ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2014

Deliberând asupra recursului

de

inculpatul B.P.D. împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Brașov, s-a dispus:

În baza

art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

B.P.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive din data de 03 aprilie 2013 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea probelor biologice de la inculpatul N.E.A. în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat în vederea distrugerii un

briceag cu lama ruptă, cu mâner metalic, pe care sunt aplicate plăcuțe din plastic de culoare negru/galben, care se află în plicul nr. 2 aflat în Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, preluat în baza procesului-verbal din 25 aprilie 2013 sub nr. dosar 190/P/2013.

Celelalte bunuri aflate Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov în baza aceluiași proces-verbal respectiv: plic nr. 1

- conținând vârf lamă briceag; plic nr. 3 - conținând urme de contact; plic nr. 4 - conținând urme de contact din auto marca D. descoperită în incinta Fermei nr. 1 L.; plic nr. 5 - conținând pahar de culoare albă, din plastic, de unică folosință; plic nr. 6 - conținând pahar de culoare albă, din plastic, de unică folosință; plic nr. 7 - conținând eșarfă din mătase de culoare crem cu buline pe care sunt pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge și urme de perforare a materialului; plic nr. 8 - conținând șapca de culoare bleumarin; plic nr. 9 - conținând bluză de culoare neagră pe care sunt pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge și urme de perforare a materialului; plic nr. 10 - conținând o pereche de ochelari de culoare neagră; sac de hârtie conținând obiecte de îmbrăcăminte: pulover, încălțăminte sport; cutie de carton conținând o pereche de blugi albaștri care prezintă pete (picături) de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge; cutie de carton conținând o geacă de culoare albă care prezintă pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge au

constituit mijloace materiale de probă și au rămas atașate dosarului cauzei.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul B.P.D. să plătească:

- părții civile E.A.D. suma de 1750 RON daune materiale (contravaloarea câștigului nerealizat și a obiectelor de vestimentație distruse și pierdute) și echivalentul a 10.000 euro în RON la data plății cu titlul de daune morale. Respinge restul pretențiilor civile formulate de această parte.

- părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 1.605,30 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile E.A.D.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului 1.700 RON cheltuieli judiciare, din care 1.500 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul B.P.D. și partea vătămată E.A.D. au trăit în concubinaj 14 ani și au trei minori împreună. În decursul ultimilor doi ani au existat mai multe încercări ale părții vătămate de a părăsi domiciliul comun, însă la insistențele inculpatului cei doi s-au împăcat. Pe fondul unor discuții în contradictoriu, și potrivit declarațiilor părții vătămate din faza de urmărire penală pe fondul violențelor la care inculpatul a supus-o mod repetat, partea vătămată a părăsit din nou domiciliul comun în luna februarie 2013 împreună cu minorii în vârstă de 4 și 6 ani și a solicitat protecție organelor statului care au repartizat-o inițial la Centru Maternal S. și ulterior la Centrul Maternal E. din Codlea. Inculpatul a căutat-o pe partea vătămată și după ce a identificat locul în care era cazată a vizitat-o de trei ori, de fiecare dată fiind necesară intervenția organelor de poliție, întrucât inculpatul a avut un comportament inadecvat.

În data de 02 aprilie 2013 inculpatul a vorbit la telefon cu partea vătămată care se afla la locul de muncă și aceasta din urmă i-a comunicat că a intentat o acțiune civilă solicitând un ordin de protecție care îl va împiedica pe inculpat să se mai apropie de ea; după această convorbire telefonică inculpatul s-a deplasat spre Codlea și a așteptat-o pe partea vătămată la locul de muncă. După terminarea programului de lucru, partea vătămată a fost de acord să îl însoțească pe inculpat la plimbare pe străzile circulate din municipiul Codlea pentru a sta de vorbă. Partea vătămată a relatat că a remarcat, pe de o parte, stare de agitație în care se afla inculpatul și, pe de altă parte, faptul că acesta purta șapcă și ochelari de soare, aspect neobișnuit, întrucât acesta nu mai purtase șapcă în ultimii ani, iar ochelarii de soare îi purta numai atunci când conducea autovehiculul (potrivit aprecierii părții vătămate inculpatul nu dorea să fie recunoscut).

