ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4639/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

reclamantei

Prin acțiunea

formulată, reclamanta N.I.D. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1262/2008,

prin care imobilul ce formează obiectul dosarului respectiv a trecut în

domeniul public al comunei B. și în administrarea Consiliului Local al comunei

B., județul Prahova.

În motivarea

excepției de nelegalitate invocată în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României prin Secretariatul General al Guvernului, M.I.R.A., Inspectoratul

Județean de Poliție Prahova și Comuna B., județul Prahova, prin Primar,

reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 554/2004, față de împrejurarea că acest act administrativ individual va fi

invocat de pârâtă în dovedirea dreptului său de proprietate. Hotărârea care

formează obiectul excepției de nelegalitate este nelegală, fiind contrară: art.

1 din Primul Protocol adițional al Convenției Europene pentru Drepturile Omului,

Constituției, art. 44 Legii nr. 213/1998, Legii nr. 10/2001, pentru următoarele

motive: în art. 1 din hotărâre se menționează scopul luării măsurii de trecere

a imobilului în domeniul public al comunei B. și anume „în vederea amenajării

unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de reuniune”.

S-a susținut că

destinațiile imobilului sunt menționate generic și nu în concret, pentru a

împiedica cercetarea dispozițiile legale privind bunurile care pot forma

obiectul domeniului public al comunelor, dar chiar și așa, față de

caracteristicile tehnice ale bunurilor menționate la coloana 4 din anexa la hotărâre,

cât și în raport de art. 136 din Constituția României și anexa la Legea nr.

213/1998, se poate observa ca trecerea imobilului în domeniul public al comunei

nu este justificată de vreuna dintre afectațiunile legale ale bunurilor din

domeniul public.

pârâților

Pârâții Inspectoratul

Județean de Poliție Prahova și Guvernul României au depus la dosar întâmpinare,

iar pârâta comuna B. prin Primar a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de

înscrisuri, prin care au solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.

Pârâtul Inspectoratul

Județean de Poliție Prahova a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a

lipsei calității procesuale pasive, excepții respinse de instanță în ședința

publică din 6 iunie 2011, iar Guvernul României a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, arătând în esență că la elaborarea

actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Și pârâta comuna B. prin

Primar a solicitat respingerea excepției, întrucât au fost respectate dispozițiile

legale în vigoare la momentul emiterii acesteia cu privire la trecerea unui bun

din patrimoniul public al statului în patrimoniul public al pârâtei comuna B.

fond

Prin sentința civilă

nr. 182 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1262/2008, formulată de

reclamanta N.I.D., în contradictoriu cu pârâții comuna B. prin Primar, Guvernul

României și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean

de Poliție Prahova și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin H.G. nr. 1262/2008

privind transmiterea unui imobil, monument istoric, din domeniul public al statului

și din administrarea M.I.R.A., Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în domeniul

public al comunei B. și în administrarea Consiliului Local al comunei B., județul

Prahova s-a aprobat transmiterea respectivului imobil prevăzut în anexa nr. 1, în

vederea amenajării unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de

reuniune, în condițiile legii, în temeiul art. 108 din Constituția României, al

art. 9 alin. (1), art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică.

Conform anexei hotărârii,

imobilul respectiv este situat în județul Prahova, comuna B., satul B.S., cu o suprafață

de teren de 105.000 mp și suprafața construită de 1918,37 mp având pavilion principal,

„C.N.”, pavilion administrativ, corp de gardă, centrală termică, grup alimentar,

grajd, depozit combustibil, padocuri porci, siloz, cabină poartă.

Instanța a constatat că,

motivele de nelegalitate a hotărârii respective invocate de reclamantă și anume

că „spațiile verzi” nu pot fi asimilate cu „parcuri publice”, iar noțiunea de zonă

de agrement este mult prea generală, iar sălile de reuniune nu se regăsesc în anexa

Legii nr. 213/1998, sunt neîntemeiate.

S-a mai reținut că, din

hotărâre rezultă cu claritate că imobilul s-a preluat pentru amenajarea de spații

verzi, zone de agrement, săli de reuniune, spațiul verde nu poate excede amenajarea

unui parc, iar o sală de reuniune nu poate fi asimilată cu un restaurant sau cazinou,

astfel că destinația imobilului se regăsește în dispozițiile Legii nr. 213/1998,

neputându-se aprecia că hotărârea respectivă nu a respectat prevederile acestei

legi.

S-a mai constatat că imobilul

„C.N.” este monument istoric, face parte din domeniul public al statului și s-a

dat în administrarea unei instituții publice, respectându-se dispozițiile art. 4

alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta

N.I.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie

arătând că în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea privind constatarea

nelegalității parțiale a H.G. nr. 1262/2008, scoaterea din domeniul public al comunei

B. a unicului imobil menționat în hotărâre și stabilirea acestuia în domeniul privat

al localități, pentru soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate

formulate încă din 1996 de autorul recurentei, B.F.D., succesor al lui N.V.N.

Recurenta a prezentat

detaliat demersurile întreprinse pentru redobândirea imobilului situat în extravilanul

comunei B. compus din teren și construcție/conac și a arătat că Primarul comunei

B. a refuzat constant să-i soluționeze favorabil cererile de restituire a imobilului,

nu a adus la cunoștință faptul că imobilul este revendicat, și nu a solicitat Guvernului

României trecerea imobilului din proprietate publică în proprietate privată, în

scopul restituirii acesteia celor îndreptățiți, încălcându-se astfel art. 6

alin. (1) din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, dar și art. 20 și art. 148 din Constituția României

privind aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar, invocându-se în acest

sens decizia nr. 832/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta a susținut că

soluția de respingere a excepției de nelegalitate invocată de ea perpetuează înfrângerea

dreptului său de proprietate garantat de art. 44 din Constituția României și dă

credit unui act normativ esențial nelegal, adoptat tocmai în scopul împiedicării

restituirii imobilului către singura persoană îndreptățită.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa

cum a fost formulată.

Intimații prin întâmpinările

depuse la dosar în temeiul art. 308

2

C. proc. civ., iar comuna B. și

prin apărător au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare.

Prin H.G. nr. 1262/ 2008

publicată în M. Of. nr. 703/16.10.2008 s-a aprobat transmiterea unui imobil monument

istoric situat în comuna B., județul Prahova, identificat în anexa hotărârii, din

domeniul public al statului și din administrarea Ministerului de Interne, respectiv

a Inspectoratului Județean de Poliție Prahova în domeniul public al comunei B. „în

vederea amenajării unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de

reuniune, în condițiile legii”.

Din nota de fundamentare

a H.G. nr. 1262/2008 rezultă că măsura s-a dispus în scopul restaurării și punerii

în valoare a „C.N.”, monument istoric, situat într-o zonă căreia i se va da destinația

de zonă de agrement, o sală polivalentă fiind în curs de edificare.

Recurenta pretinde că

este persoană îndreptățită la restituirea C.N. și a terenului aferent acestuia,

care a aparținut antecesorilor săi, pentru care a formulat repetate cereri de restituire

către autoritățile competente, inclusiv acțiune în revendicare, în cadrul căreia

a invocat excepția de nelegalitate.

Excepția de nelegalitate,

așa cum este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004 este un mijloc de apărare

folosit în cadrul unui proces prin care se tinde la înlăturarea din acea cauză a

efectelor unui act administrativ considerat nevalabil.

În speță, însă, s-a respectat

procedura de trecere a unui bun din domeniul public al statului din domeniul public

al unității administrativ teritoriale, precum și dispozițiile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice în privința monumentului

istoric reprezentat de C.N.

Pe de altă parte nu s-a

dovedit, de către recurenta-reclamantă că actul administrativ-normativ a cărui nelegalitate

s-a invocat contravine unor norme juridice cu forță superioară (art. 134 și art.

44 din Constituție și art. 1 din Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului) în condițiile în care imobilul respectiv a trecut din domeniul public al

statului în domeniul public al comunei B. în scopul unei administrări și exploatări

eficiente.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 și art. 201 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.I.D., împotriva sentinței civile nr. 182 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.