ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2013

I. Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, sub nr. 1766/86/2011, reclamantul Z.A., în contradictoriu cu pârâții O.M., O.D., SC G.A. SRL și Oficiul Registrului Comerțului Suceava, a solicitat anularea contractului de comodat din 24 noiembrie 2006 încheiat pe de o parte între O.D. și el, și SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc pe de altă parte; să se constate că sediul și spațiul în care își desfășoară activitatea SC G.A SRL este proprietatea sa în devălmășie cu pârâta O.M. și că nu este de acord ca SC G.A. SRL să aibă sediul și să-și desfășoare activitatea în spațiul proprietatea lor; să se dispună evacuarea pârâtei SC G.A. SRL din imobilul situat în mun.

Câmpulung Moldovenesc, str. B.V., jud. Suceava; să se dispună obligarea pârâtului Oficiul Registrului Comerțului Suceava la radierea mențiunilor privind sediul social al societății SC G.A. SRL și a activităților declarate la sediu, respectiv pensiune turistică cu restaurant și club-disco. Prin Decizia nr. 2217/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate în devălmășie, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil și a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, formulate de reclamant, precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență, în ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate în devălmășie, că, temeiul de drept indicat de reclamant, prin apărător, aferent acestui capăt de cerere, respectiv art. 480, art. 753 C. civ., nu are legătură cu speța dedusă judecății, referindu-se la acțiunea în revendicare, respectiv la raportul donațiilor. Procedând la calificarea juridică a acestui capăt de cerere, în baza art. 84 C. proc. civ., tribunalul a reținut că reclamantul a formulat o cerere în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., pe care a apreciat-o însă ca inadmisibilă, față de prevederile aceluiași text legal, care statuează că o astfel de cerere nu poate fi primită, câtă vreme partea are deschisă calea unei cereri în realizarea dreptului.

Referitor la celelalte petite cu care a fost învestită, prima instanță a reținut din coroborarea materialului probator administrat că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor deduse judecății. II. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul Z.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, prin Decizia nr. 19 din 16 martie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Z.A. împotriva Sentinței nr. 2217/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă și a obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC G.A.

SRL suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Instanța de prim control și-a argumentat soluția reținând ca fiind neîntemeiat demersul reclamantului, în raport de materialul probator administrat și de normele legale incidente, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, la adăpost de orice critică. III. Împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Z.A., indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, respingerii excepției inadmisibilității și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Față de aceste precizări se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost concret explicitat de recurent în dezvoltarea recursului, astfel că nu poate fi reținută incidența cazului de modificare prevăzut de pct. 9 al normei legale precitate, care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect. Analiza sumară a probelor nu constituie argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate. Modul de redactare al deciziei și reanalizarea probelor administrate la fond și completate în apel demonstrează preocuparea instanței de a stabili dacă soluția este fundamentată pe probe și pe dispozițiile legale aplicabile speței. Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

În raport, de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: Deși în cuprinsul declarației de recurs, reclamantul a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304". Dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamantul, a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată și a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive subsumat cazurilor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, referitoare la semnarea și opozabilitatea contractelor de comodat încheiate și la exprimarea consimțământului la încheierea unor acte autentice, fără a preciza relevanța acestor aspecte față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În baza art. 274 C. proc. civ., având în vedere cererea dovedită formulată de intimata-pârâtă SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală și reținând culpa procesuală a reclamantului, care a căzut în pretenții, Înalta Curte urmează să oblige recurentul-reclamant în favoarea intimatei-pârâte SC G.A.

SRL Câmpulung Moldovenesc la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul să-i achite intimatei-pârâte SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013. Procesat de GGC - AS