ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1443 din data de 19 iunie 2019 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Medgidia s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. - pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 334 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. - pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 338 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. - pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele din prezenta cauză și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani la care a adăugat o treime din cuantumul celorlalte, urmând ca inculpatului să-i fie aplicată în final pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. - pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu titlul de pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 3056 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2014 și a dispus executarea alăturată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin respectiva sentință, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 60 din C. pen. a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că fapta inculpatului A., care, la data de 11 iulie 2015, în jurul orelor 00:43, a condus pe DN3 autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice din jud. Constanța, deși nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Urmarea imediată este starea de pericol creată pentru relațiile sociale vizând siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut ca formă a vinovăției intenția indirectă, în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., apreciind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Fapta inculpatului A., care, la data de 11 iulie 2015, în jurul orelor 00:43, a condus pe DN 3 autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, expirat din data de 3 iulie 2015, constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea de conducere a autovehiculului având un număr de înmatriculare provizoriu expirat pe drumurile publice din jud. Constanța.

Urmarea imediată constă în punerea în pericol a relațiilor sociale vizând siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut ca formă a vinovăției intenția indirectă în sensul art. 16 alin. (3) lit. b), apreciind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Fapta inculpatului A., care, la data de 11 iulie 2015, în jurul orelor 00:43, a condus pe DN3 autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, iar în localitatea Deleni a fost implicat într-un accident rutier soldat cu vătămare unei persoane, părăsind locul accidentului, constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a părăsi locul unde se produsese un accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane fără încuviințarea organelor de poliție.

Urmarea imediată este starea de pericol creată pentru relațiile sociale vizând siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut ca formă a vinovăției intenția directă, în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., apreciind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În cauză urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată există, sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția cerută de lege. Totodată, instanța a reținut că nu există vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei a menționat că, potrivit art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face, în raport cu, gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepselor instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, a avut în vedere toate circumstanțele reale și personale în care au fost săvârșite faptele.

Astfel, instanța a avut în vedere următoarele: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., modul și împrejurările de săvârșire a faptei, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale, respectiv relațiile vizând siguranța circulației pe drumurile publice, urmările produse, impactului social negativ la comiterea unor astfel de fapte și necesitatea unei reacții ferme de reprimare și sancționare din partea autorităților judiciare pentru descurajarea unor comportamente similare pe viitor, dar și datele personale ale inculpatului, care are 34 de ani, este necăsătorit, a absolvit 8 clase, nu a satisfăcut stagiul militar, lucrează în industria textilelor în Germania, posedă antecedente penale și, deși nu a fost sincer pe parcursul urmăririi penale, nerecunoscând săvârșirea faptelor, în cursul judecății a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate.

Având în vedere aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului A. pentru infracțiunile reținute în sarcină câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Astfel, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea pe o durată de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pedeapsa cu închisoarea pe o durată de 1 an pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat și o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 2 ani pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului reținută în sarcină.

Observând că inculpatul a comis cele trei fapte mai înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a constatat că infracțiunile judecate în prezenta cauză sunt concurente, astfel încât a contopit cele trei pedepse și a aplicat pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat o treime din cuantumul celorlalte, rezultând în final pedeapsa închisorii de 2 ani și 10 luni.

Pentru a completa funcțiile preventiv-educative ale pedepsei închisorii, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) (dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a reieșit că prin Sentința penală nr. 3056 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2014, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat și stabilindu-se, astfel, un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind din C. pen., regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Art. 83 din C. pen. 1969 prevede:

"Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune."

Pe cale de consecință, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 3056 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2014 și a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin respectiva sentință, care s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca, în final, să execute, în condițiile art. 60 din C. pen., 3 ani și 10 luni închisoare.

Împotriva Sentinței penale nr. 1443 din data de 19 iunie 2019 pronunțată în dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Medgidia a declarat, apel, inculpatul A..

II. Prin Decizia penală nr. 987/P din 8 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1443 pronunțată în data de 19 iunie 2019 în Dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Medgidia, ca nefondat.

În acest sens, a reținut că apelul declarat de inculpat a fost motivat sub aspectul greșitei interziceri a exercitării dreptului de a conduce vehicule cu propulsie mecanică ca și pedeapsă accesorie sau complementară, iar în subsidiar, cu privire la durata acestor interdicții, care ar afecta posibilitatea de deplasare și, respectiv, cea de angajare a inculpatului în viitor, pe o perioadă mult prea lungă.

Verificând sentința apelată, potrivit art. 416- 418 din C. proc. pen. și art. 420 din C. proc. pen., instanța de apel a decis respingerea, ca nefondat, a apelului.

