ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7514/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta C.M. a

solicitat anularea Hotărârii nr. 30634 din 10 februarie 2012, emisă de pârâtă

Casa Județeană de Pensii Cluj, cu consecința obligării pârâtei la recunoașterea

calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

întrucât a dovedit cu declarații notariale faptul că familia sa a fost nevoită

să se refugieze din motive etnice, în perioada 06 septembrie 1940 - 6 martie

1945, din localitatea Șutu, jud. Cluj în loc. Dângăul Mare, jud. Cluj.

Prin Sentința civilă

nr. 895 din 20 noiembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta

C.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a

dispus anularea Hotărârii nr. 30634 din 10 februarie 2012 emisă de pârâtă, a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada

septembrie 1940 - februarie 1945, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 01 martie 2012 și să-i plătească reclamantei cheltuieli de

judecată în sumă de 400 RON.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut ca fiind dovedită imposibilitatea de

a depune înscrisuri cu caracter oficial și a procedat la audierea martorului

B.A. care, prin declarația dată în fața instanței, a confirmat calitatea de

refugiat a reclamantei și a familiei acesteia, refugiul fiind determinat de

persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord.

Din declarația

martorului B.A. a reieșit faptul că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia

sa în localitatea Dângăul Mare, jud. Cluj, iar strămutarea reclamantei din

localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul anului 1940 s-a datorat

persecuțiilor etnice instituite în perioada respectivă prin Dictatul de la

Viena.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că recunoașterea calității de refugiat conform legii în cazul în care

nu există niciun document oficial se bazează pe două declarații notariale.

Lipsesc în cazul de față actele oficiale concludente, dosarul fiind întocmit

exclusiv pe baza de declarații de martor și a unei adeverințe a Arhivelor, în

care se arată că nu există înregistrări cu numele petentului, prezumție a

lipsei refugiului.

Refuzul

recurentei-pârâte a avut la bază neconcordanța între datele specifice

refugiului martorilor și cele declarate în acțiune.

Informațiile adunate

de instanța de fond nu sunt suficiente pentru a acorda drepturile pe perioada

respectivă. Martora a doua este doar amintită, însă nu e audiată și nici nu dă

declarație în vreun fel.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de

lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu

acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă a

încercat să dovedească că are calitatea de persoană refugiată prin intermediul

probei testimoniale.

În scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar ca cel puțin unul dintre martori să dovedească cu acte că s-a

aflat în aceeași situație cu reclamantul.

Simpla mutare a

recurentei, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat

de persecuții etnice.

Refuzul

recurentei-pârâte a avut la bază neconcordanța între datele specifice

refugiului martorilor și cele declarate în acțiune.

Informațiile adunate

de instanța de fond nu sunt suficiente pentru a acorda drepturile pe perioada

respectivă. Martora a doua este doar amintită, însă nu e audiată și nici nu dă

declarație în vreun fel.

Așa fiind, cum

intimata-reclamantă nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiată și

că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod

greșit, instanța de fond, a admis acțiunea.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

că va respinge acțiunea reclamantei C.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței civile nr.

895 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Cluj, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM