ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157 din 26 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3179/30/2012, în baza art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata M.R.C., pentru

infracțiunea de trafic de minori, la 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65

alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 329

alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, pentru infracțiunea de

proxenetism, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe

o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata

M.R.C., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 5 (cinci) ani închisoare

care a fost sporită cu 4 (patru) luni închisoare, și s-a dispus ca inculpata să

execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65

alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării

preventive începând cu data de 11 martie 2011 și până la 09 mai 2011.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M., pentru

infracțiunea de trafic de minori, la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei

principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin.

(1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani

închisoare aplicate inculpatului B.M., pe durata termenului de încercare de 5

(cinci) ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive începând cu 24 martie 2011 și până la 21 aprilie 2011.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata M.R.C., la plata sumei de

2000 RON cheltuieli judiciare față de stat, obligat inculpatul B.M. la plata

sumei de 1700 RON cheltuieli judiciare față de stat; s-a dispus plata sumei de

300 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând

plata onorariu avocat din oficiu desemnat pentru inculpata M.R.C.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul

Teritorial Timișoara nr. 103/D/P/2010 înregistrat la prima instanță la data de

25 aprilie 2012 sub nr. unic dosar, respectiv 3179/30/2012, au fost trimiși în

judecată inculpata M.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori,

prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, și infracțiunea de proxenetism,

prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., și inculpatul B.M., pentru

săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001. S-a reținut că în perioada 2010 - 2011, inculpații

M.R.C. zisă "C.G.", și B.M. au racolat și găzduit, pe minora N.A. iar

inculpata M.R.C. și pe numita C.M., care prin constrângere au fost exploatate

prin obligarea la practicarea prostituției, sumele de bani astfel obținute

fiind însușite de către infractori.

În probațiune a fost

atașat Dosarul de urmărire penală nr. 103/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, s-au

administrat probe cu înscrisuri, s-au luat declarație inculpatului B.M.,

inculpata M.R. nu a dat declarație în fața instanței, întrucât nu s-a prezentat

la termenele de judecată în faza de cercetare judecătorească pentru a fi

audiată, s-a audiat partea vătămată N.A., s-au audiat martorii C.E., P.R.

(investigator acoperit), I.C.R., N.A.M., T.V.A.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt ce

corespunde celei reținută și în rechizitoriu, fiind confirmată de probele

administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

La data de 22 aprilie

2010, în urma unui control efectuat de către organele de poliție din cadrul

Poliției Municipiului Timișoara, minora N.A., a fost găsită pe strada D. din

mun. Timișoara, în timp ce acosta persoane de sex masculin, pentru a întreține

relații sexuale contra cost; minora a fost internată în Centrul de Servicii

Specializate, pentru readaptare și reabilitare socială Timișoara.

În ziua următoare,

inculpata M.R.C., s-a deplasat la instituția menționată, unde în fals, a

declarat că este mătușa minorei N.A. și a solicitat scoaterea minorei din

centru, luându-și angajamentul că în perioada următoare își va asuma

responsabilitatea îngrijirii și educării minorei, sub sancțiunile Legii nr. 272/2004,

privind protecția și promovarea drepturilor copilului. La aceeași dată, N.A. a

dat o declarație în fața funcționarilor centrului, arătând că nu dorește să fie

instituționalizată, precizând că vrea să se întoarcă și să locuiască cu mătușa

sa.

După ieșirea din

centru, minora a fost cazată de inculpată, la locuința sa, situată în

Timișoara, str. E., jud. Timiș, și o perioadă de aproximativ trei luni, a fost

exploatată de către M.R.C. zisă "C.G.", prin determinarea la

practicarea prostituției. În vederea exploatării, minora a fost transportată de

către inculpată, pe Calea A. din mun. Timișoara unde, N.A., a racolat diferite

persoane de sex masculin, cu care a întreținut relații sexuale contra cost,

sumele de bani câștigate fiindu-i confiscate de către inc. M.R.C. În perioada

în care N.A. s-a aflat în locația menționată și s-a prostituat, acesta a fost

supravegheată de către inc. M.R.C., care stătea la terasa localului

"D.", situat la intersecția dintre Calea A. și str. L. din mun.

Timișoara. În vara anului 2010, minora N.A., s-a mutat în apartamentul

închiriat de către inc. B.M., situat în mun. Timișoara, str. M., jud. Timiș și

a continuat să practice prostituția pe Calea A., din Timișoara, sumele de bani

fiindu-i confiscate de către B.M. Activitatea infracțională desfășurată de

către N.A., a fost constatată de către agenții de poliție din cadrul Secției 5

de Poliție Timișoara, care în perioada mai - noiembrie 2010, au sancționat-o

contravențional pe minoră, de 37 de ori, pentru practicarea prostituției.

La data 11 martie

2011, investigatorul P.R. s-a deplasat pe Calea A. din Timișoara, unde s-a

întâlnit cu minora N.A., care s-a oferit să întrețină relații sexuale contra

cost.

În aceeași zi, în

baza mandatului din 10 martie 2011, emis de către Tribunalul Timiș, s-a

efectuat o percheziție la locuința inc. B.M., unde a fost găsită minora N.A.,

confirmându-se astfel săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în

modalitatea găzduirii.

Din convorbirile

telefonice purtate de către B.M., interceptate și înregistrate în baza

Ordonanței nr. 76/2011, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie 2011,

emisă de către Tribunalul Timiș, a rezultat că acesta a fost implicat direct în

exploatarea minorei, astfel:

- la data de 09

martie 2011, ora 21.54, B.M. a întrebat-o pe N.A. ce face, iar acesta i-a

răspuns "uite merg la locul meu!". La aceeași dată, la ora 23.45,

minora i-a spus inculpatului "am fost cu clienți!".

De asemenea,

convorbirile telefonice purtate de către minora N.A., au fost interceptate și

înregistrate în baza autorizației Ordonanței nr. 78/2011, emisă de către DIICOT

serviciul Teritorial Timișoara, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie

2011, emisă de către Tribunalul Timiș. Din convorbiri, a rezultat că minora a

fost exploatată prin determinarea la practicarea prostituției, principalele

discuții în acest sens fiind următoarele: - la 10 martie 2011, ora 22.03,

victima a fost sunată de către inculpat, căreia i-a spus că în zona în care se

află, sunt două mașini de la secția 5 de poliție și o dubă mare, precizând

"care m-au luat și m-au dus la centru!", făcând referire la Centrul

de Servicii Specializate, pentru readaptare și reabilitare socială Timișoara,

de unde a fost scoasă de către inculpata M.R.C. Aflând despre prezența în zonă

a organelor de poliție, inculpatul a sfătuit-o pe minoră să mai aștepte

"până se liniștesc!" După o oră, inculpatul a sunat din nou pe

victimă, care i-a comunicat că a plecat din locuința unui client ("uite

acum ies din locuință!"), reproșându-i că a stat prea mult; - în ziua

următoare, la data de 11 martie 2011, ora 01.03, minora i-a raportat

inculpatului că este cu un client apoi, după aproximativ 12 minute, într-o altă

discuție, B.M. i-a reproșat victimei că a stat pre mult cu clientul spunând

"30 de minute, jumătate de oră ai stat cu (...) te duci pe cireșe păi

atâta a trebuit să stai (...) Bă nu mai sta atâta timp, ai înțeles?". În

aceeași zi, câteva minute mai târziu, inculpatul a sfătuit-o pe minoră cum

trebuie să procedeze cu clienții, spunând "și vezi și tu, mai bagă-ți

mințile în cap măi femeie, vezi că suntem vai și amar! Cu cât te miști mai

repede cu atât îți faci mai repede treaba, înțelegi, (...) tu trebuie să fi

bandită, să profiți de fraier, tu nu mai fă pe plac la lume, înțeleg, învață,

trebuie să ai tupeu de lachei". Tot la data de 11 martie 2011, la ora

01.58, inculpatul a sunat-o pe victimă să se intereseze cum decurge activitatea

de prostituție, spunând "ce e pe acolo? (...) ce merge așa rău mă?".

În aceeași zi, la ora 02.21, minora i-a spus inculpatului că a câștigat 1

milion două sute, la care cel din urmă a spus "bă tu ai noroc!".

În cursul anilor 2010

- 2011, numitele T.V.A. și I.C.R. au practicat prostituția în zona Calea A. din

Timișoara, loc în care s-a prostituat și minora N.A. Cele două tinere au fost

abordate de către inc. B.M. și un prieten al acestuia pe nume N., care le-au

reproșat că numita N.A., nu poate să câștige din cauza lor, întrucât ele ocupă

locul care îi aparține minorei și le-au cerut să le predea o sumă de bani

zilnic. Situația conflictuală dintre cele două prostituate și inculpat a

rezultat și din convorbirea telefonică din data de 09 martie 2011, interceptată

în baza Ordonanței nr. 76/2011, emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial

Timișoara, confirmată prin Încheierea nr. 72 din 15 martie 2011, emisă de către

Tribunalul Timiș, când minora N.A. i-a spus inculpatului că se află în stație,

cu R. și V., astfel că enervat de acest fapt, inculpatul a afirmat că le rupe

picioarele cu parul.

Fiind audiate în

cauză în calitate de martor, T.V.A. și I.C.R., au declarat că o cunosc pe

M.R.C., cunoscută cu porecla C.G., despre care au arătat că în decursul

timpului a avut mai multe fete la stradă, care se prostituau în folosul său,

inclusiv pe minora N.A. De asemenea, cele două tinere au confirmat că inc.

B.M., le-a reproșat că minora nu are clienți din cauza lor, solicitându-le să

îi plătească o sumă de bani.

În vara anului 2010,

numita C.M., a fost determinată să practice prostituția de către inc. M.R.C.,

care a cazat-o la locuința sa din Timișoara, str. E. Sus-numita a practicat

prostituția, pe Calea A. din Timișoara și în mai multe hoteluri din Timișoara

iar banii obținuți din această activitate au fost confiscați de către M.R.C.,

care obișnuia să o supravegheze pe tânără. În cursul anului 2010, de două ori,

inc. M.R.C. s-a întâlnit cu C.E., mama numitei C.M., și i-a dat sume de bani

obținute din prostituție. Audiată despre cele menționate, C.E. a confirmat că

s-a întâlnit cu inculpata, care i-a dat sume de bani.

Activitatea

infracțională desfășurată de către C.M., a fost constatată de către polițiștii

de la Secția 5 din cadrul PMT, care în perioada mai - august 2010, i-au aplicat

13 sancțiuni contravenționale pentru practicarea prostituției.

La data de 30 iunie

2010, în urma activităților de supraveghere efectuate de către organele de

poliție, s-a constatat că inc. M.R.C., împreună cu C.M., au coborât din

imobilul situat pe strada E., s-au urcat într-un taxi și s-au deplasat prin

orașul Timișoara apoi, în jurul orei 21.50, cele două au coborât la intersecția

străzilor L. cu Calea A. Aici, M.R.C. a intrat în localul "D.", iar

C.M. a rămas în stația de autobuz, unde a fost abordată de către un client. O

altă supraveghere ambientală a fost efectuată la data de 08 iulie 2010, când

M.R.C. și C.M. s-au deplasat la o terasă din Piața Operei din Timișoara. De

aici, la ora 22.10, cele două s-au deplasat pe Calea A. din Timișoara, unde

C.M. a coborât în stația de autobuz pentru a racola clienți. Inculpata, M.R.C.

s-a deplasat la localul "A.", situat vizavi de stația menționată, de

unde putea să o supravegheze pe C.M.

În luna iulie 2010,

C.M., folosind pseudonimul "L." l-a cunoscut pe cetățeanul german

L.H.R., venit cu afaceri în România. Cei doi s-au împrietenit și cetățeanul

german i-a propus sus-numitei să lucreze la el ca și menajeră, însă acesta i-a

spus că acest fapt depindea de inc. M.R.C., despre care a arătat că este mătușa

sa căreia îi datorează suma de 5.000 de euro. Profitând de relația de prietenie

cu L.H.R., C.M. în mod repetat i-a cerut sume de bani, ca să scape de datoria

pe care o avea față de inculpată, precizând că acesta din urmă o bătea.

În urma interceptării

convorbirilor și comunicațiilor telefonice efectuate de către inc. M.R.C., în

baza autorizației din 09 iulie 2010, s-a constatat că acesta a avut discuții cu

cetățeanul german L.H.R., căreia în mod repetat i-a cerut bani, pentru ca

"L." să poată să îl viziteze. Astfel de discuții au avut loc la data

de 01 august 2010, ora 13.25 când inculpata a spus "dacă vrei să vină L.

la tine, o plătești 200 de RON pe oră!", iar cetățeanul german a refuzat

să plătească, iar atunci inculpata i-a răspuns " (...) te rog să nu o mai

deranjezi pentru că nu o mai las gratis!". O altă discuție despre bani a

avut loc în aceeași zi, la ora 13.38, când M.R.C. a spus "eu vreau 1000 de

euro, repede!", pentru ca să îi dea drumul numitei C.M.

În timpul practicării

prostituției, C.M. a fost supravegheată de către inculpata M.R.C., cât și de

alte persoane din anturajul acesteia, fapt evidențiat de convorbirea telefonică

din data de 24 iunie 2010, ora 12:31, interceptată în baza Autorizației cu nr.

222 din 18 iunie 2010 emisă de Tribunalul Timiș, când sus-numita discută cu o

persoană pe nume B., căreia îi reproșează că în timp ce ea se deplasa în

localitatea Recaș, la o întâlnire cu mama lui C.M., a lăsat-o singură și

nesupravegheată pe M., și îi cere să revină, menționând "nu trebuie să

simtă că o urmărești și nu trebuie lăsată niciodată singură".

Concludente în sensul

celor reținute sunt probele aflate la dosar, respectiv declarația părții

vătămate N.A. date în faza de urmărire penală și în fața instanței coroborate

cu declarațiile martorilor T.V.A., I.C.R., P.R. și C.E., precum și declarația

martorului L.H.R., înscrisurile aflate la dosar și procesele-verbale privind

transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesele-verbale

privind rezultatul supravegherilor efectuate în cauză și planșele foto anexate.

Deși inculpații

M.R.C. în declarațiile date și B.M. în declarațiile de la urmărirea penală și

în declarațiile date în fața instanței au negat comiterea faptelor susținând că

nu se fac vinovați de aceste fapte, aceste susțineri ale inculpaților nu pot fi

reținute de către instanță nefiind confirmate de ansamblul probelor dosarului,

probe care dovedesc că cei doi inculpați au comis cu vinovăție faptele pentru

care au fost trimiși în judecată.

Astfel, în

declarațiile părții vătămate N.A., aceasta recunoaște că a locuit o perioadă de

câteva luni la inculpata M.R.C. și în această perioadă a fost exploatată sexual

de către inculpată în determinarea la practicarea prostituției, partea vătămată

minoră fiind obligată să remită inculpatei sumele de bani obținute ca urmarea

întreținerii de relații sexuale cu diferite persoane de sex masculin. Partea

vătămată a arătat că în perioada în care a locuit la inculpată aceasta îi

inspira teamă întrucât era o fire mai impulsivă și inculpata chiar a bătut-o în

prezența minorei pe numita C.M.

Deși partea vătămată

N.A. în declarațiile date susține că în perioada în care a fost în concubinaj

cu inculpatul B.M. a practicat prostituția însă inculpatul doar o suna să vadă

ce mai face și nu întreba câți bani a făcut, instanța reține că din ansamblul

probelor dosarului rezultă că această partea vătămată era exploatată de către

inculpat în sensul determinării la practicarea prostituției și însușirii

sumelor de bani obținute de victimă. Astfel, în declarațiile martorelor T.V.A.

și I.C.R. acestea au arătat că în cursul anilor 2010, 2011 în zona de pe Calea

A. din Timișoara unde au practicat prostituția au fost abordate de către

inculpatul B.M. și încă o persoană pe nume N., care le-au cerut bani pentru că

cele două practicau prostituția în acea zonă și au afirmat că îi fac concurență

numitei N.A., pentru că datorită faptului că cele două stau în acel loc numita

N. nu face prea mulți bani, ulterior martora T.V.A. fiind agresată fizic de

către numitul N. În declarația martorului P.R. se arată că numita N.A. în data

de 11.03 2011 în jurul orelor 2.00 se afla în zona calea A. din Timișoara și

acosta persoane interesate să întrețină relații sexuale contra cost oferindu-se

să întrețină relații sexuale contra sumelor de 50 RON sau în cazul întreținerii

relațiilor sexuale cu doi parteneri contra sumei de 100 RON. Aceste declarații

se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă că

inculpatul era implicat în exploatarea victimei prin îndemnarea la practicarea

prostituției.

De asemenea,

declarațiile martorilor C.E., L.H.R., coroborate cu procesele-verbale de

supraveghere, și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice,

precum și înscrisurile emise de Centrul de servicii specializate pentru

reabilitare socială din Timișoara, confirmă că această inculpată a fost

implicată în sensul că a îndemnat și înlesnit ca numita C.M. să practice

prostituția, inculpata însușindu-și sumele de bani obținute din această

activitate. Astfel, inculpata o însoțea pe numita C.M. până la locațiile unde

aceasta se întâlnea cu clienții, inculpata procedând și la supravegherea

sus-numitei, iar într-o ocazie inculpata chiar a lovit-o pe numita C.M. în

stradă (conform declarației părții vătămate N.A.).

Prin încheierea din

11 martie 2011, emisă de Tribunalul Timiș, Dosar nr. 1806/30/2011, și mandatul

nr. 13, s-a dispus arestarea preventivă a inc. M.R.C., pe o perioadă 29 de

zile. Față de inc. B.M., s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile,

prin Decizia nr. 431/R din 24 martie 2011, emisă de către Curtea de Apel

Timișoara. Măsura arestării a încetat față de M.R.C., la data de 08 mai 2011,

prin împlinirea termenului iar față de B.M., s-a dispus înlocuirea arestului cu

măsura preventivă a obligării de a nu păsări localitatea, din data de 22

aprilie 2011 până la data de 21 mai 2011.

Având în vedere

starea de fapt mai sus descrisă reținută în baza probelor aflate la dosar,

instanța reține că fapta inculpatei M.R.C. care, în cursul anilor 2010 și 2011,

a racolat, a cazat și transportat pe minora N.A., în vederea exploatării prin

determinarea acesteia la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, iar fapta aceleiași inculpate, care în perioada menționată, a

îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către C.M., urmată de

confiscarea banilor obținuți din această activitate, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C.

pen.

Prima instanță a mai

reținut că în raport de starea de fapt mai sus descrisă, fapta inculpatului

B.M. care, în cursul anilor 2010 și 2011, a cazat și transportat pe minora

N.A., în vederea exploatării prin determinarea acesteia la practicarea

prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește

argumentele invocate în apărarea inculpaților în sensul achitării în baza art.

10 lit. a) C. proc. pen., prima instanță a reținut că aceste argumente sunt

neîntemeiate, în cauză nefiind incident acest temei de achitare, întrucât probele

dosarului dovedesc cu prisosință existența faptelor mai sus descrise reținute

în sarcina inculpaților, cât și vinovăția (sub forma intenției) inculpaților în

comiterea faptelor arătate. Nu au putut fi reținute de către prima instanță

nici susținerile referitoare la lipsa elementelor constitutive în sensul că nu

s-a dovedit că partea vătămată minoră a fost exploatată de către inculpați sau

că aceasta ar fi fost obligată de aceștia să practice prostituția, respectiv că

numita C. ar fi fost îndemnată de către inculpată la practicarea prostituției.

Aceste susțineri sunt contrazise de ansamblul probelor dosarului, probe care

dovedesc neîndoielnic că cei doi inculpați au exploatat-o pe victima N. pe care

nu doar au găzduit-o dar au și determinat-o să practice prostituția, inculpații

obținând diverse sume de bani ca urmarea acestor activități. De asemenea, s-a

dovedit cert că numita C. a fost îndemnată, constrânsă de către inculpată la

practicarea prostituției, inculpata înlesnind această activitate practicată de

această persoană, inculpat trăgând și foloase materiale în urma practicării

prostituției de către persoana menționată.

Referitor la

susținerea privind nelegalitatea interceptărilor telefonice, prima instanță a

apreciat și această susținere ca fiind nefondată întrucât înregistrările

efectuate în dosar au fost autorizate și efectuate cu respectarea dispozițiilor

art. 911 și urmat. C. proc. pen.

Având în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen., și criteriile de individualizare prev. de art. 72

C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpații au comis faptele,

gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, persoana fiecărui inculpat,

atitudinea nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, precum și

împrejurarea că inculpații au mai comis anterior fapte penale, inculpata M.R.C.

fiind condamnată la 2 ani închisoare pentru o faptă de furt calificat

(eliberată la 07 martie 1995 cu un rest de 384 zile închisoare), iar inculpatul

B.M. fiind sancționat cu amendă administrativă pentru o faptă de tentativă la

furt calificat (comisă în aceeași perioadă în care a fost comisă și fapta din

prezenta cauză), tribunalul a condamnat inculpații la pedepse care să reflecte

o proporție adecvată între gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost

comise și circumstanțele fiecărui inculpat, conform dispozitivului prezentei

sentințe penale.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel inculpata M.R.C., apelul fiind nemotivat.

Din analiza sentinței

apelate, prin prisma motivelor de apel invocate de apărătorul din oficiu și a

celor analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele:

Instanța de apel și-a

însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de

interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului

penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care a rezultat vinovăția

inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus

condamnarea.

Potrivit art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie

infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la

15 ani și interzicerea unor drepturi."

În raport de starea

de fapt mai sus descrisă, s-a reținut că fapta inculpatei care, în cursul

anilor 2010 și 2011, a cazat și transportat pe minora N.A., în vederea

exploatării prin determinarea acesteia la practicarea prostituției, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanță a

reținut în mod corect săvârșirea acestei infracțiuni în sarcina inculpaților,

din probele administrate și judicios analizate de prima instanță rezultând, că

inculpații au găzduit pe rând minora N.A. în scopul exploatării acestei, fapta

fiind gravă întrucât minora provine dintr-o familie săracă, lipsindu-i față de

dezvoltarea psiho somatică și nivelul de instruire, dreptul de opțiune.

Potrivit art. 329

alin. (1) C. proc. civ. "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției

sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană

se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi."

S-a reținut că fapta

aceleiași inculpate, care în perioada menționată, a îndemnat și înlesnit

practicarea prostituției de către C.M., urmată de confiscarea banilor obținuți

din această activitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut seama

de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, luându-se în

considerare că infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată,

așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, prezintă un grad ridicat

de pericol social, ce rezidă, în mod abstract, în natura și cuantumul

pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute.

Inculpata nu a

recunoscut săvârșirea faptelor, și s-a sustras de la judecată, deși prima

instanță a făcut numeroase demersuri pentru citarea și audierea acesteia.

Instanța și-a însușit

punctul de vedere al primei instanțe susținut de probele administrate din care

a rezultat că există dovezi la dosarul cauzei că inculpații cunoșteau

împrejurarea că N.A. este minoră.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă,

față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea

dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul

adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și

natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la

atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională

cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile săvârșite de inculpată aduc

atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală,

respectiv libertatea de voință și acțiune a persoanei, ocrotirea bunelor

moravuri în relațiile de conviețuire socială, cu impact social deosebit, iar

asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea

unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de

ripostă a justiției și de protecție a statului.

În speță, pedeapsa

rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei, s-a reținut că

este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate.

În cauză nu au putut

fi identificate împrejurări care să poată fi valorificate drept circumstanțe

atenuante în beneficiul inculpatei, astfel că pedepsele nu pot fi coborâte sub

minimul special, inculpata nu a înțeles să uzeze de procedura recunoașterii

vinovăției și, față de cuantumul pedepsei rezultante, s-a arătat că nu poate

beneficia de vreuna din formele de suspendarea a executării pedepsei, ca

modalitate de individualizarea a executării pedepsei.

Curtea a reținut că

pedepsele aplicate inculpatei au fost orientate spre minimul special prevăzut

de lege, instanța reținând în aceste sens că inculpata nu are antecedente

penale.

În concluzie, față de

considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a

respins apelul declarat de inculpata M.R.C., împotriva Sentinței penale nr. 157

din 26 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3179/30/2012,

ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii, inculpata M.R.C. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o

pentru nelegalitate în latura penală, prin prisma cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând casarea

deciziei, aplicarea legii penale mai favorabile, prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în

infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., precum și aplicarea unei

pedepse orientate spre minimul special, având în vedere că inculpata nu are

antecedente penale. În privința faptei prev. de art. 329 C. pen. anterior, s-a

arătat că, atât vechiul C. pen., cât și noul C. pen. prevăd aceleași limite de

pedeapsă, iar, referitor la concursul de infracțiuni, s-a solicitat aplicarea

legii vechi, care este mai favorabilă.

Examinând recursul

declarat de inculpata M.R.C. prin prisma cazului de casare invocat de Înalta

Curte, constată că recursul este fondat, sub aspectul aplicării art. 5 C. pen.:

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost

supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și

se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În

consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu

normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385 C. proc. pen.

anterior.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

În ceea ce privește

criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că

modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data

pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel,

după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct.

ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de

individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de

atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a

înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice

reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de

aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege

din art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen anterior este echivalentă cu o

limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de

față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile

instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, urmând

a reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum,

mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă

(către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale

mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul

special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași

sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este

posibilă nici situația inversă.

În ceea ce privește

efectele abrogării art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și reincriminarea

faptei de trafic de minori în art. 211 alin. (1) raportat la art. 210 alin. (1)

lit. a) C. pen., precum și a abrogării art. 329 alin. (1) C. pen. și

reincriminarea proxenetismului la art. 213 alin. (1) C. pen., instanța de

recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și

anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a

cauzei.

În cazul în care de

la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în

recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014. În speță, de la

data pronunțării deciziei din apel, 16 octombrie 2013 și până la data

soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în

cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu

privire la normele care guvernează traficul de minori și proxenetismul, a fost

abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt Cod penal.

În examinarea legii

incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs

urmează să analizeze: q) Influența modificărilor legislative cu privire la

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzată. În

examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată

de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai

favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de

acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la

data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în

vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și

circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzată.

Examinarea încadrării

juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât

pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din

norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude

posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o

lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța

trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii

ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din

incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai

întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în

legea nouă.

Instanța va analiza

influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzată recurenta, având în

vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi

într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care

depindea caracterul penal doar pentru recurentă conduce la dezincriminarea

faptei față de acesta. Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001: (...)

"recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui

minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de

minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea

unor drepturi."

Art. 329 alin. (1)

din C. pen. anterior: (...) "îndemnul ori înlesnirea practicării

prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de

către o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea

unor drepturi.

Art. 210 din C. pen.

- Traficul de persoane

(1) Recrutarea,

transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul

exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere,

răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de

imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de

vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea,

darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul

consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor

drepturi.

(2) Traficul de

persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu

se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

(3) Consimțământul

persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Articolul 211 din C.

pen. - Traficul de minori

(1) Recrutarea,

transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul

exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și

interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost

săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12

ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimțământul

persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Articolul 213 din C.

pen. - Proxenetismul

(1) Determinarea sau

înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe

urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește

cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) În cazul în care

determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat

prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea

exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele sunt

săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu

jumătate.

(4) Prin practicarea

prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în

scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Abrogarea textelor de

lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu

dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând

răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea

penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în

vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01

februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 și a art. 329 alin. (1) C. pen., au intrat în vigoare art. 210, art.

211 și art. 213 C. pen., care cuprinde toate celelalte elemente din acuzația

pentru care a fost trimisă în judecată inculpata. În ceea ce o privește pe

M.R.C., acuzația față de care a și fost condamnată, a constat în găzduirea

minorei N.A. în scopul exploatării acestei, precum și îndemnarea și înlesnirea

practicării prostituției de către C.M., urmată de confiscarea banilor obținuți

din această activitate.

Elementul material al

laturii obiective în ceea ce o privește pe M.R.C. nu afectează existența

infracțiunii în forma, incriminată în art. 210, art. 211 și art. 213 Legea

nouă, conținutul fiind identic.

Caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în

raport de încadrarea juridică dată faptei.

Legea nouă, prevede

limite de pedeapsă cu închisoarea mai reduse pentru infracțiunea de trafic de

minori, respectiv de la 3 - 10 ani închisoare, astfel că în speță se va aplica

legea nouă, prin aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C.

pen., prin alegerea încadrării juridice din Legea nouă.

Sancțiunea

individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel a fost

egală cu minimul prevăzut de lege. Legea nouă este mai favorabilă întrucât

limitele de pedeapsă sunt mai reduse pentru infracțiunea de trafic de minori și

neschimbate pentru infracțiunea de proxenetism, Legea nouă, fiind mai

favorabilă față de legea veche care prevedea pedepse între 5 - 15 ani

închisoare, astfel că legea nouă va retroactiva.

Referitor la

existența concursului de infracțiuni, instanța constă că legea veche este mai

favorabilă inculpatei întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter

facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu și având în vedere

că inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni

închisoare, cuantum situat la minimul prevăzut de lege.

Conform art. 12 din

Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și

complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai

favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile

prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se

va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constata că

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2

ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în

acest conținut și pe o perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa

accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit.

a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe

durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Față de aceste

considerente se va admite recursul declarat de inculpata M.R.C., împotriva

Deciziei penale nr. 201/A din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Se va casa în

totalitate decizia recurată și în parte Sentința penală nr. 157 din 26 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3179/30/2012, numai în ceea

ce o privește pe această inculpată și numai în ceea ce privește aplicarea legii

penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă 5 (cinci) ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente

de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani și de 2 (doi)

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329

alin. (1) C. pen. anterior și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o

durată de 1 (un) an, pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 4

luni închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la

inculpata M.R.C., din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 210

alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza

cărora va condamna pe inculpată la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 1

an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. anterior va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la

inculpata M.R.C., din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

anterior, în infracțiunea prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpată la o pedeapsă

de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5

C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatei M.R.C., în pedeapsa cea mai

grea de 5 (cinci) ani închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare. În final

inculpata va executa 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și 1 (un) an

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpata M.R., vor

rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată și suma de 150 RON

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

parte vătămată N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata M.R.C., împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 16

octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în totalitate

decizia recurată și în parte Sentința penală nr. 157 din 26 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3179/30/2012, numai în ceea ce o

privește pe această inculpată și numai în ceea ce privește aplicarea legii

penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa

rezultantă 5 (cinci) ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente de câte

5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori,

prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani și de 2 (doi) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C.

pen. anterior și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de

1 (un) an, pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 4 luni

închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la

inculpata M.R.C., din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 210

alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza

cărora condamnă pe inculpată la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 1 an

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la

inculpata M.R.C., din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

anterior, în infracțiunea prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la o pedeapsă de

2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5

C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei M.R.C., în pedeapsa cea mai

grea de 5 (cinci) ani închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare. În final

inculpata va executa 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și 1 (un) an

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpata M.R., rămân în

sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată și suma de 150 RON

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

parte vătămată N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 07 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN