ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3184/2013

Asupra recursului în anulare de față: Tribunalul București, secția comercială, prin Sentința civilă nr. 5670 de la 30 iulie 2001, a admis acțiunea precizată și completată de reclamanta SC A.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.P.S.C.B.O.S.A. și SC B.O. SA, a admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții L.P., D.I., A.L., B.Z., A.C., D.M., B.V., N.V.D., Z.B., T.R., N.E., E.P., I.M.C., Z.A., V.E., C.G., T.V., N.G., B.M., M.M., Z.I., M.D., S.M., D.M.Z., T.A. și P.B.E., a omologat raportul de expertiză efectuat de expertul contabil S.E., a obligat pârâta P.A.S. SC B.O. SA să predea și să transfere către membrii săi pachetul de 40% din acțiunile pârâtei SC B.O.

SA cumpărat de la A.P.A.P.S ca urmare a achitării integrale a prețului acțiunilor și creditului bancar, precum și a pachetului de 7.394% din acțiunile aceleiași societăți achiziționat de pe piața Rasdaq și achitate integral, conform raportului de expertiză, a constatat inexistența dreptului de vot aferent pachetului de 47,394%, din acțiunile pârâtei SC B.O. SA exercitat în calitate de acționar de către pârâta P.A.S. SC B.O. SA în cadrul adunărilor generale ale societății, a obligat pârâta P.A.S. SC B.O. SA să predea și să transfere intervenienților în interes propriu următoarele acțiuni, conform raportului de expertiză omologat: 90.000 acțiuni L.P., 50.018 acțiuni D.I., 2.470 acțiuni A.L.

65.868 acțiuni B.Z., 41.099 acțiuni A.C., 62.586 acțiuni D.M., 81.921 acțiuni B.V., 19.250 acțiuni N.V.D., 38.293 acțiuni Z.B., 500 acțiuni T.R., 37.188 acțiuni N.E., 7.391 acțiuni E.P., 32.500 acțiuni I.M.C., 34.777 acțiuni Z.A., 36.414 națiuni V.E., 36.915 acțiuni C.G., 36.626 acțiuni T.V., 250 acțiuni N.G., 7.538 acțiuni B.M., 6.436 acțiuni M.M., 27.726 acțiuni Z.I., 10.000 acțiuni M.D., 36.901 acțiuni S.M., 37.911 acțiuni D.M.Z., 1.250 acțiuni T.A. și 27.261 acțiuni P.B.E. și a dispus dizolvarea și lichidarea pârâtei SC B.O. SA.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 77/1994, asociația constituită în scopul privatizării se înființează exclusiv în scopul de a dobândi și de a folosi în condițiile legii, în numele și pentru acești membri, acțiuni ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat în vederea privatizării acestora; contrar acestor dispoziții legale, pârâta P.A.S., a votat în adunările generale ale pârâtei SC B.O. SA în calitate de acționar deținător a 40% din acțiunile societății, deși scopul în care a fost constituită este expres arătat de dispozițiile legii anterior menționate; dizolvarea și lichidarea pârâtei P.A.S. SC B.O.

SA, în temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 40 din Legea nr. 77/1994, se impune având în vedere că scopul pentru care a fost constituită a fost realizat prin plata tuturor datoriilor și distribuirea tuturor acțiunilor către membrii asociațiilor, iar, la repartizarea numărului de acțiuni, s-au avut în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 77/1994 și art. 18 din Statutul Asociației care prevăd că acțiunile dobândite de asociație vor fi distribuite treptat tuturor membrilor asociației, corespunzător cu sumele achitate pentru plata ratelor sau rambursarea creditelor. Împotriva acestei sentințe, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, arătând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond.

În motivare, s-a învederat că, în mod neîntemeiat, s-a dispus dizolvarea societății, întrucât aceasta a încheiat un contract de credit și cu B.T., iar, din probele administrate în cauză, acesta nu a fost restituit, societatea bancară urmând a-și recupera cu dificultate creditul acordat pe 5 ani în condițiile în care instanța a dispus și distribuirea acțiunilor către foștii membrii ai asociației. Totodată, numai o parte din membrii asociației salariaților au formulat cereri de intervenție, iar, prin distribuirea făcută, ceilalți membri au fost prejudiciați, întrucât acestora nu le-au fost distribuite acțiunile pe care le-au plătit și pe care trebuia să le primească prin hotărârea asociației, după plata tuturor datoriilor, or, nici asociația nu mai poate face distribuirea acțiunilor în conformitate cu dispozițiile legale și statutare, pentru că s-a dispus dizolvarea acesteia.

Ulterior, prin notele de ședință de la 1 iunie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a renunțat la susținerea primului motiv al recursului în anulare, deoarece s-au prezentat dovezi care atestă restituirea creditului către SC B.T. SA, formând obiect al pricinii numai motivul referitor la imposibilitatea acționarilor care nu au formulat cereri de intervenție de a intra în posesia propriilor acțiuni în condițiile în care asociația nu mai poate face distribuirea acțiunilor deoarece s-a dispus dizolvarea acesteia. La data de 24 martie 2003, respectiv 3 iunie 2003, foști membrii ai Asociației, I.D., C.G., V.F., G.R., C.N., N.D., N.D.Z., S.B., C.D., V.E., T.L., D.S., N.C., C.C., P.C., D.O., Ș.A., B.P.