După ce au cumpărat două cafele de la un magazin alimentar situat în Codlea, cei doi au purtat o discuție în cadrul căreia inculpatul a încercat să o determine pe partea vătămată să se împace cu el și să fie de acord să se stabilească într-un apartament pe care potrivit susținerilor inculpatului, acesta în închiriase în Buftea pentru partea vătămată și copii. Întrucât partea vătămată a refuzat propunerile inculpatului, acesta a scos un briceag și a lovit-o, în mod repetat, în zona gâtului și a capului și a mușcat-o de gât. Văzând-o pe partea vătămată la pământ și auzind țipetele de ajutor ale acesteia și văzând că inculpatul o lovea cu briceagul, martorul P.M. a intervenit, trăgându-l pe inculpat de lângă partea vătămată. Imediat acesta a fugit, lăsând-o pe concubina sa la pământ, plină de sânge. Martorul P.M. arată: „am auzit strigăte din afara magazinului” astfel că am ieșit (…) la o distanță de aproximativ 5 metri, în șanțul betonat de colectare l-am observat pe bărbatul care fusese mai înainte în magazin aplecat deasupra femeii care îl însoțise. Aceasta era întinsă pe burtă în șanț. Bărbatul o ținea cu mâna stângă de gură, iar cu mâna dreaptă o lovea pe aceasta în zona capului.”

O parte din lama briceagului, de 1,5 cm s-a rupt și a rămas în zona parietal stângă spre vertex, victima fiind operată în data de 03 aprilie 2013 pentru înlăturarea corpului metalic. Fiind internată, medicii au stabilit următorul diagnostic: politraumatizată prin agresiune cu corp tăios (briceag). Plăgi contuze parietal stâng, zona latero-cervicală stângă și umăr stâng. Diagnosticul principal: plagă înjunghiată cranio-cerebrală parietală stângă parasagitală cu retenție corp metalic operată. Plăgi contuze suturate latero-cervical stâng și umăr stâng. Policontuzionată prin agresiune. Plagă contuză, posibil mușcată, anterocervicală. Contuzie cervicală, contuzie toracică, contuzie abdominală.

După efectuarea tomografiei la cap și gât medicii au stabilit următorul diagnostic: corp străin radioopac parietal superior spre vertex ce străbate întreaga tăblie osoasă și ajunge în contact cu parenchimul cerebral cu minimă pneumocefalie adiacentă. În urma examenului medico-legal s-a stabilit că E.A.D. prezintă leziuni traumatice cranio-cerebrale ce pot data din 02 aprilie 2013 și necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale în cazul unei evoluții favorabile. Leziunile de la nivelul capului, feței laterale stângi, ale gâtului și umărului stâng s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument tăietor-înțepător, ultima produsă fiind cea de la nivelul regiunii parietale stângi. Leziunea de la nivelul feței antero-laterale stângi și ale gâtului s-au putut produce prin mușcătură umană. Prin natura și gravitatea leziunilor suferite viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Datorită defectului osos rezultat în urma intervenției chirurgicale (craniectomie parietală stângă) sus-numita va rămâne cu infirmitate fizică permanentă (raportul de expertiză medico-legală din 17 aprilie 2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Llegală Brașov).

După comiterea faptei inculpatul a fugit, a luat un taxi până la locul în care își lăsase autoturismul propriu, a plecat cu acesta, însă pe drum a intrat cu roata într-o bordură, astfel că la scurt timp a fost nevoit să abandoneze mașina. Ulterior inculpatul și-a schimbat o parte din haine, a luat legătura telefonic cu frații săi, cerându-le să-i aducă suma de 150 euro și buletinul lui T.M., cu a cărui fizionomie prezenta asemănare.

În drept instanța a constatat că fapta inculpatului, care în data de 02 aprilie 2013, în jurul orei 15.30, pe fondul nemulțumirii generate de faptul că fusese părăsit de concubina sa E.A.D., în timp ce se afla în fața magazinului din Codlea, județul Brașov, în baza unui plan conceput anterior, intenționând să provoace decesului victimei, i-a aplicat mai multe lovituri cu briceagul la nivelul gâtului și capului, rezultatul vizat neproducându-se din motive independente de voința inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective instanța a reținut că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un corp tăietor-înțepător în zone vitale, producând leziuni grave și retenția unei părți din obiectul vulnerant în zona cranio-cerebrală parietală stângă și a mușcat partea vătămată de gât și de față.

Sub aspectul laturii subiective intenția directă a inculpatului de a suprima viața părții vătămate a rezultat din faptul că a aplicat mai multe lovituri, a utilizat un briceag și a vizat zone vitale cum sunt gâtul și capul, iar intensitatea loviturilor a fost suficient de mare pentru a străbate tăblia osoasă de la nivelul craniului; tot la aprecierea intensității loviturii instanța are în vedere faptul că vârful lamei briceagului s-a rupt și a rămas înfipt în capul părții vătămate fiind înlăturat chirurgical.

Circumstanța agravantă a premeditării a rezultat din faptul că inculpatul s-a deplasat din București la Codlea imediat după ce a aflat despre intentarea de către partea vătămată a acțiuni civile, din împrejurarea că avea asupra sa briceagul pe care l-a folosit pentru agresarea părții vătămate și purta, contrar obiceiului, o șapcă și ochelari de soare care îl făceau mai greu de recunoscut, din faptul că a proferat la adresa părții vătămate amenințări explicite („totul se poate termina într-o secundă” „mai trăiești pentru vreau eu”) și se afla într-o stare de agitație specifică unei persoane care adoptat o hotărâre care pusă în executare produce consecințe dramatice.

Deși inculpatul a negat intenția de a suprima viața părții vătămate, arătând că nu a dorit decât să poarte o discuție cu aceasta și să o convingă să se împace și să accepte să își stabilească reședința în B. și că briceagul nu a fost luat de acasă, ci dobândit de la un client în drumul de la București la Codlea, instanța a reținut pe de o parte că susținerile privind modul în care inculpatul a intrat în posesia briceagului nu au fost dovedite și pe de altă parte că inculpatul nu a putut justifica rezonabil împrejurarea că avea asupra sa briceagul în timpul discuției purtate cu partea vătămată (când briceagul ar fi putut să fie lăsat în mașină). Instanța a mai reținut că inculpatul a încercat să o atragă pe partea vătămată în locuri mai puțin circulate, propunându-i chiar să se cazeze împreună la un hotel, aspect ce i-a trezit suspiciuni părții vătămate, care a încercat să se afle în permanență în zone în care se aflau și alte persoane, pentru a putea să fie ajutată în caz de nevoie. Partea vătămată a remarcat și faptul că inculpatul și-a ațintit privirea asupra gâtului său, și și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că purta eșarfă, determinând-o să creadă că va exercita agresiuni asupra respectivei zone a corpului, aspect confirmat de evoluția evenimentelor.

Condiția săvârșirii faptei în public este îndeplinită, prin raportare la prevederile art. 152 lit. a) și b) C. pen. întrucât strada din Codlea este un loc care prin natura și destinația sa este totdeauna accesibil publicului, iar fapta a fost comisă în prezența martorilor oculari P.M. și Ș.I.

În ceea ce privește cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din tentativă la omor prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), b) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a reținut următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. se comite sub aspectul laturii subiective cu vinovăție sub forma intenției indirecte sau praeterintenției, or instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind suprimarea vieții părții vătămate, astfel încât cererea urmează a fi respinsă pentru considerentele sus-expuse.

Susținerile inculpatului potrivit cărora nu a intenționat să o omoare pe partea vătămată au fost contrazise de modul de derulare a evenimentelor: așa cum s-a arătat mai sus inculpatul nu a acceptat realitatea că partea vătămată a părăsit domiciliul comun cu intenția de a nu se reîntoarce și a fost deranjat de intentarea acțiunii civile de instituire a ordinului de protecție, astfel încât a luat hotărârea de a suprima viața victimei, pornind de la București spre Codlea cu intenția declarată de a sta de vorbă cu partea vătămată, însă cu scopul asumat de se răzbuna pe partea vătămată. Insistențele inculpatului ca discuțiile să fie purtate în locuri izolate, împrejurarea că purta șapcă și ochelari de soare, că a parcat autovehiculul la o oarecare distanță de locul de muncă al părții vătămate, dar mai ales prezența briceagului asupra inculpatului la momentul purtării discuțiilor cu partea vătămată și starea de agitație în care se afla inculpatul a trădat faptul că adoptase încă de la plecarea de la domiciliu hotărârea de a suprima viața victimei în cazul în care nu va reuși să o convingă să se împace sau să părăsească centrul maternal și să se stabilească la Buftea în apartamentul identificat de inculpat spre a fi închiriat. Faptul că partea vătămată era fosta concubină a inculpatului și aveau împreună trei minori nu este contestat, însă aceste împrejurări nu au făcut dovada lipsei intenției inculpatului de a suprima viața părții vătămate.

Sentimentele inculpatului de iubire pentru partea vătămată, greșit înțelese, l-au determinat să adopte o atitudine necorespunzătoare față de aceasta, au condus la manifestări de gelozie și la violențe fizice.

Instanța reține că nu s-a dovedit faptul că partea vătămată ar fi fost infidelă sau că ar fi avut manifestări care să fi determinat la momentul întâlnirii dintre cei doi suspiciunea de infidelitate. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanța atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.” Instanța a constatat că niciuna din situațiile enumerate de textul de lege invocat de inculpat ca circumstanță atenuantă nu se regăsește în cauză. Partea vătămată nu a exercitat acte de violență asupra inculpatului, nu a adus atingere demnității acestuia și nu a comis nicio faptă ilicită gravă. Părăsirea domiciliului comun a avut loc în urmă cu peste două luni de zile și potrivit susținerilor acesteia a fost determinată de comportamentul abuziv al inculpatului. În orice caz exercitarea dreptului la liberă alegere a domiciliului nu poate constitui în sensul legii penale o acțiune ilicită care să poată fi interpretată ca provocare, cu consecința atragerii pentru inculpat a unui tratament sancționator favorabil.

Este adevărat că inculpatul nu a acționat „cu sânge rece”, o dovadă în acest sens constituind-o însăși provocarea de leziuni prin mușcarea părții vătămată de gât și față, însă tulburarea sub imperiul căreia s-a aflat a fost generată de adoptarea deciziei infracționale, de anticiparea consecințelor faptelor pe care le-a pus în executare, aspect care nu poate contribui la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.

La individualizarea sancțiunii ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv: „limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.” Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat în forma tentativei a fost închisoarea de la 7 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi. Fapta reținută în sarcina inculpatului are un pericol social deosebit de ridicat rezultat din împrejurările concrete în care a fost comisă: în plină stradă, prin utilizarea unui cuțit, prin aplicarea de lovituri repetate și mușcarea de gât și față a părții vătămate, părăsirea părții vătămate și fuga de la fața locului în încercarea de a sustrage de la urmărire penală și judecată. Instanța a avut în vedere și elementele circumstanțiale care au caracterizat persoana inculpatului: acesta are 34 de ani, este fostul concubin al părții vătămate față de care nutrește în continuare sentimente deosebit de intense, are trei copii minori, are loc de muncă stabil și este la primul contact cu legea penală.

Deși din înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere a rezultat că este perceput în comunitate ca o persoană harnică și devotată familiei, instanța a reținut că manifestările inadecvate ale acestuia au determinat partea vătămată să părăsească domiciliul comun în repetate rânduri, iar după primirea părții vătămate în Centrul Maternal de la Codlea inculpatul a vizitat-o de trei ori și a provocat scandal la fiecare vizită, fiind necesară intervenția organelor de poliție, care au aplicat inculpatului sancțiuni contravenționale.

Tribunalul a reținut și faptul că anterior comiterii faptei de către inculpat partea vătămată se afla în evidența unui program pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, fiind cazată la un adăpost de criză al acestui program și în cererea adresată Judecătoriei Brașov prin care solicita emiterea unui ordin de protecție împotriva inculpatului și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de partea vătămată, locul de muncă al acesteia și cei trei copii minori, dar și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență cu partea vătămată și cei trei minori, partea vătămată a invocat nu doar violențe fizice și psihice, dar și amenințări cu moartea proferate de inculpat.

Prin sentința civilă nr. 6908 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Brașov cererea părții vătămate a fost admisă și inculpatul a fost obligat să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de partea vătămată, locul de muncă al acesteia și cei trei minori și totodată inculpatului i s-a interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență și prin orice alt mod cu partea vătămată și cei trei minori pe o durată de 6 luni. Cu toate că sentința era executorie inculpatul a continuat să-i scrie scrisori părții vătămate, scrisori care au ajuns în posesia acesteia, fiind depuse în copie la dosar de partea vătămată la termenul de judecată din 28 mai 2013.

Toate aceste elemente au determinat ca instanța să nu rețină circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, căruia i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în mediu penitenciar, instanța apreciind că numai astfel a putut fi atins scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei. Lipsa de autocontrol și echilibru manifestată de inculpat, comportamentul violent al acestuia l-au făcut incompatibil cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel încât instanța a aplicat pedeapsa complementară menționată.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada prevenției de la 03 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, având în vedere persistența temeiurilor avute în vedere la arestare, rezultată din considerentele care au justificat condamnarea și individualizarea pedepsei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în vederea distrugerii a

briceagului cu lama ruptă, utilizat la comiterea faptei.

