ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5768/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5768/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Câmpina la data de 23 iunie 2010 sub nr. 3473/204/2010 reclamanta

Comuna Bănești prin Primar a solicitat evacuarea pârâtelor V.I. și M.L.M. din

imobilul situat în comuna Bănești, str. Gherghiceni, jud. Prahova (construcție

și teren în suprafață de 300 mp) și obligarea acestora la plata lipsei de

folosință pentru construcție și teren până la evacuare.

În motivarea

cererii s-a arătat că în temeiul contractului de Închiriere nr. 4 din 03

ianuarie 1983 imobilul în litigiu a fost închiriat către M.D., fostul soț al

reclamantei V.I. în temeiul Legii nr. 5/1973. Imobilul se află în domeniul

public al comunei, conform documentației atașate, spațiul se află în incinta

clădirii în care funcționează Primăria. în continuare se învederează că efectul

imediat al denunțării unilaterale a contractului de închiriere constă în

încetarea acestuia, solicitându-se astfel admiterea cererii.

La data

de 05 octombrie 2010 pârâtele au depus întâmpinare și cerere reconvențională

solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la

încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu pârâtele privind imobilul

situa în comuna Bănești, str. Gherghiceni, jud. Prahova în temeiul art. 9 din

Legea nr. 112/1995. în subsidiar s-a solicitat, în măsura admiterii cererii

principale și obligarea reclamantei la plata contravalorii cheltuielilor

necesare și utile efectuate de către pârâte, instituirea unui drept de retenție

asupra imobilului până la plata cheltuielilor solicitate, cu cheltuieli de

judecată. De asemenea, au fost invocate excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, excepția autorității de lucru judecat, excepția

netimbrării acțiunii, caracterul inform al cererii de chemare în judecată.

În ceea ce

privește cererea reconvențională, se arată că imobilul face obiectul

dispozițiilor Legii nr. 112/1995, locuința trecând în proprietatea statului

prin preluarea de la foștii proprietari în anul 1977. Astfel, imobilul a avut

destinație de locuință, în anul 1977 trecând din proprietate privată a foștilor

proprietari în proprietatea privată a statului.

La data de 29

octombrie 2010 reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională,

solicitând respingerea acesteia. Astfel, se arată că imobilul în discuție nu

face obiectul Legii nr. 112/1995, nefiind îndeplinite condițiile pentru

încheierea contractului de vânzare - cumpărare. Imobilul aparține de domeniul

public al comunei și nu domeniului privat.

La data de 24

ianuarie 2011 pârâtele au depus precizare la cererea reconvențională,

solicitând în principal obligarea reclamantei de a vinde spațiul deținut în

temeiul contractului de închiriere, urmând a fi evaluat imobilul în condițiile

prevăzute de lege și a se deduce îmbunătățirile efectuate, iar în subsidiar

obligarea reclamantei de a menține contractul de închiriere, chiria urmând a fi

calculată potrivit prevederilor legale.

Prin încheierea din data de 29 aprilie

2011 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes

propriu formulată de către M.C.A., iar prin încheierea din data de 10 iunie  2011

s-a dispus înaintarea cauzei către Judecătoria Sfântu Gheorghe, ca urmare a

admiterii cererii de strămutare a cauzei dispusă prin Încheierea nr. 3660 din 04

mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 893/1/2011.

La termenul

din data de 11 ianuarie 2012 pârâtele au depus note de ședință invocând

excepția de nelegalitate privind Hotărârile Consiliului Local al Comunei

Bănești nr. 18/1999, nr. 29/2004, 93/2008, precum și H.G. nr. 1359/2001, nr. 405/2009.

În ceea ce

privește nelegalitatea actelor administrative se arată că apartamentul și

terenul nu fac parte din categoria bunurilor indicate de Normele Tehnice ale

H.G. nr. 548/1999. Imobilul în mod continuu și neîntrerupt, începând cu anul

1982 și până în prezent având destinația de locuință civilă.

ce face obiectul recursului în prezenta cauză

Prin sentința

civilă nr. 196/ F din 14 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 1359/2001, nr. 405/2009, invocată în Dosarul nr. 3473/204/2010

al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a respins excepția.

În motivarea

acestei soluții, instanța fondului a apreciat actele contestate ca fiind legal

adoptate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii

celor două hotărâri de guvern, precum și a normelor de competență conferite de

legiuitor emitentului, că au fost emise în temeiul unor prevederi nedeclarate

neconstituționale, că în cauză au fost respectați toți pașii ceruți prin Legea nr.

213/2008, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei

Bănești fiind întocmit de comisia special constituită, fiind însușit de

consiliul local, centralizat de consiliul județean și trimis guvernului care,

prin hotărâre, să ateste apartenența lor la domeniul public de interes local,

Hotărârile de Consiliu Local avute în vedere de guvern la momentul emiterii

hotărârilor în discuție fiind apreciate, irevocabil, ca legale, de către

instanța de contencios administrativ.

atac exercitată

Împotriva sentinței

nr. 196/ F din 14 septembrie 2012 au formulat recurs reclamantele V.I. și M.L.M.

