ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.05.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5326/2013

HOTĂRÂRE
21.05.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5326/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 424 din 18 iulie

2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. (P.) M.G., A. (C.) L.E., A.

E.S.S. (L.) I. fostă A., E. (A.) C.I., F. (C.) D.M., F.G., F. (P.) I.I.,

I.C., I. (GH.) P.C., I. (R.) L.C., J.M.I., J. (C.) GH.A., K. (V.) I.G.T. precum

și cererea de intervenție în interes personal formulată de intervenienții A.

C.G.D.F., C. (I.) M.G., C. (P.) I.A., C.I.S.V., C.D.G.M. fostă S., C. (B.)

M.M.C., D.A.O., D. (S.) A.L., D. (B.) M.C., D.I.D. fosta P.D.N.R.N., D. (C.)

G.T.C.E., G. (O.) P.G. aceeași cu O. (G.), G.G.I., G.I.A., H.I.F., H. (K.)

M.M.C.E., M.S.C.M. fostă S., M.E.M., M. (S.) I.F.L., M. (S.) D.M.S., M. (G.)

M.I. fosta C., N. (G.) I.R.A., N. (K.) T.T., N. (P.) C.C.E., N. (S.) T.C.,

(M.) G.A.C., P.I.I.L., P.D.R. fosta P., P.V.V., P.V.I., P. (C.) I.C.E., P.V.D.,

fosta A., R. (N.) I.V., R.I.D.V., R. (C.) V.N., R. (T.) P.M.E., R.V.B., R. (R.)

S.A.D., S.N.E.L., S. (R.) A.F., S. (B.) F.M.D., S.G.C. fosta T., S. (B.) N.G.,

S.P.L.A., S.I.N.S. fosta O., S. (I.) B.V.O.V., S.T.S., S. (B.) C.C., S. (N.)

I.E.V., S.M.M.M., S. (A.) D.M.L., S. (F.) V.M.L., S.A.V. fosta S. (U.), S. (I.)

(V.) I.E., U.V.M. fosta B., U. (C.) I.E., U. (T.) C.C., U.E.T.F., U.A.A.,

L.A., V. (M.) I.C., V.F.L., V.T.M. fosta B.V.D.A.M., V. (P.) P.M., V.V.L., V.

Z.V.I.C., Z.T.C., Z. (M.) I.M., C. (P.) ST.M., G.GH.L.M., D. (P.) M.O. în

contradictoriu cu pârâții Universitatea „S.H.” și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și în consecință, a obligat pârâta

Universitatea „S.H.” să elibereze reclamanților și intervenienților diploma de

licență și suplimentul la diplomă și să restituie diploma de bacalaureat,

respingând în rest acțiunea și cererea de intervenție în interes personal.

Curtea a mai admis în

parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea „S.H.”

în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

și a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de

diplomă de licență și suplimentul la diplomă, respingând în rest cererea de

chemare în garanție și obligând chemata în garanței să plătească pârâtei

Universitatea „S.H.” suma de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit adeverințelor eliberate de pârâta

Universitatea „S.H.”, reclamanții și intervenienții în interes personal sunt

absolvenți ai universității pârâte, promoția 2009 și, deși au promovat examenul

de licență în sesiunea iulie 2009, acestora nu li s-au eliberat până în prezent

diplomele corespunzătoare, deși au formulat cerere în acest sens.

A mai reținut că

pârâta Universitatea „S.H.” nu contestă dreptul reclamanților privind

eliberarea diplomei de licență și susține că nu și-a putut îndeplini obligația

corelativă acestui drept datorită refuzului chematului în garanție Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba formularele

tipizate de diplomă și supliment de diplomă; acesta, la rândul său pretinde că

a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate

absolvenților mai multor promoții, printre care și promoția 2009, conform

Adreselor nr. 37450 din 21 iunie 2010, 37629, 12356F din 25 octombrie 2010,

49716 din 29 noiembrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010.

