ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7582/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta S.V. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 31089 din 17 februarie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea cererii și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 659 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei, în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 31089 din 17 februarie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a fost obligată pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada refugiului din motive etnice, refugiul fiind determinat de persecuțiile la care au fost supuși cetățenii români în urma cedării Ardealului de Nord. S-a arătat că în urma rolului activ al instanței au fost audiați martori, iar declarațiile acestora se coroborează cu celelalte dovezi existente la dosar, situație în care acțiunea reclamantei a fost admisă. 3. Recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj. 3.1. Motivele cererii de recurs. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din motive etnice. 3.2. Apărarea formulată prin întâmpinare. Intimata S.V. a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj, fiind invocată excepția nulității recursului, întrucât recurenta nu a indicat hotărârea atacată. Pe fondul cererii de recurs s-a solicitat respingerea recursului, arătându-se că singura critică a recurentei se referă la faptul că declarația dată de martorul din dosar este superficială și nu face dovada persecuției etnice. A solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că "beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate". De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.

Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Nu poate fi reținută critica recurentei cu privire la faptul că în cauza dedusă judecății nu există acte oficiale care să dovedească persecuția etnică, ci numai declarațiile martorilor, întrucât practica acestei instanțe este în concordanță cu soluția dată în această cauză, nefiind nicio îndoială în această privință și văzând și Decizia nr. XLI din 7 mai 2007, publicată în M. Of.

nr. 833/5.12.2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți, care a reținut în considerentele sale că măsurile reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe toți cetățenii români care au suferit persecuții în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face distincție dacă a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara lui, iar rolul unei instanțe este de a stabili faptele în raport de probele ce sunt admisibile conform normelor de procedură. În cazul dedus judecății, instanța de primă jurisdicție a stabilit corect situația de fapt și a pronunțat o soluție cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale. Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată și soluția dată pe fondul recursului formulat, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, soluția instanței de fond va fi menținută și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 659 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN