ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7582/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamanta S.V. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 31089 din 17

februarie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea cererii

și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea

drepturilor prevăzute de lege.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 659

din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei,

în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 31089 din 17 februarie 2012 emisă de

Casa Județeană de Pensii Cluj și a fost obligată pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada refugiului

din motive etnice, refugiul fiind determinat de persecuțiile la care au fost

supuși cetățenii români în urma cedării Ardealului de Nord.

S-a arătat că în urma

rolului activ al instanței au fost audiați martori, iar declarațiile acestora

se coroborează cu celelalte dovezi existente la dosar, situație în care

acțiunea reclamantei a fost admisă.

de Casa Județeană de Pensii Cluj.

3.1. Motivele cererii

de recurs.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de

reclamantă ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în

care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat

din motive etnice.

3.2. Apărarea

formulată prin întâmpinare.

Intimata S.V. a

formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta Casa

Județeană de Pensii Cluj, fiind invocată excepția nulității recursului,

întrucât recurenta nu a indicat hotărârea atacată.

Pe fondul cererii de

recurs s-a solicitat respingerea recursului, arătându-se că singura critică a recurentei

se referă la faptul că declarația dată de martorul din dosar este superficială

și nu face dovada persecuției etnice. A solicitat obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile art. 1

din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că

"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate".

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform

cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a

persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să

nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații

identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași

drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în

vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

Nu poate fi reținută

critica recurentei cu privire la faptul că în cauza dedusă judecății nu există

acte oficiale care să dovedească persecuția etnică, ci numai declarațiile

martorilor, întrucât practica acestei instanțe este în concordanță cu soluția

dată în această cauză, nefiind nicio îndoială în această privință și văzând și

Decizia nr. XLI din 7 mai 2007, publicată în M. Of. nr. 833/5.12.2007,

pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți, care a reținut în

considerentele sale că măsurile reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe

toți cetățenii români care au suferit persecuții în acea perioadă, ca urmare a

refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face

distincție dacă a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara lui, iar

rolul unei instanțe este de a stabili faptele în raport de probele ce sunt

admisibile conform normelor de procedură. În cazul dedus judecății, instanța de

primă jurisdicție a stabilit corect situația de fapt și a pronunțat o soluție

cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Văzând cererea de cheltuieli

de judecată formulată de intimată și soluția dată pe fondul recursului

formulat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

soluția instanței de fond va fi menținută și, pe cale de consecință, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 659 din 9

octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal

ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN