ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2014

Asupra cererii de

revizuire de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4635 din 21 octombrie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat,

recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 19 din 12

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte, a reținut că, în sarcina recurentului, s-a stabilit

obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 RON conform

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și a unui timbru judiciar de 0,15 RON

conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995. Deși legal citat pentru termenul din 21

octombrie 2013 cu mențiunea achitării acestei taxe judiciare de timbru, atât la

domiciliul său, cât și la domiciliul ales, conform dovezilor de citare de la

filele 7 și 8 din dosar, care îndeplinesc toate condițiile de validitate

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.,

recurentul nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la dosar

dovada plății taxei judiciare de timbru.

Cum recurentul nu

și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, Înalta Curte a anulat recursul declarat de acesta, ca netimbrat.

La data de 06

februarie 2014, (data poștei-plic) recurentul a formulat cerere de revizuire a

deciziei mai sus menționată.

Invocând, din eroare,

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a precizat cu ocazia

dezbaterilor, care se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a arătat că pentru termenul de judecată din

data de 21 octombrie 2013, când s-a judecat recursul, a fost în imposibilitate

de a achita taxa de timbru stabilită în sarcina sa, motivat de faptul că în

cursul lunii august 2013 a fost internat la spitalul universitar din Bruxelles,

fiind imobilizat la pat cca două luni de zile, conform actelor medicale atașate

la dosar, care atestă această susținere. Astfel, a fost împiedicat să se

prezinte la judecata recursului și să-și angajeze un apărător.

Revizuentul a mai

arătat că procedura de citare prin afișare pe ușa domiciliului său și pe ușa

cabinetului avocatului care l-a reprezentat în apel, pentru termenul de

judecată a recursului de la data de 21 octombrie 2013 nu este corectă.

În ședința publică din

data de 17 iunie 2014 revizuentul a solicitat repunerea în termenul de

declarare a cererii de revizuire invocând împiedicarea de a exercita în termen

calea de atac a revizuirii, printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

respectiv internarea în spital în cursul lunii august 2013 și prelungirea

perioadei de boală. În susținere a depus înscrisuri medicale.

Astfel cum rezultă

din înscrisurile și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul a

fost internat în spital la data de 11 august 2013, suferind o intervenție

chirurgicală, fiind externat la data de 13 septembrie 2013, cu recomandarea de

a veni la control periodic.

Dispozițiile art. 322

pct. 8 C. proc. civ., permit retractarea unei hotărâri atunci când "partea

a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța

despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa".

Potrivit art. 324

alin. (5) pct. 3 C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 8 din același cod,

termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea

împiedicării.

Cererea de revizuire

de față a fost promovată la data de 06 februarie 2014, (data poștei), cu mult

peste termenul prevăzut pentru declararea căii de atac, raportat la dovezile

depuse de revizuent.

Dată fiind depășirea

termenului de declarare a revizuirii, revizuentul a solicitat repunerea în

termenul de exercitare a căii de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 103

alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Textul invocat

dispune în sensul decăderii părții din dreptul de a mai efectua actul de

procedură pe care legea îl supune unui termen legal imperativ, precum este

termenul de exercitare a revizuirii. Totodată, pentru evitarea, în condițiile

legii, a sancțiunii decăderii este prevăzut remediul repunerii în termenul de

exercitare a unei căi de atac ori de îndeplinire a oricărui alt act de

procedură pentru care este prevăzut un termen imperativ, anume, în cazul în

care partea împotriva căreia curge acel termen dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite calea de atac ori să

efectueze actul de procedură în termenul legal, cererea de repunere în termen

trebuind ea însăși să fie formulată în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicării.

Prin cererea de

repunere în termen, revizuentul a învederat că împrejurarea mai presus de

voința sa ar fi fost chiar internarea în spital în perioada august 2013 și

controalele medicale ulterioare perioadei de spitalizare.

Analizând această

cerere și motivele invocate ca fiind împrejurări mai presus de voința sa, prin

raportare la înscrisurile medicale depuse în susținere, care atestă faptul că

revizuentul a fost internat în spital în perioada 11 august 2013 - 13

septembrie 2013, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termen este

neîntemeiată.

Sintagma

"împrejurări mai presus de voința părții" din art. 103 C. proc. civ.

presupune indicarea și dovedirea de parte a unor împrejurări ce exclud culpa

sa.

Or, după perioada

externării, când recurentul a primit recomandarea de a nu face mișcare, acesta

avea posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii în termenul legal,

astfel că cererea de repunere în termen este neîntemeiată și urmează a fi

respinsă. Declararea acestei căi de atac nu presupunea cu necesitate prezența

sa în România atâta timp cât soluția dată în recurs putea fi consultată pe

site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cererea de revizuire putea fi

trimisă prin poștă.

Mai mult, partea a

avut angajat un avocat în cauză cu care putea lua legătura pentru a afla cursul

procesului.

Cum cererea de

repunere în termenul de exercitare a revizuirii nu este întemeiată, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată, în aplicarea

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 324 alin.

(5) pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 322 pct. 8 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termen.

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva Deciziei nr. 4635

din data de 21 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, pronunțată în Dosarul nr. 14334/325/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV