ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4639/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantei Prin acțiunea formulată, reclamanta N.I.D. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1262/2008, prin care imobilul ce formează obiectul dosarului respectiv a trecut în domeniul public al comunei B. și în administrarea Consiliului Local al comunei B., județul Prahova. În motivarea excepției de nelegalitate invocată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, M.I.R.A., Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și Comuna B., județul Prahova, prin Primar, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, față de împrejurarea că acest act administrativ individual va fi invocat de pârâtă în dovedirea dreptului său de proprietate.

Hotărârea care formează obiectul excepției de nelegalitate este nelegală, fiind contrară: art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, Constituției, art. 44 Legii nr. 213/1998, Legii nr. 10/2001, pentru următoarele motive: în art. 1 din hotărâre se menționează scopul luării măsurii de trecere a imobilului în domeniul public al comunei B. și anume „în vederea amenajării unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de reuniune”.

S-a susținut că destinațiile imobilului sunt menționate generic și nu în concret, pentru a împiedica cercetarea dispozițiile legale privind bunurile care pot forma obiectul domeniului public al comunelor, dar chiar și așa, față de caracteristicile tehnice ale bunurilor menționate la coloana 4 din anexa la hotărâre, cât și în raport de art. 136 din Constituția României și anexa la Legea nr. 213/1998, se poate observa ca trecerea imobilului în domeniul public al comunei nu este justificată de vreuna dintre afectațiunile legale ale bunurilor din domeniul public. 2. Apărările pârâților Pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și Guvernul României au depus la dosar întâmpinare, iar pârâta comuna B. prin Primar a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de înscrisuri, prin care au solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.

Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, excepții respinse de instanță în ședința publică din 6 iunie 2011, iar Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, arătând în esență că la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Și pârâta comuna B. prin Primar a solicitat respingerea excepției, întrucât au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii acesteia cu privire la trecerea unui bun din patrimoniul public al statului în patrimoniul public al pârâtei comuna B. 3. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 182 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1262/2008, formulată de reclamanta N.I.D., în contradictoriu cu pârâții comuna B. prin Primar, Guvernul României și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin H.G. nr. 1262/2008 privind transmiterea unui imobil, monument istoric, din domeniul public al statului și din administrarea M.I.R.A., Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în domeniul public al comunei B. și în administrarea Consiliului Local al comunei B., județul Prahova s-a aprobat transmiterea respectivului imobil prevăzut în anexa nr. 1, în vederea amenajării unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de reuniune, în condițiile legii, în temeiul art. 108 din Constituția României, al art. 9 alin. (1), art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică.

Conform anexei hotărârii, imobilul respectiv este situat în județul Prahova, comuna B., satul B.S., cu o suprafață de teren de 105.000 mp și suprafața construită de 1918,37 mp având pavilion principal, „C.N.”, pavilion administrativ, corp de gardă, centrală termică, grup alimentar, grajd, depozit combustibil, padocuri porci, siloz, cabină poartă. Instanța a constatat că, motivele de nelegalitate a hotărârii respective invocate de reclamantă și anume că „spațiile verzi” nu pot fi asimilate cu „parcuri publice”, iar noțiunea de zonă de agrement este mult prea generală, iar sălile de reuniune nu se regăsesc în anexa Legii nr. 213/1998, sunt neîntemeiate.

S-a mai reținut că, din hotărâre rezultă cu claritate că imobilul s-a preluat pentru amenajarea de spații verzi, zone de agrement, săli de reuniune, spațiul verde nu poate excede amenajarea unui parc, iar o sală de reuniune nu poate fi asimilată cu un restaurant sau cazinou, astfel că destinația imobilului se regăsește în dispozițiile Legii nr. 213/1998, neputându-se aprecia că hotărârea respectivă nu a respectat prevederile acestei legi. S-a mai constatat că imobilul „C.N.” este monument istoric, face parte din domeniul public al statului și s-a dat în administrarea unei instituții publice, respectându-se dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N.I.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea privind constatarea nelegalității parțiale a H.G. nr. 1262/2008, scoaterea din domeniul public al comunei B. a unicului imobil menționat în hotărâre și stabilirea acestuia în domeniul privat al localități, pentru soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate încă din 1996 de autorul recurentei, B.F.D., succesor al lui N.V.N.

Recurenta a prezentat detaliat demersurile întreprinse pentru redobândirea imobilului situat în extravilanul comunei B. compus din teren și construcție/conac și a arătat că Primarul comunei B. a refuzat constant să-i soluționeze favorabil cererile de restituire a imobilului, nu a adus la cunoștință faptul că imobilul este revendicat, și nu a solicitat Guvernului României trecerea imobilului din proprietate publică în proprietate privată, în scopul restituirii acesteia celor îndreptățiți, încălcându-se astfel art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și art. 20 și art. 148 din Constituția României privind aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar, invocându-se în acest sens decizia nr. 832/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta a susținut că soluția de respingere a excepției de nelegalitate invocată de ea perpetuează înfrângerea dreptului său de proprietate garantat de art. 44 din Constituția României și dă credit unui act normativ esențial nelegal, adoptat tocmai în scopul împiedicării restituirii imobilului către singura persoană îndreptățită. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată. 2. Apărările intimaților Intimații prin întâmpinările depuse la dosar în temeiul art. 308 2 C. proc. civ., iar comuna B. și prin apărător au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare. Prin H.G. nr. 1262/ 2008 publicată în M. Of. nr. 703/16.10.2008 s-a aprobat transmiterea unui imobil monument istoric situat în comuna B., județul Prahova, identificat în anexa hotărârii, din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului de Interne, respectiv a Inspectoratului Județean de Poliție Prahova în domeniul public al comunei B. „în vederea amenajării unor spații verzi, a unei zone de agrement și a unor săli de reuniune, în condițiile legii”. Din nota de fundamentare a H.G. nr. 1262/2008 rezultă că măsura s-a dispus în scopul restaurării și punerii în valoare a „C.N.”, monument istoric, situat într-o zonă căreia i se va da destinația de zonă de agrement, o sală polivalentă fiind în curs de edificare.

Recurenta pretinde că este persoană îndreptățită la restituirea C.N. și a terenului aferent acestuia, care a aparținut antecesorilor săi, pentru care a formulat repetate cereri de restituire către autoritățile competente, inclusiv acțiune în revendicare, în cadrul căreia a invocat excepția de nelegalitate. Excepția de nelegalitate, așa cum este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004 este un mijloc de apărare folosit în cadrul unui proces prin care se tinde la înlăturarea din acea cauză a efectelor unui act administrativ considerat nevalabil. În speță, însă, s-a respectat procedura de trecere a unui bun din domeniul public al statului din domeniul public al unității administrativ teritoriale, precum și dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice în privința monumentului istoric reprezentat de C.N.

Pe de altă parte nu s-a dovedit, de către recurenta-reclamantă că actul administrativ-normativ a cărui nelegalitate s-a invocat contravine unor norme juridice cu forță superioară (art. 134 și art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) în condițiile în care imobilul respectiv a trecut din domeniul public al statului în domeniul public al comunei B. în scopul unei administrări și exploatări eficiente. 4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 și art. 201 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I.D., împotriva sentinței civile nr. 182 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.