ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/S din 12

iunie 2012 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a

fost condamnată, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la

art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata B. (fostă

C.) E.L., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, după

grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării

pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de

minori

”

, în dauna părții vătămate C.R.A.

În baza art.

71 C. pen. i s-a interzis inculpatei B.E.L. exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

În temeiul

art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani

închisoare aplicate inculpatei B.E.L., sub supraveghere, pe durata unui termen

de încercare de 7 (șapte) ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. a

fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului de supraveghere

ce va fi stabilit de acest serviciu; să anunțe Serviciului de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Brașov, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a putea fi controlate

mijloacele sale de existență; să desfășoară activitate în folosul comunității

cu o durată totală de 320 ore, conform programului de supraveghere stabilit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-a dispus conform art. 71 alin. (5)

C. pen. ca pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale să se

suspende și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 346 C. proc. pen., cu

aplicarea art. 1357 și următoarele C. civ. a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.R.A., cu domiciliul ales pentru comunicarea

actelor de procedură la Cabinet Avocat P.D. - Brașov, județul Brașov și a. fost

obligată inculpata B.E.L. să plătească părții civile suma de 10.000 lei, cu

titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretențiile

civile.

În temeiul

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumei de 5.000 lei.

În temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către stat

a sumei de 850 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 1.000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, respectiv onorariu

avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut

că,

prin rechizitoriul întocmit de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Brașov, la data de 14 februarie 2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și

a fost trimisă în judecată inculpata C.E.L., pentru comiterea infracțiunii de „trafic

de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la

art. 2 lit. a), teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001.

Totodată, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.E.L. relativ la comiterea

infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001.

În actul de sesizare al instanței, s-a

reținut că inculpata C.E.L. este asociat și administrator la SC D. SRL Codlea,

societate având ca obiect de activitate secundar, printre altele și activități

de întreținere corporală și că, începând cu luna iunie 2011, inculpata a

acceptat să o primească să lucreze ca maseuză în cadrul salonului de masaj

erotic pe partea vătămată C.R.A., deși aceasta i-a precizat de la început că

este minoră, promițându-i că o va plăti cu 40 lei pentru fiecare client,

imediat după efectuarea masajului, astfel că, începând din acea zi, a

implicat-o în activități de masaj erotic, pe timp de zi și de noapte, până la

sfârșitul lunii iulie 2011, obținând din activitatea prestată de minoră

importante sume de bani.

După sesizarea instanței, inculpata C.E.L.

a depus la dosar fotocopie de pe noul act de identitate (eliberat de

S.P.C.L.E.P. Codlea), aceasta, în urma divorțului, numindu-se în prezent B.E.L.

(fila 99 dosar tribunal).

Pe baza actelor și lucrărilor

dosarului, prima instanță a reținut în fapt că în luna iunie 2011, inculpata B.E.L.

a recrutat-o pe partea vătămată C.R.A., prin intermediul unui anunț găsit de

partea vătămată pe internet și, deși cu ocazia primei discuții purtată de

inculpată cu partea vătămată, aceasta din urmă i-a spus în mod expres inculpatei

că este minoră, „a angajat-o”, fără întocmirea vreunei forme legale, pentru a

presta activități de masaj erotic în cadrul salonului de masaj din Brașov,

condus de inculpată, partea vătămată desfășurând aceste activități timp de

aproximativ o lună și fiind cazată de către inculpată în timpul săptămânii

chiar în incinta salonului, timp în care inculpata a profitat material de pe

urma părții vătămate.

Cât privește natura activităților

prestate de partea vătămată în cadrul salonului, Tribunalul a constatat că

susținerile inculpatei privind faptul că masajul erotic se efectua în lenjerie

intimă, sunt infirmate prin declarația martorelor K.E.A. și U.C.E., care

confirmă susținerile părții vătămate în sensul că maseuza și clientul erau

dezbrăcați, așa-zisul masaj constând de fapt în stimularea sexuală a clientului

de către partea vătămată prin folosirea întregului corp, în funcție de prețul

plătit și tipul de masaj ales, masajul încheindu-se cu 1-2 finalizări din

partea clientului, care putea opta, la început, și pentru un număr de

striptease sau dans oriental. Aceleași aspecte au rezultat și din declarația

martorei P.A.M. care a lucrat la salonul de masaj al inculpatei într-o perioadă

anterioară părții vătămate și care a confirmat și susținerile părții vătămate

că martorul R., prieten cu inculpata, le-ar fi propus fetelor de la salon să le

învețe să facă masaj erotic.

Prin urmare, fiind vorba de o

activitate cu caracter sexual explicit, Tribunalul a apreciat că este

indubitabil că, practicată de un minor, această activitate are un caracter

imoral și profund vătămător pentru dezvoltarea minorului în cauză, fiind

ilegală în raport cu prevederile Codului Muncii (care permite încadrarea

minorilor în muncă numai pentru activități potrivite, care să nu le pericliteze

sănătatea și dezvoltarea ulterioară și interzice prestarea unor activități

imorale), art. 87 din Legea nr. 272/2004, art. 32 din Convenția privind

Drepturile Copilului.

De altfel, probatoriul administrat în

cauză a confirmat că inculpata a conștientizat pe deplin acest caracter ilegal

al implicării părții vătămate în activitatea de masaj erotic, din moment ce i-a

spus acesteia, astfel cum a declarat partea vătămată că va redacta un contract

de muncă fictiv, cu data nașterii falsificată, pe care mu îl va înregistra, iar

martora U. a confirmat că inculpata i-a spus părții vătămate să ascundă că este

minoră. De altfel, inculpata nu a încheiat niciun act juridic cu partea

vătămată privind activitatea în cadrul salonului, cum s-ar fi impus dacă aceasta

s-ar fi aflat în eroare în ceea ce privește faptul că desfășurarea unei astfel

de activități este interzisă pentru un minor, iar la interviul pentru

redactarea referatului de evaluare efectuat în cauză a susținut că la interviul

de angajare s-au prezentat mai multe persoane minore, pe care însă le-a

refuzat.

De asemenea, întrucât din declarația

părții vătămate a rezultat împrejurarea că inculpata îi cerea acesteia să

desfășoare activitate de masaj oricând veneau clienții, pe timpul zilei și al

nopții, iar în week-end-urile când mergea acasă o suna ca să mai vină la salon

dacă aveau clienți, Tribunalul specializat a apreciat că astfel s-a creat

părții vătămate o situație de stres intens și că aceste acțiuni sunt contrare

normelor în vigoare privind organizarea și desfășurarea muncii, în special în

ceea ce privește o persoană minoră.

În drept, s-a

stabilit că fapta inculpatei B.E.L. de a recruta partea vătămată minoră C.R.A.,

în luna iunie 2011, de a o caza în cadrul salonului de masaj erotic aparținând

SC D. SRL, al cărei administrator este inculpata, din Brașov, și de a o implica

pe aceasta în activități de masaj erotic, activități cu un caracter sexual

explicit, inculpata realizând de pe urma părții vătămate foloase materiale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori,

prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la

art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001, atât pe latura

obiectivă, cât și pe cea subiectivă.

La individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatei pentru fapta reținută în sarcina sa, prima

instanță a arătat că a ținut seama de toate criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și a luat în considerare prevederile

părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că

poate fi reținută în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă judiciară

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât din fișa de cazier

judiciar aflată la dosarul de urmărire penală și din baza referatului de

evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov,

rezultă că inculpata a avut un comportament corect înainte de săvârșirea

faptei, neavând antecedente penale, nefiind în evidență cu sancțiuni

contravenționale sau sesizări privind fapte de încălcare a ordinii și liniștii

publice, având o relație bună cu fiul său și familia extinsă, în special cu

părinții săi.

Distinct de pedeapsa principală, văzând

prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C.

pen., Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea față de inculpată și a

pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani,

întrucât fapta săvârșită atrage nedemnitatea inculpatei de a fi aleasă în

autoritățile publice sau funcții elective publice sau de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, exploatarea unui minor

demonstrează incompatibilitatea inculpatei de a ocupa funcțiile de tutore sau

curator, fapta săvârșită evidențiind un grad redus de preocupare din partea

inculpatei cu privire la sprijinirea și apărarea drepturilor fundamentale ale unor

persoane aflate în situații vulnerabile.

Totuși, Tribunalul a apreciat că nu se

impune interzicerea drepturilor părintești, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

d) C. pen., inculpatei, întrucât referatul de evaluare a evidențiat că nu

există indicii de abuz sau neglijență în ceea ce privește relația inculpatei cu

fiul său, dimpotrivă rezultând o relație extrem de strânsă și de atașament

între mamă și copil. Tribunalul a apreciat că nu se impune nici aplicarea art.

64 lit. c) C. pen. întrucât angajarea unui minor pentru desfășurarea de

activități de masaj erotic reprezintă o activitate ilegală, iar nu una licită

dar care să fi fost folosită în scop infracțional de inculpată, reiterarea unui

astfel de comportament angajând răspunderea penală, nefiind așadar necesară

interzicerea unei astfel de activități de instanță, ea fiind prohibită de lege.

Văzând

prevederile art. 86

1

C. pen., raportat la pedeapsa aplicată

inculpatei, inexistența antecedentelor penale ale acesteia și circumstanțele

personale ale inculpatei, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, care

evidențiază că, prin valorizarea resurselor interne (atașamentul ridicat față

de fiul său și asumarea responsabilităților legate de creștere și educare,

atitudinea de conformare în raport cu o autoritate) și familiale (suport

afectiv moral și financiar), inculpata poate avea un comportament de conformare

la normele și valorile sociale în condițiile în care își va menține

preocupările constructive, confruntarea cu urmările încălcării legii penale

contribuind la evitarea pe viitor a situațiilor care ar putea să o plaseze

într-un context infracțional, Tribunalul a apreciat că reeducarea se poate

realiza chiar fără privarea efectivă de libertate a inculpatei, în condițiile

supunerii acesteia la un program de supraveghere eficient pentru combaterea

factorilor de risc identificați prin referatul de evaluare, astfel că

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe

durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. apare modalitatea de executare a pedepsei cea mai adecvată.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele angajării

răspunderii civile delictuale ale inculpatei (astfel cum sunt prevăzute de art.

1357 și următoarele C. civ., care preiau cerințele instituite anterior prin

art. 998, 999 C. civ.), respectiv prejudiciul cauzat părții civile prin

exploatarea acesteia de către inculpată și prin recrutarea și crearea

condițiilor necesare pentru desfășurarea de către partea civilă a unei

activități nepotrivite pentru un minor, de natură a-i afecta dezvoltarea

normală ulterioară și în afara reglementărilor legale privind încadrarea în

muncă a minorilor, fapta ilicită a inculpatei, legătura de cauzalitate între

fapta ilicită și vătămarea cauzată părții civile și săvârșirea faptei de către

inculpată cu vinovăție, sub forma intenției directe.

Partea civilă

a solicitat daune materiale de 1.000 lei, constând în onorariu avocațial,

Tribunalul constatând că această cerere reprezintă în fapt o cerere de acordare

a cheltuielilor judiciare, iar nu de daune materiale, fiind circumstanțiată în

drept prin prevederile art. 193 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, partea civilă a

solicitat acordarea sumei de 15.000 lei daune morale, având în vedere că în

urma stresului cauzat de activitatea la salonul de masaj a contractat o

afecțiune dermatologică, precum și pentru faptul că a fost agresată fizic și

verbal de inculpată ca urmare a acuzației adusă de aceasta că i-ar fi sustras

niște bijuterii pe când locuia la salonul de masaj. Tribunalul a constatat însă

că respectiva faptă - presupusa bruscare suferită cu acel prilej de partea

civilă și acuzațiile formulate de inculpată la adresa acesteia - nu face

obiectul prezentei cauze, în care are valoarea unui simplu element

circumstanțial, și, ca urmare, nu poate constitui justificarea acțiunii civile,

care trebuie să se afle în interconexiune cu elementele care fac obiectul

laturii penale a cauzei. Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că nu s-a

probat existența unei legături de cauzalitate între faptele care fac obiectul

cauzei și afecțiunea medicală invocată de partea civilă, sarcina probei

revenind sub acest aspect părții civile, care este în prezent majoră, iar

scrisoarea medicală depusă de partea civilă - fila 61 dosar tribunal - este

datată mai 2012, la mai multe luni de la săvârșirea faptei de trafic de minori.

Cu toate acestea, Tribunalul a

apreciat că este indubitabil că prin activitatea desfășurată în cadrul

salonului de masaj erotic s-a cauzat părții civile, minore la data faptelor, o

situație de stres intens, din cauza condițiilor de desfășurare a activității

dar și din cauza activității însăși, total nepotrivită pentru a fi desfășurată

de un minor și de natură a-i afecta dezvoltarea ulterioară din cauza

caracterului său imoral; partea civilă a suferit în urma activității

infracționale un prejudiciu moral indubitabil - independent de faptul că minora

și-a dat consimțământul pentru desfășurarea activităților respective, responsabilitatea

neangajării părții civile într-o activitate imorală și ilegală revenind

inculpatei în condițiile stării de minorat a părții civile - și care trebuie

reparat de inculpată prin plata unei sume de bani, numai parțial acesta putând

fi acoperit prin mijloace nepatrimoniale, precum hotărârea de condamnare.

Prin urmare, statuând în echitate,

Tribunalul a apreciat că se impune ca inculpata să-i plătească părții civile

suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, respingându-se în rest pretențiile

civile.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

inculpata B.E.L., solicitând desființarea ei, iar în rejudecare, pronunțarea

unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea sa

pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată în baza art. 11

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există și nu a fost dovedită.

În dezvoltarea motivelor de apel,

inculpata a arătat, în esență, că, prin probatoriul administrat, nu a fost

dovedită cu certitudine vinovăția inculpatei. Mai mult decât atât, consideră că

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a apreciat greșit în momentul în

care a pronunțat condamnarea sa, precizând că prevederile art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 nu sunt condiționate de elementul constrângerii, chiar dacă

art. 2 din Legea nr. 678/2001 prevede ca și element definitoriu pentru traficul

de minori exploatarea.

Noțiunea de exploatare este definită

de art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 care prevede foarte clar că

exploatarea unei persoane presupune „executarea unei munci sau îndeplinirea de

servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de

muncă, salarizare, sănătate și securitate.” Tribunalul pentru Minori și Familie

Brașov a reținut că existența elementului de traficare a unei persoane nu este

condiționată de existența unui element de constrângere decât în cazurile de la

art. 13 alin. (2)-(4) din Legea nr. 678/2001, raportat la prevederile art. 2 lit.

a) teza I și b)-d) din Legea nr. 678/2001, ori alin. (3) al art. 13 face

referire la situația în care faptele sunt săvârșite prin amenințare, violență

sau alte forme de constrângere.

Probatoriul administrat, declarațiile

contradictorii date de către partea vătămată cât și de către martore atât în

fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței de judecată, nu

sunt relevante cu privire la momentul când s-a luat la cunoștință despre faptul

că partea vătămată C.R.A. ar fi minoră. Pe de o parte, partea vătămată a

declarat de la bun început că a citit un anunț pe internet în care nu știa

despre ce este vorba, dar s-a prezentat și i s-a spus că este vorba de masaj

erotic, iar pe de altă parte din probatoriul administrat și depus la dosar de

către procurorii D.I.I.C.O.T. reiese faptul că acel anunț, aflat la fila 22 din

dosarul de urmărire penală, a fost dat în luna mai 2011 iar în cadrul acestuia

se spune foarte clar că este vorba despre un salon de masaj erotic din Brașov

care angajează fete cu vârsta minimă de 18 ani, cu aspect fizic plăcut,

oferindu-se în schimb un comision: atractiv, program flexibil etc. Așadar,

reiese faptul că partea vătămată știa foarte bine pentru ce s-a dus la punctul

de lucru al societății inculpatei și, deci, a avut toate motivele să ascundă

faptul că este minoră; aceasta a refuzat să prezinte buletinul sau mai bine zis

a mințit că are buletinul expirat, una dintre martore recunoscând chiar faptul

că are buletinul expirat.

Există o serie de discrepanțe cu

privire la modul în care a avut loc interviul pentru angajare, mai exact cine

era de față când partea vătămată a spus vârsta pe care o are; declarațiile

părții vătămate și ale martorelor din cauză sunt total contradictorii și sunt

date cu rea credință, respectiv cu scopul de a obține partea vătămată daunele

morale pe care instanța de fond le-a și acordat de altfel, acestea fiind în

valoare de 10.000 de lei.

Deși în

sarcina inculpatei s-a reținut că ar fi profitat de starea în care se afla

partea vătămată C.R.A., respectiv de faptul că părinții acesteia erau

dezbinați, fiind plecați în Italia și de faptul că nu avea bani, lucru pe care

partea vătămată nu l-a declarat niciodată, doar una dintre martore, respectiv U.C.E.,

în declarația dată la Parchet a spus că are cunoștință despre aceste aspecte,

dar nu reiese de nicăieri că ar fi avut cunoștință și inculpata B.E.L. de

aceste chestiuni.

Tot din

declarația dată de către partea vătămată în fața organelor de cercetare penală

reiese faptul că nu ar fi fost forțată la absolut nimic și că nu ar fi formulat

plângere împotriva inculpatei, însă sesizarea s-a făcut din oficiu. Cercetarea

penală a fost începută în data de 23 august 2011 în baza procesului-verbal de

sesizare din oficiu, proces-verbal în baza căruia organele de cercetare penală

s-au sesizat din oficiu că inculpata coordonează un salon de masaj erotic unde

sunt exploatate, prin obligare la practicarea prostituției, un număr de 4

tinere, dintre care 2 ar fi minore, pentru ca, ulterior, Parchetul să

concluzioneze în cursul cercetării penale efectuate, că în sarcina inculpatei

se poate reține săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit.

e) din aceeași lege. în aceeași perioadă, societatea a fost amendată și de

către Garda Financiară, deși a rectificat toate declarațiile, a fost

sancționată și de către Inspectoratul de Muncă pentru muncă la negru, deci, în

condițiile în care totuși se reține în sarcina inculpatei că i s-ar fi prestat

o activitate la negru de către partea vătămată, nu se poate reține din punctul

de vedere al apărării infracțiunea de trafic de minori ci, cel mult, o

contravenție săvârșită pentru munca la negru. Partea vătămată C.R.A. nu a fost

forțată sub nicio formă și, mai mult decât atât, nu a fost exploatată. Chiar ea

recunoaște că a încasat înjur de 1.600 de lei, invocând alte motive pentru care

a încasat banii decât cele susținute de inculpată.

Nici

aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că există o discrepanță mare

între sumele încasate de către societate și sumele încasate de către partea

vătămată, ceea ce duce la concluzia că aceasta din urmă ar fi fost exploatată,

nu poate fi primită, fiind o simplă speculație. Inculpata B.E.L. s-a aflat într-o

eroare de fapt cu privire la vârsta părții vătămate.

Prin Decizia penală nr. 88/A din 11

septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-au dispus următoarele:

„Admite apelul formulat de inculpata

B.E.L. împotriva sentinței penale nr. 30/S din 12 iunie 2012 pronunțată de

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în Dosarul penal nr. 125/1372/2012

pe care o desființează în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatei și a modului de soluționare a acțiunii civile

exercitate în procesul penal.

Rejudecând cauza în aceste limite:

Reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani

închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B. (fostă C.) E.L. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. e) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b)

C. pen.

Menține pedeapsa complementară precum

și pedeapsa accesorie aplicate inculpatei prin aceeași sentință de către prima

instanță.

Înlătură dispozițiile art. 86

1

- 86

3

C. pen. și în baza art. 81, 82 C. pen. dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei pe durata

unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea

pedepsei accesorii aplicate inculpatei.

Reduce de la 10.000 lei la 1.500 lei

daunele morale la care a fost obligată inculpata B.E.L. în favoarea părții

civile C.R.A. conform art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și

următoarele C. civ. Respinge restul pretențiilor civile formulate de partea

civilă.

Menține restul dispozițiilor sentinței

penale atacate.”

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a reținut următoarele:

Prima instanță a stabilit, pe baza

materialului probatoriu administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale

cât și al cercetării judecătorești o stare de fapt corectă, constând în aceea

că în calitate de asociat și administrator la SC D. SRL Codlea, societate având

ca obiect de activitate secundar, printre altele și activități de întreținere

corporală, inculpata B.E.L. a recrutat-o și a acceptat începând cu luna iunie

2011 să o primească pe partea vătămată minoră C.R.A. să lucreze ca maseuză în

cadrul salonului de masaj erotic, promițându-i că o va plăti cu 40 lei pentru

fiecare client, imediat după efectuarea masajului, astfel că, până la sfârșitul

lunii iulie 2011, a implicat-o în activități de masaj erotic, pe timp de zi și

de noapte, fiind cazată de către inculpată în timpul săptămânii chiar în

incinta salonului, timp în care inculpata a profitat material de pe urma părții

vătămate, obținând din activitatea prestată de minoră importante sume de bani.

Cu toate că inculpata a arătat, atât

în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, că s-a aflat în

eroare de fapt întrucât, pe de o parte, nu cunoștea vârsta părții vătămate, iar

pe altă parte, nu a angajat-o pe partea vătămată, ci aceasta, profitând de

lipsa inculpatei o perioadă de la salon, datorată unor probleme personale, a

rămas în salon fără știrea ei, prestând activități de masaj erotic fără a fi

angajată, prima instanță a apreciat corect că materialul probator de la dosar

infirmă apărarea inculpatei.

Astfel Curtea a reținut, similar

primei instanțe, că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata a

cunoscut încă de la început vârsta părții vătămate. Cu privire la această

împrejurare, prima instanță a reținut în mod corect că declarațiile părții

vătămate minore C.R.A. în care arată în mod constant că, încă la primul

interviu pe care l-a susținut pentru a se angaja la salonul coordonat de

inculpată, i-a adus la cunoștința acesteia că este minoră și că urmează să

împlinească peste aproximativ 3 luni vârsta majoratului, se coroborează cu

declarațiile martorelor U.C.E. și K.E.A. care au fost prezente la momentul

susținerii interviului și au auzit când minora a adus la cunoștința inculpatei

starea de minorat din acel moment, însă a fost asigurată de inculpată că nu

este nici o problemă; partea vătămată a fost sfătuită de inculpată „să nu le spună

clienților ce vârstă are” (fila 111 dosar urmărire penală - declarația martorei

U.C.E.).

În acest context, raportat la faptul

că inculpata cunoștea vârsta părții vătămate, împrejurarea că aceasta nu a

văzut cartea de identitate a părții vătămate nu are relevanță în cauză, iar

apărarea inculpatei, grefată pe această împrejurare, nu poate fi primită.

De asemenea, în mod corect a procedat

prima instanță apreciind că, din materialul probator administrat în cauză

reiese fără dubiu că în intervalul iunie-iulie 2011 inculpata „a angajat-o” pe

partea vătămată minoră, fără întocmirea vreunei forme legale, pentru a presta

activități de masaj erotic în cadrul salonului de masaj situat în Brașov,

condus de inculpată, partea vătămată desfășurând aceste activități timp de

aproximativ o lună și fiind cazată de către inculpată în timpul săptămânii

chiar în incinta salonului, timp în care inculpata a profitat material de pe

urma părții vătămate.

Această

activitate a inculpatei de recrutare a părții vătămate minore în vederea

desfășurării activităților de masaj erotic și prestarea de către minoră a

activităților de masaj erotic sub coordonarea inculpatei precum și obținerea de

către aceasta din urmă de foloase de pe urma activității desfășurate de minoră,

sunt dovedite cu prisosință de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, declarația părții vătămate C.R.A.

se coroborează cu declarațiile martorelor U.C.E., V.A. precum și cu însemnările

cuprinse în carnetul de programări identificat de organele de urmărire penală

la salonul de masaj situat în Brașov și dovedesc fără dubiu că minora,

recrutată de inculpată în modalitatea expusă, a muncit efectiv în salonul

administrat de inculpată, efectuând masaje erotice, activitate care, prin

natura ei și prin modalitatea în care era realizată în concret la salonul de

masaj al inculpatei, a avut un caracter sexual explicit, nepotrivit pentru un

minor, imoral și profund vătămător pentru dezvoltarea minorului în cauză, fiind

ilegală în raport cu prevederile Codului Muncii (care permite încadrarea

minorilor în muncă numai pentru activități potrivite, care să nu le pericliteze

sănătatea și dezvoltarea ulterioară și interzice prestarea unor activități

imorale) chiar dacă partea vătămată era foarte aproape de vârsta majoratului.

De altfel, probatoriul administrat în

cauză a confirmat că inculpata a conștientizat pe deplin acest caracter ilegal

al implicării părții vătămate în activitatea de masaj erotic, din moment ce i-a

spus acesteia, astfel cum declară partea vătămată, că va redacta un contract de

muncă fictiv, cu data nașterii falsificată, pe care nu îl va înregistra, iar

martora U.C.E. a confirmat că inculpata i-a spus părții vătămate să ascundă că

este minoră; inculpata nu a încheiat niciun act juridic cu partea vătămată

privind activitatea în cadrul salonului, cum s-ar fi impus dacă aceasta s-ar fi

aflat în eroare în ceea ce privește vârsta persoanei angajate, împrejurare care

dovedește că inculpata cunoștea atât vârsta părții vătămate cât și faptul că

desfășurarea unei astfel de activități este interzisă pentru un minor.

Susținerile inculpatei în sensul că nu

a avut cunoștință despre faptul că partea vătămată lucra la salonul administrat

de ea și că locuia acolo în cursul săptămânii, nu pot fi primite, întrucât,

atât martora U.C.E. cât și V.A., au arătat că inculpata este cea care o

angajase pe partea vătămată, că partea vătămată nu s-a aflat în salon fără

cunoștința inculpatei ci, dimpotrivă, pentru activitatea prestată de partea

vătămată, care uneori se derula și noaptea și în zilele nelucrătoare, inculpata

o plătea înmânându-i câte 40 de lei pentru fiecare masaj efectuat; deși a depus

la dosar dovezi din care reiese că în acel interval de timp fiul inculpatei a

avut probleme medicale (respectiv a fost internat în intervalul 7 iulie 7011 -

11 iulie 2011 în spital unde a suferit o intervenție chirurgicală), această

împrejurare nu este suficientă pentru a înlătura acuzațiile aduse inculpatei,

întrucât intervenția chirurgicală suferită de fiul ei nu a fost de natură să o

împiedice pe inculpată să coordoneze activitatea salonului și să se deplaseze

la acesta - cu atât mai mult cu cât durata de timp în care a fost internat fiul

inculpatei a fost redusă - 5 zile, comparativ cu durata de timp în care s-a

desfășurat activitatea infracțională, iar însemnările din carnetul de

programări pe care inculpata recunoaște că îl verifica și unde nota chiar ea,

dovedesc că activitatea salonului de masaj nu a fost întreruptă, iar partea

vătămată a lucrat în perioada iunie-iulie 2011 și a fost plătită zilnic pentru

munca prestată.

Faptul că partea vătămată a lucrat

efectiv în cadrul salonului inculpatei și a fost cazată de către aceasta, cel

puțin pe timpul săptămânii la salon, în week-end mergând acasă, rezultă din

declarația părții vătămate, care estimează că în perioada cât a lucrat la salon

a avut peste 40 de clienți pentru masaj erotic, din declarația martorei U.C.,

care a desfășurat și ea de câteva ori astfel de activități la salon și a

văzut-o pe partea vătămată că lucra și locuia acolo, precum și prin declarația

dată în cursul urmăririi penale de către martora V.A., care a lucrat constant

în perioada respectivă la salonul respectiv (fiind încadrată ca femeie de

serviciu, însă, în fapt, desfășurând activități de masaj erotic). Totodată,

declarațiile părții vătămate și ale martorelor sunt concordante cu privire la

suma de bani pe care partea vătămată o primea - 40 RON/ client, precum și

asupra modului cum se făcea plata, fetele predându-i toți banii primiți de la

client inculpatei, care ulterior le dădea partea lor.

Declarațiile martorei U.C. și V.A. se

coroborează cu mențiunile din așa-numitul „carnet de programări” ridicat de la

sediul salonului și atașat la dosarul de urmărire penală, în care se treceau,

dar numai sporadic, data, ora la care se făcea masajul și suma încasată (pentru

a exista o evidență în afara celor oficiale, care nu erau ținute în condițiile

legii), prenumele părții vătămate figurând de mai multe ori în cuprinsul

caietului și aceasta recunoscându-și în fața instanței semnătura din caiet.

Or, în aceste condiții, declarațiile

inculpatei privind faptul că nu a angajat-o pe partea vătămată, că nu ar fi

cunoscut vârsta părții vătămate sau că partea vătămată nu ar fi lucrat cu

acordul său la salon apar nesincere și în mod judicios au fost înlăturate de

către prima instanță.

Cu toate că nu rezultă din materialul

probator administrat în cauză că partea vătămată ar fi fost constrânsă să

muncească în acel salon, ci, dimpotrivă, minora însăși recunoaște că și-a dat

acordul pentru a presta acest gen de muncă, prima instanță a reținut în mod

întemeiat că potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei,

victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, iar în

speță, dată fiind vârsta părții vătămate, minoră la acel moment și natura

muncii prestate, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

întrucât textul de lege nu impune condiția ca, în varianta prevăzută la alin.

(1), să existe o constrângere a persoanei exploatate, ci doar o activitate de recrutare,

respectiv găzduire a unui minor în scopul exploatării sale.

Pe altă parte, prima instanță nu a

reținut existența unei exploatări sexuale a minorei, ci a unei exploatări

economice definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001 care, la pct. 2 teza a II-a,

prevede că, prin exploatarea unei persoane se înțelege desfășurarea unei munci

cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă și de sănătate iar la

pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001 se prevede că, prin exploatare a unei

persoane se înțelege și efectuarea unei activități prin care se încalcă

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Munca prestată

de minoră în salonul inculpatei a fost desfășurată cu încălcarea normelor

legale privind condițiile de muncă și de sănătate, iar activitățile pe care

le-a desfășurat au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale

copilului.

Astfel, potrivit art. 49 din

Constituția României, copiii și tinerii se bucură de un regim special de

protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor, iar exploatarea

minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității

sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.

Potrivit Codului muncii - Legea nr.

53/2003, persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei

de 16 ani, dar poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la

împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților

legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și

cunoștințele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și

pregătirea profesională.

Este

interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract

individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități

imorale.

Potrivit art.

112 alin. (2) C. muncii, în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata

timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână, iar conform

art. 128 alin. (1), tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta

muncă de noapte.

Or, așa cum a

reținut și prima instanță, partea vătămată a fost recrutată de inculpată și a

fost angajată pentru desfășurarea activităților de masaj erotic și a prestat

efectiv astfel de activități în salonul de masaj, inclusiv noaptea, fiind

astfel folosită în activități nepotrivite vârstei sale, cu un profund caracter

sexual, imorale și dăunătoare dezvoltării sănătății sale mentale, spirituale,

morale.

Pe de altă

parte, prin natura muncii prestate, minorei i s-au încălcat mai multe drepturi

și libertăți fundamentale, împrejurare care face aplicabile în speță

dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 pct. 2

lit. e) din Legea nr. 678/2001.

Astfel, potrivit art. 87 din Legea nr.

272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, acesta are

dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o

muncă ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită

educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale,

spirituale, morale ori sociale.

Art. 32 din Convenția cu privire la

drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.  18/1990, recunoaște

dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice și de a nu

fi constrâns la vreo muncă ce comporta vreun risc potențial sau care este

susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau

dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Statele părți s-au angajat să

protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală și de violență

sexuală și să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica incitarea

sau constrângerea copiilor să se dedea la activități sexuale ilegale,

exploatarea copiilor în scopul prostituției sau al altor practici sexuale

ilegale.

Din coroborarea dispozițiilor legale

menționate rezultă, fără echivoc, că minorul nu poate fi exploatat economic

prin implicare în activități cu tentă sexuală, imorale, cum este activitatea de

masaj erotic, chiar dacă consimte la o asemenea activitate și chiar dacă este

recompensat financiar pentru prestațiile efectuate, astfel că în speță

împrejurarea că recrutarea părții vătămate și activitățile desfășurate de

aceasta s-au făcut cu acordul părții vătămate și că aceasta a primit o parte

din tariful practicat de salon pentru activitățile prestate este irelevantă,

exploatarea realizându-se nu prin constrângere, ci prin natura muncii prestate

cu încălcarea normelor legale în vigoare și a drepturilor și libertăților

minorei.

Nici împrejurarea că minora avea o

vârstă foarte apropiată de cea a majoratului nu are relevanță în speță,

întrucât Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor

copilului prevede, la art. 4, că prin copil se înțelege orice persoană care nu a

împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, în

condițiile legii. Deci, atâta timp cât partea vătămată nu împlinise vârsta de

18 ani la momentul angajării sale în salonul de masaj aparținând inculpatei,

aceasta beneficia de toate drepturile și libertățile recunoscute de legislația

națională și internațională copilului, corelativ cu obligația statului de a-i

proteja interesele.

În raport de cele expuse, Curtea a

constatat că, atât starea de fapt reținută de către prima instanță, cât și

încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata B.E.L. sunt la adăpost de

orice critică, iar susținerile inculpatei din apelul promovat, cu privire la

aceste aspecte, sunt nefondate.

Latura obiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 lit.

a) teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 este dovedită cu întreg

materialul probator administrat în cauză, iar în ceea ce privește latura

subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatei îmbracă forma intenției

directe.

Nu există la dosar dovezi că inculpata

s-ar fi aflat într-o eroare de fapt sau de drept și nu este incidență în speță

nicio altă cauză care să conducă la înlăturarea vinovăției inculpatei, astfel

că în mod corect a constatat prima instanță că sunt întrunite condițiile pentru

tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru infracțiunea comisă.

În ceea ce privește însă

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, Curtea constată că

nu au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare judiciară

prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatei este mult prea

severă, fiind disproporționată raportat la gradul de pericol social concret al

faptei comise.

Astfel, deși sub aspectul elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. e) din Legea nr.

678/2001, este lipsită de relevanță vârsta părții vătămate, la stabilirea

gradului de pericol social concret al faptei nu poate fi ignorat nici gradul de

maturizare al părții vătămate și impactul real al activității desfășurate

asupra dezvoltării ei și mentalității deja formate, faptul că victima

traficului de persoane avea o vârstă foarte apropiată de cea a majoratului (3 luni

o mai despărțeau de vârsta de 18 ani) și nici modalitatea concretă de comitere

a faptei, împrejurarea că nu au fost exercitate de către inculpată niciun fel

de constrângeri asupra părții vătămate pentru a se angaja sau a presta munca pe

care a ales-o din proprie inițiativă și în cunoștință de cauză, nu au existat

amenințări sau o atitudine agresivă a inculpatei și nu au fost exercitate

presiuni asupra părții vătămate pentru a continua să presteze munca pentru care

fusese angajată, ci dimpotrivă, partea vătămată a fost liberă să aleagă dacă

acceptă să desfășoare sau nu munca pentru care a fost angajată, în condițiile

în care Codul Muncii recunoaște persoanelor minore care au împlinit vârsta de

16 ani capacitate deplină de muncă și ar fi putut pune oricând capăt

activității desfășurate.

Pe altă parte, în mod corect a

apreciat prima instanță că, în ceea ce privește persoana inculpatei se impune a

fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât din fișa de cazier judiciar aflată la

dosarul de urmărire penală și din conținutul referatului de evaluare efectuat

de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, rezultă că inculpata

a avut un comportament corect și onest în societate anterior săvârșirii faptei,

nu are antecedente penale, nu este în evidență cu sancțiuni contravenționale

sau sesizări privind fapte de încălcare a ordinii și liniștii publice și a avut

o relație bună cu fiul său și familia extinsă, în special cu părinții săi.

În raport de aceste considerente,

Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate de către prima

instanță inculpatei de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, în mod corect a apreciat prima instanță, pe baza

circumstanțelor personale ale inculpatei, astfel cum acestea rezultă din actele

dosarului, că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără privare de

libertate.

Ținând seama, în același timp, de

împrejurarea că la dosar nu există indicii care să conducă la concluzia că

inculpata ar putea reitera un comportament infracțional sau că ar avea o

înclinație spre comiterea de fapte antisociale, Curtea a apreciat că nu se

impune o supraveghere a ei pe durata termenului de încercare, astfel că

suspendarea condiționată a executării pedepsei apare o modalitate mai adecvată,

în măsură să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

prevăzut de art. 52 C. pen.

În considerarea celor expuse, Curtea a

apreciat că este fondat apelul formulat de inculpata B.E.L. împotriva sentinței

penale nr. 30/S din 12 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și

Familie Brașov în Dosarul penal nr. 125/1372/2012, sentință care a fost

desființată și reformată în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatei.

În ceea ce privește modalitatea de

soluționare a acțiunii civile exercitate de către partea vătămată C.R.A. în

procesul penal, criticată de asemenea în calea de atac a apelului promovată de

către inculpată, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod judicios

că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum

sunt prevăzute de art. 1357 și următoarele C. civ., care preiau cerințele

instituite anterior prin art. 998, art. 999 C. civ., respectiv există un

prejudiciu cauzat părții civile prin exploatarea acesteia de către inculpată și

prin recrutarea și crearea condițiilor necesare pentru desfășurarea de către

partea civilă a unei activități nepotrivite pentru un minor, de natură a-i

afecta dezvoltarea normală ulterioară și în afara reglementărilor legale

privind încadrarea în muncă a minorilor, există o faptă ilicită a inculpatei și

o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și vătămarea cauzată părții

civile, iar fapta a fost comisă de către inculpată cu vinovăție, sub forma

intenției directe.

Cu toate acestea, prima instanță a

realizat o greșită apreciere a cuantumului despăgubirilor acordate.

Partea civilă a solicitat acordarea

sumei de 15.000 lei daune morale, arătând că în urma stresului cauzat de

activitatea la salonul de masaj a contractat o afecțiune dermatologică, precum

și pentru faptul că a fost agresată fizic și verbal de inculpată ca urmare a

acuzației adusă de aceasta că i-ar fi sustras niște bijuterii pe când locuia la

salonul de masaj.

Tribunalul a constatat în mod just că

la dosar nu se găsesc dovezi care să ateste că inculpata ar fi bruscat partea

vătămată și nici nu s-a probat existența unei legături de cauzalitate între

faptele care fac obiectul cauzei și afecțiunea medicală invocată de partea

civilă, sarcina probei revenind sub acest aspect părții civile, care este în

prezent majoră, iar scrisoarea medicală depusă de partea civilă - fila 61 dosar

tribunal - este datată mai 2012, deci, la mai multe luni de la săvârșirea

faptei de trafic de minori.

Pe altă parte, este indubitabil că

prin fapta inculpatei au fost încălcate drepturi recunoscute de lege părții

civile minore la data faptelor, iar din cauza condițiilor de desfășurare a

activității dar și din cauza activității însăși, total nepotrivită pentru a fi

desfășurată de un minor și de natură a-i afecta dezvoltarea ulterioară din

cauza caracterului său imoral au fost produse părții civile un prejudiciu moral

- independent de faptul că minora și-a dat consimțământul pentru desfășurarea

activităților respective - de care se face vinovată inculpata. Cu toate

acestea, cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligată inculpata în

favoarea părții civile este mult prea ridicat și nu are corespondent în materialul

probator de la dosar. Părții civile nu i s-au creat vătămări fizice, ci morale,

iar acordarea de despăgubiri pentru aceste vătămări trebuie să aibă la bază un

minim de probatoriu care să ajute instanța la cuantificarea despăgubirilor. La

dosar nu se găsesc astfel de probe pe care să se sprijine soluția primei

instanțe de acordare a despăgubirilor într-un cuantum atât de ridicat.

Nu s-a dovedit fără putință de tăgadă

că munca prestată în salonul de masaj de către partea civilă i-a afectat

dezvoltarea morală, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menționat și anterior,

vârsta părții civile la data comiterii faptelor era foarte apropiată de cea a

majoratului; cu toate acestea, pornind de la premiza că prin încălcarea

drepturilor și libertăților recunoscute de lege părții civile este inerentă

crearea unui prejudiciu acesteia, că munca desfășurată noaptea de către partea

civilă, dată fiind starea de minorat a fost de natură a crea părții civile un

disconfort fizic și psihic care echivalează cu un prejudiciu moral și se impune

a fi reparat și ținând seama de faptul că, judecând în echitate, însăși

hotărârea de condamnare a inculpatei este de natură a contribui la repararea

prejudiciului moral adus părții civile, Curtea apreciază că suma de 1.500 lei

reprezintă o despăgubire echitabilă a părții civile.

Se impune, pentru aceste considerente,

reformarea hotărârii primei instanțe și sub acest aspect și rejudecând cauza,

reducerea de la 10.000 lei la 1.500 lei a daunelor morale la care a fost

obligată inculpata B.E.L. în favoarea părții civile C.R.A., conform art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele C. civ., fiind respinse, ca

nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

pe de o parte, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Brașov învederând motivul de recurs prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu privire la faptul că nu au fost

just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei de către instanța de

apel, făcându-se o greșită interpretare a dispozițiilor art. 72 C. pen., s-a

aplicat o pedeapsă prea mică, față de conduita inculpatei, care nu a recunoscut

săvârșirea faptei și de circumstanțele concrete ale cauzei, solicitându-se

casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, inclusiv

sub aspectul modalității de executare.

Pe de altă parte, împotriva aceleiași

decizii a declarat recurs și inculpata B.E.L. reiterând aceleași motive ca și

în apel, solicitând achitarea întrucât fapta nu există, nefiind întrunite

elementele constitutive ale acesteia, întemeierea în drept raportându-se la

dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. S-a făcut referire la

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, susținând

că latura obiectivă nu ar fi dovedită prin raportare la art. 2 lit. a) teza a