform balanței de verificare

depusă la Administrația Finanțelor Publice Sovata la acea dată, societatea avea

un stoc de marfă, în valoare de 251.222 RON.

Cu ocazia controlului

efectuat de comisarii Gărzii Financiare Mureș, acest stoc de marfă nu a fost identificat

faptic. De asemenea, nu au fost prezentate de către inculpat documentele justificative

privind existența sau inexistența acestui stoc de marfă. S-a concluzionat astfel

că stocul de marfă în cauză a fost înstrăinat fără întocmirea documentelor justificative

cerute de prevederile legale.

Pentru această operațiune

- vânzarea de marfă, au fost calculate de organele de control obligațiile fiscale

aferente. S-a stabilit astfel ca TVA de plată suma de 40.111 și impozit pe profit

în valoare de 11.822 RON - ambele obligații aferente vânzării stocului de marfă

în litigiu.

S-a concluzionat astfel

că, prin neevidențierea în documentele contabile a vânzării stocului de marfă în

valoare de 251.222 RON, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de

51.933 RON, reprezentând TVA - 40.111 RON și impozit de profit - 11.822 RON.

Ca urmare a acestor constatări,

Garda Financiară Mureș a sesizat organele de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel partea civilă Statul român, reprezentat în proces de Agenția Națională

de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

În motivarea căii de atac,

partea civilă a contestat legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Mureș,

de achitare a inculpatului R.G.G. de sub acuzația comiterii infracțiunii de evaziune

fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de respingere

a acțiunii civile alăturate acțiunii penale în proces. S-a susținut că probele administrate

în cauză confirmă că fapta de evaziune fiscală există, a fost săvârșită de inculpatul

R.G.G. și a fost comisă cu vinovăția specifică, astfel că soluția corectă ar fi

fost aceea de condamnare a inculpatului. S-a mai arătat că sunt îndeplinite cumulativ

și condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru suma

de 51.933 RON și accesoriile acestuia, reprezentând paguba cauzată bugetului consolidat

al statului prin activitatea infracțională dedusă judecății.

Prin decizia penală

nr. 57/A din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată/civilă

Statul român, reprezentat în proces de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea vătămată/civilă să suporte cheltuielile

judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 400 RON, din care suma de 200

RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul R.G.G., s-a virat

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută

de instanța de fond. A reținut că motivele de apel formulate de partea civilă sunt

neîntemeiate, că just a constatat prima instanță că acțiunea penală exercitată împotriva

inculpatului R.G.G. este lipsită de temei, întrucât din materialul probator al dosarului,

bănuielile asupra subiectului activ al infracțiunii de evaziune fiscală se îndreaptă

în mod rezonabil asupra martorului F.A.

În contextul în care achitarea

se bazează pe disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar răspunderea civilă delictuală

nu se poate angaja în procesul penal, decât față de persoana care a cauzat prejudiciul

și, când este cazul, față de persoana chemată, potrivit legii civile să răspundă

în solidar cu autorul faptei cauzatoare de prejudicii, potrivit art. 346 alin.

(3) C. proc. pen., acțiunea civilă promovată în cauză de Statul român în contra

inculpatului R.G.G. este neîntemeiată și, în consecință trebuia respinsă ca atare.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș.

Așa cum rezultă din memoriul

depus la dosar partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate, în condițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. și trimiterea spre

rejudecare a cauzei, urmând să se pronunțe o nouă hotărâre, procedând conform

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul constatării existenței

faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, admiterii acțiunii

civile și a reparării integrale a pagubei materiale cauzată Statului Român, prin

Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv D.G.F.P. Mureș, respectiv a

obligării inculpatului

R.G.G.

la plata sumei de 51.933 RON, datorată bugetului consolidat al statului, prin omisiunea

evidențierii în actele contabile a operațiunii - înstrăinare marfă în valoare de

251.22 RON - și a veniturilor realizate la SC D.S. SRL, astfel cum a precizat în

cererea de constituire de parte civilă din 17 mai 2011, la care să se adauge și

accesoriile, până la data stingerii efective a sumei datorate, conform disp.

art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins

ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma

analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal.

Înalta Curte constată

că în mod corect a constatat prima instanță că acțiunea penală exercitată împotriva

inculpatului R.G.G. este lipsită de temei, întrucât din materialul probator al dosarului

nu rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat, acesta fiind achitat pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Așa cum corect au reținut

primele două instanțe de fond și apel, potrivit înscrisului intitulat „act adițional

și contract de cesiune”, în 13 mai 2009, martorul F.A. s-a retras din SC K. SRL

Lueta, jud. Harghita, părțile sale sociale au fost preluate de inculpatul R.G.G.

și de soția acestuia, R.I., iar calitatea de administrator a fost preluată de inculpat.

Denumirea societății se schimbă în D.S. SRL, iar sediul în orașul Sovata, jud. Mureș.