Referitor la caracterizările depuse în favoarea inculpatului că sunt pozitive, însă au fost deja valorificate elementele favorabile ce caracterizează persoana acestuia la judecata în primă instanță, fiind aplicate pedepse dozate spre minimul special.

Așa cum rezultă din caracterizarea depusă de Primăria Comunei Valu lui Traian, inculpatul este de profesie instalator sanitar și nu șofer și aplicarea interdicției mai sus expusă nu produce o ingerință evaluabilă în ce privește exercitarea dreptului la muncă sau la liberă deplasare.

Durata pedepsei accesorii și complementare este substanțială, însă are scop preventiv, în principal, și s-a ținut seama și de caracterul multiplu al faptelor ilicite și persistența în săvârșirea acestor tipuri de infracțiuni.

Argumentele expuse nu pot fi valorificate ca și motive de reformare a sentinței și, pe cale de consecință, apelul va fi respins, în sensul mai sus expus, apelantul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 987/P din 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 7 octombrie 2020, când s-a stabilit termen la data de 15 octombrie 2020, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În drept, s-a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivare, s-a menționat că, în favoarea inculpatului, au operat dispozițiile art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de textele incriminatorii în momentul stabilirii pedepselor. De asemenea, instanța de fond s-a orientat către minimul special al pedepselor, însă, nu a aplicat reducerea pedepselor în acest sens, rezultând un cuantum în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege, în baza art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din același cod, inculpatul ar fi primit pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., la care s-ar fi adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de câte 8 luni prevăzute pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa.

În conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Din aceasta perspectivă, s-a considerat că, prin aplicarea unei pedepse nelegale chiar și pentru una din infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală, astfel cum s-a stabilit în cauza de fata.

Un al doilea aspect de nelegalitate al hotărârii pronunțate a vizat aplicarea în mod greșit a disp. art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969.

În cauza supusă judecații, în mod legal, instanța ar fi trebuit sa aplice disp. art. 96 alin. (4) din C. pen. actual.

Prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 987/P din data de 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie și a respins cererea formulată de inculpat privind suspendarea executării hotărârii.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din din C. proc. pen., într-un prim motiv, inculpatul a menționat că, în favoarea sa, au operat dispozițiile art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de textele incriminatorii în momentul stabilirii pedepselor. De asemenea, instanța de fond s-a orientat către minimul special al pedepselor, însă, nu a aplicat reducerea pedepselor în acest sens, rezultând un cuantum în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, cu respectarea limitelor prevăzute de lege, în baza art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul ar fi primit pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., la care s-ar fi adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de cate 8 luni prevăzute pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa.

Din aceasta perspectivă, s-a considerat că, prin aplicarea unei pedepse nelegale chiar și pentru una din infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultanta devenind, la rândul ei, nelegală.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Medgidia l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015), de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015) și 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului (faptă săvârșită la data de 11 iulie 2015). În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele mai sus menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea a închisorii de 2 ani la care a adăugat o treime din cuantumul celorlalte, urmând ca inculpatului să-i fie aplicată în final pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani și 10 luni.

A revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 3056 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2014 și a dispus executarea alăturată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin respectiva sentință, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

Critica inculpatului vizează aplicarea unei pedepse nelegale doar în cazul faptei incriminate în 338 alin. (1) din C. pen.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 1443 din data de 19 iunie 2019, Judecătoria Medgidia a aplicat inculpatului A. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Astfel, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea pe o durată de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pedeapsa cu închisoarea pe o durată de 1 an pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat și o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 2 ani pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului reținută în sarcină.

Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței arătate mai sus, menținută prin Decizia penală nr. 987/P din data de 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt deja reduse cu o treime, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Astfel, modul în care instanța a procedat la aplicarea pedepsei pentru infr. prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., stabilind direct pedeapsa de 2 ani închisoare, nu duce la presupunerea că nu a aplicat dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că infracțiunea incriminată în cuprinsul art. 338 alin. (1) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. vor fi cuprinse între 8 luni și 2 ani și 4 luni închisoare.

În acest context, Înalta Curte reține că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. este în limitele prevăzute de lege.

Cât privește critica referitoare la aplicarea în mod greșit a disp. art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969, în cauză, inculpatul arătând că instanța ar fi trebuit sa aplice disp. art. 96 alin. (4) din C. pen. actual, Înalta Curte constată că excedează cazului de recurs în casație invocat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 987/P din data de 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 987/P din data de 8 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM