ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3279/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3279/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Prin Decizia nr.
36/A din 19 februarie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins apelul declarat de
reclamantul
M.G.
împotriva
sentinței
nr. 1846/2008 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu
pârâta SC A.C. SRL
și intervenienții B.G. și G.A.
În motivarea deciziei
s-a reținut că nici una din hotărârile adoptate în A.G.A. din 25 iunie 2007 nu
încalcă actul constitutiv ori legea, fiind adoptate conform art. 11 din actul
constitutiv, cu o majoritate de 75 % din părțile sociale deținute.
Împotriva acestei
hotărâri reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,
modificarea deciziei din apel și admiterea acțiunii, în sensul anulării
punctelor 1 și 2 din procesul - verbal al A.G.A. din 25 iunie 2007.
Criticile vizează
modalitatea de redactare a deciziei, care preia argumentele primei instanțe,
fără referire la motivul invocat în apel, acela al imposibilității realizării
obiectului de activitate și scopului societății.
Concret, recurentul
susține nelegalitatea hotărârii A.G.A. cu privire la blocarea unui autoturism,
folosit pentru societate și proprietatea acesteia, împiedicându-se prin această
măsură realizarea obiectului de activitate și scopul urmărit de societate.
Pentru aceleași
argumente se critică și măsura închiderii temporare a sediului societății,
asociații - administratori devenind astfel în imposibilitate de a-și exercita
atribuțiile, neavând acces la documente.
Prin întâmpinarea
înregistrată la 22 octombrie 2009 (fila 11, 12) intimata
SC A.C. SRL a
solicitat în principal, anularea recursului ca nemotivat și în subsidiar,
respingerea acestuia și menținerea hotărârilor instanțelor de fond.
În apărare se arată
că prin hotărârile atacate s-a restricționat doar modul de folosire a sediului
societății și al autoturismului, strict în interesul societății, nu în scop
personal.
Recursul nu este
fondat.
Cu privire la
excepția nulității recursului, aceasta a fost soluționată în ședința publică
din 9 decembrie 2009 în sensul respingerii, conform celor menționate în
practica.
Reclamantul în
calitate de asociat al SC A.C. SRL a solicitat
anularea punctelor 1 și 2 ale
hotărârii A.G.A. din 25 iunie 2007 prin care ceilalți doi asociați, intervenienții
B.G. și G.A., care dețin 75 % din părțile sociale, au hotărât
indisponibilizarea temporară a autoturismului societății marca D. cu număr de
înmatriculare x, precum și închiderea temporară a casei din Nădab pentru toți
asociații, începând cu data de 7 iulie 2007 pentru a nu fi folosită în scop de
locuință, ci doar ca sediu social.
Așa cum au reținut și
instanțele de fond, măsurile adoptate cu votul majorității, potrivit art. 11
din actul constitutiv nu încalcă acest act, și nu sunt contrare vreunei
dispoziții legale.
Prin închiderea
locuinței s-a urmărit utilizarea imobilului exclusiv ca sediu social (nu ca și
locuință), ceea ce în mod evident nu împiedică exercitarea atribuțiilor legale
conferite administratorilor, precum și accesul la documentele societății.
Potrivit art. 132 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990: „Hotărârile luate în adunarea generală în limitele
legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu
au luat parte la adunare sau au votat contra”.
În speță, măsurile
adoptate cu votul majorității, întrucât nu încalcă nici actele constitutive și
nici vreo dispoziție a legii, devin obligatorii și pentru asociatul - reclamant,
chiar dacă, la un moment dat, astfel de măsuri nu sunt oportune. Temeinicia sau
oportunitatea hotărârilor A.G.A. exced controlului judecătoresc.
În consecință,
nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul
reclamantului se va respinge, iar decizia din apel va fi în întregime
menținută.
Potrivit art. 27 C.
proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de
judecată parțiale în favoarea intimatei SC A.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul
M.G.,
împotriva Deciziei Curții
de Apel Timișoara nr. 36 din 19 februarie 2009, ca nefondat.
Obligă recurentul să
plătească intimatei - pârâte SC A.C. SRL suma de 2.000 RON, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi
9
decembrie 2009.