ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5328/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 424 din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.(P.) M.G., A.(C.) L.E., A.(G.)S.E., A.F.M., A.M.V., A.(I.)R.G.F., A.(N.)C.T., A.C.E.L., (...) precum și cererea de intervenție în interes personal formulată de intervenienții A.(U.)M.A.M., A.D.D, A.S.N., A.N.G., A.(B.)S.S., A.G.A., A.M.M., (...) în contradictoriu cu pârâții Universitatea "S.H." și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și în consecință, a obligat pârâta Universitatea "S.H." să elibereze reclamanților și intervenienților diploma de licență și suplimentul la diplomă și să restituie diploma de bacalaureat, respingând în rest acțiunea și cererea de intervenție în interes personal.

Curtea a mai admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea "S.H." în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă, respingând în rest cererea de chemare în garanție și obligând chemata în garanței să plătească pârâtei Universitatea "S.H." suma de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit adeverințelor eliberate de pârâta Universitatea "S.H.", reclamanții și intervenienții în interes personal sunt absolvenți ai universității pârâte, promoția 2009 și, deși au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, acestora nu li s-au eliberat până în prezent diplomele corespunzătoare, deși au formulat cerere în acest sens.

A mai reținut că pârâta Universitatea "S.H." nu contestă dreptul reclamanților privind eliberarea diplomei de licență și susține că nu și-a putut îndeplini obligația corelativă acestui drept datorită refuzului chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba formularele tipizate de diplomă și supliment de diplomă; acesta, la rândul său pretinde că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților mai multor promoții, printre care și promoția 2009, conform adreselor nr. 37450 din 21 iunie 2010, 37629,12356F din 25 octombrie 2010, 49716 din 29 noiembrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010. Examinând dispozițiile legale incidente, cu precădere Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, emis în temeiul Legii nr. 84/1995, în vigoare la data absolvirii facultății de către reclamanți, Curtea a mai reținut că MECTS nu și-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea de către Universitatea "S.H.", de la S.C.

R. S.A., a formularelor tipizate pentru toți absolvenții promoției 2009, fapt ce rezultă din împrejurarea că nu există niciun aviz pentru formularele de diplomă solicitate de USH prin adresa nr. 769 din 25 august 2009. Avizele transmise de MECTS unității care asigură tipărirea se referă la alte solicitări ale universității pârâte (unele, pentru alte promoții, altele fără să specifice promoția). Este adevărat că unele avize se referă la promoția 2009 dar, pe de-o parte, ele nu răspund adresei nr. 769/2009, iar pe de alta, nu dovedesc asigurarea formularelor de diplomă pentru toți absolvenții promoției 2009, printre care se află și reclamanții/intervenienți.

Altfel spus, există o lipsă de coordonare între două autorități publice (MECTS și Universitatea "S.H.", cea din urmă asimilată unei autorități publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) care converge spre vătămarea dreptului reclamanților și intervenienților de obținere a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă (supliment reprezentând anexă la diplomă, conform Ordinului MECT nr. 5289/2008), vătămare ce se cuvine a fi înlăturată prin obligarea fiecărei autorități la executarea obligațiilor din domeniul corespunzător de activitate. A mai arătat prima instanță că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 (în temeiul art. 18 alin. (6) din aceiași lege), așa cum solicitaseră reclamanții și intervenienții, nu se justifică în măsura în care îndeplinirea obligației de către pârâta Universitatea "S.H." este condiționată de îndeplinirea prealabilă a obligațiilor ce revin M.E.C.T.S.

și societății comerciale care tipărește diplomele (și care nu e parte în prezentul litigiu). Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu motivarea că aceștia au un evident interes legitim (acela de a obține diplomele care să ateste studiile urmate) care poate fi invocat și protejat în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, putând pretinde pârâtului M.E.C.T.S. să-și îndeplinească toate obligațiile legale astfel încât Universitatea "S.H." să poată elibera diplomele și suplimentele de diplomă. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamanților și intervenienților sau, în subsidiar, respingerii cererii de chemare în garanție ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea recursului, s-a susținut, în esență că: - Sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în condițiile în care instanța s-a substituit Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a decis acordarea de diplome unor persoane care nu au parcurs un program de studii universitare în conformitate cu prevederile legale; - Instanța de fond a interpretat greșit materialul probator și a considerat eronat că o metodologie a unei persoane juridice de drept privat are o putere juridică superioară legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul organizării și funcționării învățământului superior, în condițiile în care structura și specializarea universitară, precum și forma de organizare a specializării nu era acreditată, fiind organizată cu încălcarea cadrului legal; - Hotărârea criticată este insuficient motivată sub aspectul unor probleme esențiale pentru justa dezlegare a cauzei.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond. Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, esențialmente, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale suplimentelor acestora, către reclamanți și intervenienți, absolvenți ai unui examen de licență.

Nu are relevanță, în speță, calitatea de pârât a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât finalitatea acțiunii o reprezintă realizarea obligației asumate de către pârâta Universitatea "S.H." privind eliberarea diplomelor de licență ale reclamanților și intervenienților, obligație asumată de aceasta în mod direct prin contractele de studii încheiate cu aceștia și care constituie, în esență, temeiul juridic al acțiunii. Pârâta Universitatea "S.H." București poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea "S.H." din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamante) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. Potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea "S.H." nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Astfel, în speța de față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel." Pentru stabilirea competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 424 din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013. Procesat de GGC - AM