Examinând

dispozițiile legale incidente, cu precădere Ordinul ministrului educației,

cercetării și tineretului nr. 2284/2007, emis în temeiul Legii nr. 84/1995, în

vigoare la data absolvirii facultății de către reclamanți, Curtea a mai reținut

că MECTS nu și-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea de către

Universitatea „S.H.”, de la SC R. SA, a formularelor tipizate pentru toți

absolvenții promoției 2009, fapt ce rezultă din împrejurarea că nu există

niciun aviz pentru formularele de diplomă solicitate de USH prin Adresa nr. 769

din 25 august 2009. Avizele transmise de MECTS unității care asigură tipărirea

se referă la alte solicitări ale universității pârâte (unele, pentru alte

promoții, altele fără să specifice promoția).

Este adevărat că

unele avize se referă la promoția 2009 dar, pe de-o parte, ele nu răspund

Adresei nr. 769/2009, iar pe de alta, nu dovedesc asigurarea formularelor de

diplomă pentru toți absolvenții promoției 2009, printre care se află și

reclamanții/intervenienți.

Altfel spus, există o

lipsă de coordonare între două autorități publice (MECTS și Universitatea

„S.H.”, cea din urmă asimilată unei autorități publice, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) care converge

spre vătămarea dreptului reclamanților și intervenienților de obținere a

diplomei de licență și a suplimentului la diplomă (supliment reprezentând anexă

la diplomă, conform Ordinului MECT nr. 5289/2008), vătămare ce se cuvine a fi

înlăturată prin obligarea fiecărei autorități la executarea obligațiilor din

domeniul corespunzător de activitate.

A mai arătat prima

instanță că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 (în

temeiul art. 18 alin. (6) din aceiași lege), așa cum solicitaseră reclamanții

și intervenienții, nu se justifică în măsura în care îndeplinirea obligației de

către pârâta Universitatea „S.H.” este condiționată de îndeplinirea prealabilă

a obligațiilor ce revin MECTS și societății comerciale care tipărește diplomele

(și care nu e parte în prezentul litigiu).

Curtea a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu motivarea că

aceștia au un evident interes legitim (acela de a obține diplomele care să

ateste studiile urmate) care poate fi invocat și protejat în condițiile art. 1

din Legea nr. 554/2004, putând pretinde pârâtului M.E.C.T.S. să-și îndeplinească

toate obligațiile legale astfel încât Universitatea „S.H.” să poată elibera

diplomele și suplimentele de diplomă.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

în totalitate a cererii reclamanților și intervenienților sau, în subsidiar,

respingerii cererii de chemare în garanție ca nefondată, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, s-a susținut, în esență că:

- Sentința a fost

pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, în condițiile în care instanța s-a substituit Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a decis acordarea de diplome

unor persoane care nu au parcurs un program de studii universitare în

conformitate cu prevederile legale;

- Instanța de fond a

interpretat greșit materialul probator și a considerat eronat că o metodologie

a unei persoane juridice de drept privat are o putere juridică superioară

legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul organizării și

funcționării învățământului superior, în condițiile în care structura și

specializarea universitară, precum și forma de organizare a specializării nu

era acreditată, fiind organizată cu încălcarea cadrului legal;

- Hotărârea criticată

este insuficient motivată sub aspectul unor probleme esențiale pentru justa

dezlegare a cauzei.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va

admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă, esențialmente, la obligarea unei

instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale

suplimentelor acestora, către reclamanți și intervenienți, absolvenți ai unui

examen de licență.

Nu are relevanță, în

speță, calitatea de pârât a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, întrucât finalitatea acțiunii o reprezintă realizarea obligației

asumate de către pârâta Universitatea „S.H.” privind eliberarea diplomelor de

licență ale reclamanților și intervenienților, obligație asumată de aceasta în

mod direct prin contractele de studii încheiate cu aceștia și care constituie,

în esență, temeiul juridic al acțiunii.

Pârâta Universitatea

„S.H.” București poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care

include în această definiție orice organ de stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.”

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în

aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației,

învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și

sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamante) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

Potrivit art. 116 din

Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor

de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome,

care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea „S.H.” nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât

actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere

publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată

din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel,

niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Astfel, în speța de

față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să

soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 424

din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată. Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 698/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel București Prin sentința nr. 2307 din 23 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de co
ÎCCJ 2011-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5722/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1283/44/2010 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal reclamanții F.(N.)M., F.(N.)Șt.C., P.(
ÎCCJ 2012-12-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4824 din 2 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, ce
ÎCCJ 2012-12-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4824 din 2 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, ce
ÎCCJ 2012-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5012/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 7301 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare î
Sursă