și intervenientul M.C.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii

excepției de nelegalitate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

În ceea

ce privește primul motiv de recurs, s-a susținut că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, în condițiile în care instanța de fond

nu s-a pronunțat în raport de probele administrate, nu a răspuns apărărilor

reclamanților, aparent nu a efectuat o examinare proprie a cauzei, ci s-a

limitat a copia motivările Tribunalului Covasna și a Curții de Apel Brașov.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

s-a argumentat că hotărârea dată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, instanța de fond nereținând nerespectarea etapelor prevăzute

de normele de tehnică legislativă, și anume aducerea la cunoștință publică a

actelor adoptate de Consiliul Local, și nici a dispozițiilor Titlului X și

Titlului XI din H.G. nr. 548/1999 privind Normele tehnice pentru întocmirea

inventarului bunurilor care alcătuiesc ''domeniul public al comunelor,

orașelor, municipiilor și județelor.

instanței de recurs

Analizând criticile aduse hotărârii instanței

de fond de recurenți, actele și lucrările dosarului ca și prevederile legale aplicabile,

inclusiv „art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu

subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena fie modificarea,

fie casarea hotărârii primei instanțe astfel că urmează a fi respinse recursul

declarat, pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

În cauză,

recurenții au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea, pe

cale de excepție, a legalității H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului

public al județului Prahova și nr. 405/2009 pentru modificarea și completarea

unor anexe la H.G. nr. 1359/2001.

În anexa N a

acestui din urmă act administrativ, poziția 1 este menționată, în secțiunea

„Inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Bănești",

clădirea administrativă Bănești - Sediul primăriei comuna Bănești și, la

poziția 2, terenul aferent, descrise ca aparținând domeniului public al comunei

Bănești în temeiul Hotărârea C.L. nr. 93/2008.

Dosarul în

care s-a ridicat excepția de nelegalitate are ca obiect, în esență, dreptul de

folosință, respectiv, ca urmare a cererii reconvenționale, dobândirea dreptului

de proprietate asupra imobilului descris în anexa N poziția 1 a H.G. nr. 1359/2001

Principalul

motiv de nelegalitate al actelor ce fac obiectul excepției de față l-a

reprezentat, în opinia recurenților-reclamanți, faptul că bunul ce face

obiectul actelor criticate, și al litigiului aflat în soluționarea instanței

civile, nu este și nu poate fi proprietate publică, Hotărârile de C.L. nr. 18/1999,

nr. 29/2004 și nr. 93/2008, ce au stat la baza adoptării Hotărârilor de Guvern

contestate, fiind, din această perspectivă, nelegale.

Astfel,

hotărârile de Guvern privind atestarea domeniului public al județului Prahova

sunt, la rândul lor, afectate de nulitate.

S-a mai

argumentat nerespectarea procedurii prevăzute de normele de tehnică legislativă

incidente în materie pentru adoptarea actelor administrative atacate.

Instanța

fondului a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1359/2001 și H.G. nr. 405/2009,

apreciind că acestea au fost legal adoptate, soluție criticată de către

recurenți.

1.

Motivul de recurs - prevăzut de dispozițiile ari. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Acest motiv se

referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul

intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor,

pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces

echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Astfel,

conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse.

La

rândul său, Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești

înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului

care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în

judecată.

În speța de

față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, raportat

la obiectul excepției de nelegalitate de față, instanța de fond a expus în mod

corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Considerentele

hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de

drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Astfel, acest

motiv de recurs este nefondat.

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Acest motiv de

recurs este neîntemeiat pentru că soluția instanței de fond a fost dată cu

justa aplicare a legii.

În speță,

pentru constatarea nelegalității parțiale a hotărârilor de guvern contestate ar

fi fost necesar ca clin probele cauzei să rezulte cu certitudine că atestarea

apartenenței bunurilor în litigiu la domeniul public a comunei este nelegală,

fie din motive legate de neregularitate a procedurii derulate în temeiul art. 21

din Legea nr. 213/1998, fie sub aspect substanțial, legat de uzul și destinația

de interes public a imobilelor.

În cauză,

contrar susținerilor recurenților, nu au fost avansate dovezi din care să

rezulte neregularitatea procedurii derulate în temeiul art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Astfel,

bunurile ce alcătuiesc domeniul public al Comunei Bănești, printre care și

imobilul în litigiu, au fost inventariate de către comisiile special

constituite în acest sens, iar inventarul a fost însușit prin hotărârea

autorității publice a unității respective, în speță prin Hotărârea C.L. nr. 18/1999

și respectiv Hotărârea C.L. nr. 93/2008 ale Comunei Bănești.

Efectul

juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a

regimului juridic al proprietății publice, stabilit inițial prin hotărârile

consiliului local, reglementate ca acte administrative de sine stătătoare.

Înalta Curte

mai reține și că, pe de altă parte, hotărârile consiliului local pe care s-au

bazat hotărârile de guvern în discuție s-au apreciat de către instanța de

contencios administrativ, prin decizie irevocabilă, a fi legale, neavând neregularități

de formă, fiind corect fundamentate și în concordanță cu prevederile legale în

materie

Trecerea unui

imobil în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public.

Astfel, art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 prevede că „domeniul public al

comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute

la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local,

declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate

prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

”

Conform

punctului III din Anexa la Legea nr. 213/1998 „domeniul public local al

comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:

comunale, vicinale și străzile;

publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele

de agrement;

plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;

alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a

apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;

și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria,

precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele,

bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;

6.

locuințele sociale;

monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;

de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate

de interes public național;

cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și

dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de

drept privat;

orășenești și comunale”.

Este

necontestat, în speță, că imobilul în litigiu și raportat la care se invocă

nelegalitatea actelor administrative atacate, este sediul primăriei Bănești,

imobilul fiind afectat, astfel, uzului de interes public și fiind incidente în

speță, dispozițiile pct. III 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998.

Față de cele învederate și reținând

regimul juridic al terenului în litigiu a cărui apartenență Ia domeniul public

al statului nu poate fi tăgăduită, soluția instanței de fond de respingere a

excepției de nelegalitate este legală și temeinică.

Pentru

aceste motive, apreciindu-se că nu există motive de reformare a sentinței

instanței de fond, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art.

312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de V.I., M.L.M. și M.C.A. împotriva Sentinței civile nr. 196/

F din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.