În contract se arată că inculpatul și soția lui se obligă să preia de la martorul

F.A. toate obligațiile ce decurg din cesionarea părților sociale.

În procesul verbal de

predare primire din data de 29 mai 2009, se consemnează că se predau, între altele,

stocurile de marfă, conform situațiilor actualizate pentru data de 29 mai 2009.

Aceste situații actualizate nu au fost însă anexate la procesul verbal și nici în

procesul verbal nu sunt detaliate mărfurile aflate în stoc și valoarea lor. Martorul

F.A. pretinde că ele au existat și au fost întocmite de contabila societății - martora

E.E., dar potrivit relatărilor acesteia din urmă și ale inculpatului, în realitate

ele nu au fost întocmite. Prin urmare procesul verbal este, la acest punct, fals

și nu este apt să dovedească preluarea mărfii de către inculpat. Mai mult, nici

alte probe instrumentate în cauză nu susțin afirmațiile părții vătămate după care,

la data preluării societății de către inculpat, aceasta avea un stoc de marfă de

251.222 RON, preluat și el în 29 mai 2009. Potrivit martorului F.A., marfa era aferentă

barului societății. Dar barul era nefuncțional. Martorul explică stocul prin primirea

lui, în mare parte (până la concurența sumei de circa 90.000 RON) de la SC A.T.

SRL Lueta în schimbul unui autoturism marca B., cedat acesteia de SC K., dar nici

existența tranzacției, nici a mărfii, nu sunt dovedite. Declarațiile martorilor

E.E. și G.E., coasociat la SC A.T., sunt insuficient de precise pentru acest scop.

Acest din urmă martor susține că nimeni altcineva în afară de el nu a văzut când

marfa a fost primită de SC K. Martorul F.A. nu a putut oferi date suficiente pentru

identificarea vreunei persoane care să confirme existența faptică a mărfii la barul

societății.

În orice caz, chiar dacă

se admite existența stocului de marfă, nicio dovadă a dosarului nu îl indică pe

inculpat că a preluat acest stoc în 29 mai 2009. Din adresa Administrației Publice

Sovata din 30 ianuarie 2012, rezultă că societatea a efectuat în semestrul 1 al

anului 2009 livrări de bunuri sau prestări de servicii în valoare de 118.940 RON,

dar aceasta în perioada de până în luna aprilie 2009, sub denumirea K. și conform

unor declarații privind obligațiile de plată semnate de F.A. Astfel, neînregistrarea

în contabilitate a acestor tranzacții îi este imputabilă acestuia, și nu inculpatului,

care încă nu preluase societatea.

Din datele Compartimentului

Județean de Informații Fiscale Mureș, deținute în urma declarațiilor depuse de alte

societăți cu privire la operațiuni comerciale derulate cu societatea din prezentul

dosar, în perioada de referință se înregistrează trei livrări sau prestări efectuate

de aceasta din urmă: una este în valoare de 158.758 RON, dar este din perioada anterioară

preluării societății de către inculpat. Celelalte două, în valoare de 50.020 RON

și de 4.095 RON, sunt raportate pentru semestrul 1 al anului 2010. Totuși, aceste

date sunt insuficiente pentru a demonstra săvârșirea de către inculpat a evaziunii

fiscale, întrucât valoarea tranzacțiilor nu corespunde cu valoarea stocului de marfă

înstrăinat fără documente justificative conform constatărilor Gărzii Financiare,

iar în baza de date a Compartimentului Județean de Informații Fiscale oricum raportările

privind înstrăinări sau livrări de bunuri de către SC D.S. continuă și după primul

semestru al anului 2010 când, potrivit chiar acuzării, societatea nu mai avea vreun

stoc de marfă. Prin urmare, raportările din baza de date menționată sunt echivoce

și nu sunt apte să demonstreze comiterea de către inculpat a vreunei fapte determinate.

În contextul enunțat mai

sus, deși după data de 31 decembrie 2008 societatea a înstrăinat mărfuri în valoare

de 251.222 RON și din vina administratorului acesteia s-a omis înregistrarea operațiunilor

efectuate în contabilitate, ceea ce a dus la neplata TVA și impozitului pe profit

în suma indicată în procesele-verbale de constatare - 51.980 RON, cel mai probabil

înstrăinarea mărfurilor s-a făcut de martorul F.A., în calitate de administrator

al societății K., înainte ca societatea să fie preluată de către inculpat.

În contextul în care achitarea

se bazează pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., iar răspunderea civilă delictuală nu se poate angaja în procesul penal

decât față de persoana care a cauzat prejudiciul, potrivit art. 346 alin. (3)

C. proc. pen., acțiunea civilă promovată în cauză de Statul român reprezentat în

proces de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mureș se constată că a fost corect respinsă de prima instanță, ca inadmisibilă.

Față de considerentele

arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei penale nr. 57/A

din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat R.G.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie

2012.