și P.A., au formulat cereri de intervenție în interesul intimatei SC B.O. SA și în interes propriu, solicitând respingerea recursului în anulare și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București, iar, la data de 13 iunie 2013, G.G. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei pârâte A.P.S.C.B.O.S.A. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea de ședință de la 13 iunie 2013, a dispus repunerea pe rol a cauzei, constatând că motivele care au determinat suspendarea judecării recursului în anulare la data de 27 ianuarie 2005, respectiv prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. nu mai subzistă, deoarece Dosarul nr. 11504/300/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Penală a fost soluționat prin Sentința penală nr. 513 din 28 mai 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 572 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului raportat la faptul că legea procesuală, în acest moment nu mai reglementează instituția recursului în anulare, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la principiul securității juridice, fundament al statului de drept, care impune ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție. La data de 27 iunie 2002, în temeiul art. 330 (2) C. proc. civ., procurorul general al României a promovat în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva Sentinței civile nr. 5670 de la 30 iulie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, irevocabilă prin nerecurare și pusă în executare.

Dispozițiile legale ce au constituit temei al recursului în anulare declarat, care prevedeau că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție poate ataca cu recurs în anulare o hotărâre judecătorească irevocabilă atunci când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică, au fost abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003, în vigoare de la 27 august 2003. Textul legal menționat, în prezent abrogat, cuprindea dispoziții restrictive, în sensul că se referea la hotărâri irevocabile, prin care s-a produs o încălcare esențială a legii în soluționarea cauzei pe fond, determinând, astfel, o soluționare greșită sub aspectul legalității ori soluționării vădit netemeinice.

Conform art. 8 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...), iar, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional. În speță, punerea în executare a hotărârii referitoare la transferul acțiunilor către foștii membri ai asociației SC B.O.

SA atacată cu recurs în anulare determină incidența în cauză a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1, intervenienții în interes propriu devenind proprietari ai unui bun, de care pot fi privați numai în condițiile restrictiv prevăzute de actul normativ anterior menționat.

Așadar, anularea sentinței ce formează obiect al recursului în anulare va fi permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și necesitatea protecției drepturilor fundamentale al persoanelor fizice, fiind analizată ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. Totodată, articolul care permitea intervenția procurorului general în cadrul unui proces civil, putând ataca o hotărâre care a dobândit putere de lucru judecat, vine în contradicție cu principiul securității juridice, ce implică dreptul la respectarea hotărârilor irevocabile, fiind încălcate și prevederile art. 8 din Convenție.

Așadar, în cauza de față, anularea unei sentințe irevocabile în temeiul unui text legal abrogat, după trecerea a mai mult de 10 ani de la pronunțare, în condițiile în care acțiunile au intrat în circuitul civil și pentru motive neimputabile niciunei părți, ar reprezenta o încălcare gravă a principiului securității raporturilor juridice, a art. 8 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această încălcare nu este justificată de nicio utilitate publică sau de o prevedere legislativă în vigoare. În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a soluționat de mai multe ori spețe care au ridicat probleme similare celei din speța dedusă judecății, respectiv cauza Brumărescu împotriva României, SC Mașinexportimport Industrial Group SA împotriva României și Piața Bazar Dorobanți SRL împotriva României.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea ca inadmisibil a recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva Sentinței civile nr. 5670 din 30 iulie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în Dosarul nr. 4106/2000. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de G.G., Înalta Curte, în temeiul art. 246 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata cererii de intervenție accesorie formulată de G.G. în interesul intimatei-pârâte A.P.S.C.B.O.S.A. București. Referitor la cererile de intervenție accesorie formulate de I.D., C.G., V.F., G.R., C.N., N.D., N.D.Z., S.B., C.D.

V.E., T.L., D.S., N.C., C.C., P.C., D.O., Ș.A. C.P. și P.A. în interesul intimatei-pârâte S.C. B.O. SA București, întrucât recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, acestea vor fi respinse, nemaiputând fi examinate, datorită dependenței procesuale a intervenienților accesorii de situația părții pentru care intervine.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva Sentinței civile nr. 5670 din 30 iulie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în Dosarul nr. 4106/2000. Ia act de renunțarea la judecata cererii de intervenție accesorie formulată de G.G. în interesul intimatei pârâte A.P.S.C.B.O.S.A. București. Respinge cererile de intervenție formulate de I.D., C.G., V.F., G.R., C.N., N.D., N.D.Z., S.B., C.D., V.E., T.L., D.S., N.C., C.C., P.C., D.O., Ș.A., B.P. și P.A. în interesul intimatei-pârâte SC B.O. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV