ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2013

I. Prin cererea

înregistrată la data de 22 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Suceava, secția

civilă, sub nr. 1766/86/2011, reclamantul Z.A., în contradictoriu cu pârâții

O.M., O.D., SC G.A. SRL și Oficiul Registrului Comerțului Suceava, a solicitat

anularea contractului de comodat din 24 noiembrie 2006 încheiat pe de o parte

între O.D. și el, și SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc pe de altă parte; să se

constate că sediul și spațiul în care își desfășoară activitatea SC G.A SRL

este proprietatea sa în devălmășie cu pârâta O.M. și că nu este de acord ca SC

G.A. SRL să aibă sediul și să-și desfășoare activitatea în spațiul proprietatea

lor; să se dispună evacuarea pârâtei SC G.A. SRL din imobilul situat în mun.

Câmpulung Moldovenesc, str. B.V., jud. Suceava; să se dispună obligarea

pârâtului Oficiul Registrului Comerțului Suceava la radierea mențiunilor

privind sediul social al societății SC G.A. SRL și a activităților declarate la

sediu, respectiv pensiune turistică cu restaurant și club-disco.

Prin Decizia nr.

2217/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis

excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatare drept

de proprietate în devălmășie, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil

și a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, formulate de reclamant,

precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut în esență, în ce privește excepția

inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatare drept de

proprietate în devălmășie, că, temeiul de drept indicat de reclamant, prin

apărător, aferent acestui capăt de cerere, respectiv art. 480, art. 753 C.

civ., nu are legătură cu speța dedusă judecății, referindu-se la acțiunea în

revendicare, respectiv la raportul donațiilor. Procedând la calificarea

juridică a acestui capăt de cerere, în baza art. 84 C. proc. civ., tribunalul a

reținut că reclamantul a formulat o cerere în constatare, întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., pe care a apreciat-o însă ca inadmisibilă,

față de prevederile aceluiași text legal, care statuează că o astfel de cerere

nu poate fi primită, câtă vreme partea are deschisă calea unei cereri în

realizarea dreptului.

Referitor la

celelalte petite cu care a fost învestită, prima instanță a reținut din

coroborarea materialului probator administrat că reclamantul nu a făcut dovada

pretențiilor deduse judecății.

II. Împotriva

hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul Z.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită

cu soluționarea căii ordinare de atac, prin Decizia nr. 19 din 16 martie 2012,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Z.A. împotriva Sentinței

nr. 2217/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția

civilă și a obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC G.A.

SRL suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de prim

control și-a argumentat soluția reținând ca fiind neîntemeiat demersul

reclamantului, în raport de materialul probator administrat și de normele

legale incidente, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, la adăpost de

orice critică.

III. Împotriva

Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamantul Z.A., indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

căii extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii

apelului, respingerii excepției inadmisibilității și trimiterii cauzei spre

rejudecare primei instanțe.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în

concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a

legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

a fost concret explicitat de recurent în dezvoltarea recursului, astfel că nu

poate fi reținută incidența cazului de modificare prevăzut de pct. 9 al normei

legale precitate, care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau

aplicarea greșită a legii.

Niciuna din cele două

ipoteze nu a fost argumentată corect. Analiza sumară a probelor nu constituie

argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate.

Modul de redactare al

deciziei și reanalizarea probelor administrate la fond și completate în apel

demonstrează preocuparea instanței de a stabili dacă soluția este fundamentată

pe probe și pe dispozițiile legale aplicabile speței.

Altfel spus, situația

de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate

fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea

recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a

dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției

adoptate.

În raport, de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza

art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente:

Deși în cuprinsul

declarației de recurs, reclamantul a indicat încadrarea criticilor formulate în

motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de

temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.

304 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care

însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304".

Dispozițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru

nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la

lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, deși reclamantul, a formulat o serie de critici

referitoare la hotărârea atacată și a indicat motivul de nelegalitate prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a

dezvoltat aceste motive subsumat cazurilor de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând

fondul cauzei, referitoare la semnarea și opozabilitatea contractelor de

comodat încheiate și la exprimarea consimțământului la încheierea unor acte

autentice, fără a preciza relevanța acestor aspecte față de decizia atacată și

de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra

obiectului recursului.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant

nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă,

inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității

recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1)

raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din

16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

În baza art. 274 C.

proc. civ., având în vedere cererea dovedită formulată de intimata-pârâtă SC

G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc privind acordarea cheltuielilor de judecată

efectuate în această fază procesuală și reținând culpa procesuală a

reclamantului, care a căzut în pretenții, Înalta Curte urmează să oblige

recurentul-reclamant în favoarea intimatei-pârâte SC G.A. SRL Câmpulung

Moldovenesc la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Obligă recurentul

să-i achite intimatei-pârâte SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc suma de 1.000

RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 martie 2013.

Procesat de GGC - AS