Celelalte bunuri aflate Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov în baza aceluiași proces-verbal respectiv, enumerate în actul menționat constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., prelevare care s-a realizat la eliberarea inculpatului din penitenciar.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că s-au constituit părți civile în cauză în condițiile art. 14 C. proc. pen.:

- partea vătămată E.A.D. prin cererea din dosarul instanței, cu suma de 50 000 euro daune materiale și morale, din care 45 000 euro constituie daune morale, iar diferența o constituie daune materiale constând în venitul nerealizat ca urmare a comiterii faptei de către inculpat și obiectele de vestimentație distruse și pierdute ca urmare a comiterii faptei;

- Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov prin cererea depusă la dosar urmărire penală, cu suma de 1.605,30 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile E.A.D., conform devizului; în susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri constând în foaia de observație clinică generală din cursul spitalizării părții vătămate și alte înscrisuri privind procedurile medicale la care a fost supusă partea vătămată.

Inculpatul nu a contestat pretențiile Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, însă a arătat că pretențiile formulate de partea civilă E.A.D. sunt exagerate și depășesc posibilitățile sale financiare. Au fost recunoscute daunele materiale de 750 RON reprezentând câștigul nerealizat și 100-200 euro reprezentând contravaloarea obiectelor de vestimentație ale părții vătămate.

Analizând pretențiile formulate în cadrul laturii civile a cauzei instanța a reținut că potrivit art. 1349 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.) „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Potrivit art. 1357 alin. (1) din aceeași lege „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Pretențiile formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov nu au fost contestate de inculpat, astfel încât în baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 346 C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei cu care spitalul s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a comis o faptă ilicită constând în aplicarea de lovituri care au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale și o intervenție chirurgicală, fapta a cauzat părții civile E.A.D. atât daune materiale constând în pierderea obiectelor de vestimentație purtate în momentul comiterii infracțiunii și în lipsirea de veniturile pe care le-ar fi putut realiza timp de o lună de zile prin munca desfășurată, dar și daune morale. Vinovăția inculpatului a fost mai sus constatată sub forma intenției directe.

În ceea ce privește distrugerea și pierderea obiectelor de vestimentație ale părții vătămate, instanța a reținut că o parte din acestea constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate la dosarul cauzei conform dispozițiilor de mai sus: eșarfă, cămașă, pantaloni, încălțăminte, geacă, pulover. Nu au existat probe privind contravaloarea acestor obiecte, însă în mod evident partea vătămată a suferit o pagubă prin pierderea acestor obiecte, pe care instanța a estimat-o în echitate la nivelul sumei de 1.000 RON (inculpatul a recunoscut valoarea de 100-200 euro, aproximativ egală cu estimarea instanței).

Nu a fost contestată nici dauna constând în câștigul nerealizat ca urmare a săvârșirii faptei în cuantum de 750 RON.

Cu privire la daunele morale solicitate instanța a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral justificat prin suferința fizică îndurată atât la momentul comiterii faptei, partea vătămată fiind lovită de mai multe ori și mușcată de gât și față, dar și pe perioada spitalizării ca urmare a intervenției chirurgicale suferite și a tratamentului urmat, dar mai ales prin suferința fizică îndurată. Nu a fost necesară administrarea de probe care să dovedească existența acestui prejudiciu, întrucât aceste aspecte au fost deduse din însăși comiterea faptei.

Partea civilă E.A.D. este o tânără de 31 de ani, mamă a trei copii, o persoană cu un aspect fizic plăcut, așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, care a fost nevoită să îndure o operație ce implică lipsirea de podoaba capilară pe o perioadă de câteva luni, iar consecința intervenției chirurgicale este infirmitatea fizică permanentă constând în lipsa masei osoase de la nivelul craniului. Astfel, instanța a constatat că partea civilă a suferit nu doar un prejudiciu estetic temporar, dar și o consecință permanentă asupra stării sale de sănătate. Mai mult, acesta a fost scoasă din mediul familial, silită să își lase copiii în grija altor persoane în perioada spitalizării și a îndurat sentimente de umilință și frustrare datorită agresării sale în public de persoana care ar fi trebuit să-o ofere ocrotire și siguranță. Toate aceste suferințe au impus acordarea unei compensații financiare pe care instanța a cuantificat-o la nivelul sumei de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății. Nu au fost acordate despăgubiri pentru suferințele provocate de inculpat pe parcursul întregii relații de concubinaj dintre părți, întrucât între aceste suferințe și fapta pentru care a fost condamnat inculpatul nu a existat legătură de cauzalitate. Această legătură de cauzalitate a existat doar în ceea ce privește consecințele produse de infracțiunea de tentativă la omor calificat, consecințele fiind cele expuse mai sus.

În concluzie, inculpatul a fost obligat, în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., la plata către partea civilă E.A.D., a sumei de 1.750 RON daune materiale și echivalentul a 10.000 euro, în RON la data plății, cu titlul de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de această parte.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel B.P.D. și partea civilă E.A.D.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ce privește individualizarea judiciară a tratamentului penal, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și că în cauză au fost aplicabile prevederile art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv au fost incidente circumstanțele atenuante legale, și anume comportarea bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, faptul că aceasta era încadrat în muncă la data săvârșirii faptei, nu avea antecedente penale, a stăruit potrivit art. 74 lit. b) C. pen. în recuperarea prejudiciului împreună cu rudele sale și a achitat părții civile pretențiile solicitate, în prezent aceștia împăcându-se, întrucât au trei copii minori împreună.

De asemenea, a precizat că și circumstanța legală prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în ceea ce privește recunoaște faptei a fost îndeplinită în parte, solicitând reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

În acest sens, inculpatul a precizat că încadrarea juridică a faptei a fost dată nu de numărul de zile de îngrijiri medicale, nu de punerea în primejdie a vieții părții vătămate, ci doar de organul vizat de către inculpat în momentul când a săvârșit fapta, respectiv zona capului; partea vătămată a suferit un număr de 24-26 de zile de îngrijiri medicale, și-a revenit foarte repede, complet, nu exist niciun impediment în ceea ce privește starea sa de sănătate.

De asemenea, inculpatul a arătat că a avut și o tentativă de suicid, că a fost un moment de disperare al inculpatului la acel moment.

În subsidiar, inculpatul a solicitat acordarea unei relevanțe sporite art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea cu o treime a pedepsei aplicate, față de împrejurarea că s-a înțeles cu parte civilă în ce privește latura civilă a cauzei, în acest sens fiind depuse la dosar înscrisuri, respectiv convenție încheiată în data de 14 octombrie 2013 prin care inculpatul se obliga să achite părți civile E.A.D. suma de 800 RON lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru cei trei copii minori care au rezultat din relație și chitanță întocmită la data de 15 octombrie 2013 din care a reieșit împrejurarea că partea civilă E.A.D. a primit sumele de 1.750 RON cu titlu de daune materiale și 10.000 euro cu titlu de daune morale, sume stabilite prin sentința penală nr. 155/S din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, astfel că apelanta parte civilă E.A.D. a fost despăgubită integral, aceasta înțelegând să-și retragă apelul.

Partea civilă E.A.D. prezentă personal în fața instanței de apel, a declarat că înțelege să retragă apelul formulat.

După dezbateri, partea civilă a trimis instanței un înscris prin care a arătat că inculpatul nu a fost întotdeauna violent, ci numai de când a decis să se despartă de el, că s-a purtat foarte bine cu copiii și a fost un tată responsabil și că deși știe că este foarte grav ce a făcut, a solicitat clemență pentru acesta, pe considerentul că i-ar fi greu să se descurce singură cu cei trei copii.

Prin decizia penală nr. 124/Ap din 29 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpatul B.P.D. împotriva sentinței penale nr. 155 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și soluționarea acțiunii civile subsecvente acțiunii penale și rejudecând în aceste limite:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului B.P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (2) C. pen. de la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A adăugat la arestarea preventivă a inculpatului și perioada de 10 iunie 2013 la și în baza art. 160

b

și art. 381 C. proc. pen. a menținut această măsură.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile E.A.D., potrivit convenției și chitanței aflate la dosar.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă E.A.D. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat partea civilă să plătească statului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen. s-a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptei caracterizarea juridică legală.

Astfel, s-a observat că prima instanță a procedat corect la stabilirea încadrării juridice a infracțiunii ca fiind infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Inculpatul nu a susținut că ar fi comis fapta provocat fiind de atitudinea părții vătămate, ci doar să se țină seama că aceasta l-a părăsit și că a dorit să încerce o împăcare cu victima.

În speță, probele legal obținute și administrate au confirmat că inculpatul și partea vătămată au trăit în concubinaj timp de 14 ani și că în ultimii 2 ani, urmare a violențelor inculpatului, partea vătămată a încercat de mai multe ori să se despartă de acesta, însă s-au împăcat deoarece inculpatul insista, astfel încât partea vătămată a părăsit din nou domiciliul comun în luna februarie 2013 împreună cu minorii în vârstă de 4 și 6 ani și a solicitat protecție organelor statului care au repartizat-o inițial la Centru Maternal S. și ulterior la Centrul Maternal E. din Codlea.

Instanța de apel a reiterat considerentele reținute de instanța de fond cu privire la situația de fapt și probele pe care se întemeiază. Inculpatul a căutat-o pe partea vătămată și după ce a identificat locul în care era cazată a vizitat-o de trei ori, de fiecare dată fiind necesară intervenția organelor de poliție, întrucât inculpatul a avut un comportament inadecvat.

În data de 02 aprilie 2013 inculpatul a vorbit la telefon cu partea vătămată care se afla la locul de muncă și aceasta din urmă i-a comunicat că a intentat o acțiune civilă solicitând un ordin de protecție care îl va împiedica pe inculpat să se mai apropie de ea; după această convorbire telefonică inculpatul s-a deplasat spre Codlea și a așteptat-o pe partea vătămată la locul de muncă. După terminarea programului de lucru, partea vătămată a fost de acord să îl însoțească pe inculpat la plimbare pe străzile circulate din municipiul Codlea pentru a sta de vorbă.

Partea vătămată a relatat că a remarcat pe de o parte starea de agitație în care se afla inculpatul și pe de altă parte faptul că acesta purta șapcă și ochelari de soare, aspect neobișnuit, întrucât acesta nu mai purtase șapcă în ultimii ani, iar ochelarii de soare îi purta numai atunci când conducea autovehiculul (potrivit aprecierii părții vătămate inculpatul nu dorea să fie recunoscut).

După ce au cumpărat două cafele de la un magazin alimentar, cei doi au purtat o discuție în cadrul căreia inculpatul a încercat să o determine pe partea vătămată să se împace cu el și să fie de acord să se stabilească într-un apartament pe care potrivit susținerilor inculpatului acesta în închiriase în Buftea pentru partea vătămată și copii.

Instanța de fond citează declarația martorului P.M. a intervenit, trăgându-l pe inculpat de lângă partea vătămată. Imediat acesta a fugit, lăsând-o pe concubina sa la pământ, plină de sânge. Martorul P.M. arată: „am auzit strigăte din afara magazinului, astfel că am ieșit (…) la o distanță de aproximativ 5 metri, în șanțul betonat de colectare, l-am observat pe bărbatul care fusese mai înainte în magazin aplecat deasupra femeii care îl însoțise. Aceasta era întinsă pe burtă în șanț. Bărbatul o ținea cu mâna stângă de gură, iar cu mâna dreaptă o lovea pe aceasta în zona capului.”

Instanța de control judiciar a observat că în mod corect prima instanță a stabilit că inculpatul a acționat cu intenție directă, concretizată în circumstanța agravantă a premeditării, deoarece acesta s-a înarmat cu un briceag, s-a deplasat pe un traseu dinainte stabilit pentru a se întâlni cu concubina sa, care părăsise domiciliul conjugal, a interceptat-o pe aceasta în timp ce se întorcea de la muncă și la refuzul de a se întoarce la locuința comună și i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului și a mușcat-o de gât, cu intenția clară de a o ucide.

Instanța de apel mai reține că, așa cum corect a stabilit prima instanță, inculpatul s-a deplasat din București la Codlea imediat după ce a aflat despre intentarea de către partea vătămată a acțiuni civile, din împrejurarea că avea asupra sa briceagul pe care l-a folosit pentru agresarea părții vătămate și purta, contrar obiceiului, o șapcă și ochelari de soare care îl făceau mai greu de recunoscut, din faptul că a proferat la adresa părții vătămate amenințări explicite („totul se poate termina într-o secundă”, „mai trăiești pentru că vreau eu”) și se afla într-o stare de agitație specifică unei persoane care adoptat o hotărâre care pusă în executare produce consecințe dramatice.

Deși inițial inculpatul a negat intenția de a suprima viața părții vătămate, arătând că nu a dorit decât să poarte o discuție cu aceasta și să o convingă să se împace și să accepte să își stabilească reședința în B. și că briceagul nu a fost luat de acasă, ci dobândit de la un client în drumul de la București la Codlea, instanța de fond a reținut, în mod judicios, că susținerile privind modul în care inculpatul a intrat în posesia briceagului nu au fost dovedite și, pe de altă parte, că inculpatul nu a putut justifica rezonabil împrejurarea că avea asupra sa briceagul în timpul discuției purtate cu partea vătămată (când briceagul ar fi putut să fie lăsat în mașină).

Instanța de apel mai observă că inculpatul a încercat să o atragă pe partea vătămată în locuri mai puțin circulate, propunându-i chiar să se cazeze împreună la un hotel, aspect ce i-a trezit suspiciuni părții vătămate, care a încercat să se afle în permanență în zone în care se aflau și alte persoane, pentru a putea să fie ajutată în caz de nevoie. Partea vătămată a remarcat și faptul că inculpatul și-a ațintit privirea asupra gâtului său și și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că purta eșarfă, determinând-o să creadă că va exercita agresiuni asupra respectivei zone a corpului, aspect confirmat de evoluția evenimentelor.

Deși în apel inculpatul nu a criticat încadrarea juridică a faptei, critica sa a vizat exclusiv individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a procedat la o corectă caracterizare juridică a faptei comise de către inculpat, așa cum s-a motivat anterior.

Singura chestiune supusă devoluțiunii a fost individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, avându-se în vedere și împrejurarea că acesta, împreună cu familia de origine, a depus eforturi pentru achitarea despăgubirilor civile, astfel încât parte civilă a retras apelul promovat, dar și înscrisul trimis de aceasta din urmă instanței, prin care a solicitat clemență față de inculpat, arătând că acesta nu a fost violent întotdeauna, ci doar în ultimul timp, de când a luat hotărârea de a se despărți de el.

Rezultă cu evidență că inculpatul a comis fapta pe fondul unor sentimente de iubire față de partea vătămată, greșit înțelese și manifestate, al geloziei, așa cum a rezultat din actele de la dosar, acesta o acuza pe partea vătămată că l-ar înșela, devenind astfel agresiv, împrejurări ce au determinat ca partea vătămată să părăsească locuința comună și să se mute în orașul Codlea, inițial la un centru de sprijin al victimelor violenței în familie și apoi în chirie.

În speță, s-a pus problema dacă în raport cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepsei înscrise în art. 71 C. pen., pedeapsa aplicată corespunde scopului general și special al prevenției penale.

Instanța de control judiciar a apreciat că în situația în care sunt aplicabile și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73-74 C. pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanțelor atenuante s-au făcut prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Art. 320

1

C. proc. pen. a fost introdus în legislația română urmare a recunoașterii, garantării și aplicării a

rt. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană a repturilor omului și libertăților sale fundamentale, ce garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața unei instanțe independente și imparțiale, și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunțat (hotărârea din 28 august 1991 în cauza Brandstetter contra Austriei, parag. 49).

Această instituție are la bază conceptul de „justiție negociată”, doctrina oferind o definiție acestui concept, arătând că prin „justiție negociată” se înțelege „acea procedură prin care se permite părților să intervină, într-o măsură mai restrânsă sau mai extinsă, fie într-o formă pozitivă, care implică o acceptare, fie într-o manieră negativă, care presupune lipsa unui refuz, în cadrul procedurilor penale, putând să influențeze prin demersul lor deznodământul acestor proceduri. Posibilitatea conferită inculpatului de a refuza sau de a accepta anumite propuneri, privită izolat, nu este de natură a conferi un caracter negociat procedurilor. Accentul cade pe posibilitatea părților de a supune discuțiilor aspecte ce țin de desfășurarea procedurilor penale, având puterea ca, prin concesii reciproce, să influențeze măcar parțial conținutul acestor propuneri, ajungându-se în final la pronunțarea unei hotărâri care să reprezinte rezultatul negocierilor”.

În sistemul de drept anglo-saxon (care a stat la baza tuturor reglementărilor din dreptul continental în materia justiției negociate) obiectul negocierii îl poate constitui pedeapsa - în procedura „sentence barganing”, existând un acord vertical care se impune judecătorului în stabilirea pedepsei, ori chiar învinuirea - procedura „charge barganing”, când se realizează un acord orizontal între persoana acuzată și procuror, acesta din urmă putând fie să renunțe la acuzații, fie să modifice învinuirea, cu precizarea că în sistemul nostru de drept are la bază concepția dreptului continental, nu cea de common-law.

Reglementarea procedurii judecății în cazul recunoașterii vinovăție reprezintă transpunerea în procedura penală actuală a dispozițiilor art. 374 din noul C. proc. pen. potrivit căruia:

„(1)

Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2)

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.

(3)

La termenul de judecată, când cauza se află în stare de judecată, instanța îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și acordă cuvântul procurorului, celorlalte părți și persoanei vătămate asupra cererii formulate.

(4)

Instanța de judecată admite cererea atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse și procedează la audierea inculpatului, potrivit art. 378.

(5)

În caz de admitere a cererii, președintele explică persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă și întreabă partea civilă și partea responsabilă civilmente dacă propun administrarea de probe. Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, potrivit art. 26, dacă pentru soluționarea acesteia este necesară administrarea de probe, prin care s-ar prelungi în mod nejustificat soluționarea acțiunii penale.

(6)

În caz de admitere a cererii, dispozițiile art. 386 și 391-395 se aplică în mod corespunzător.

(7)

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detenție pe viață”.

Prin urmare, acest nou concept a derivat din necesitatea reformei penale și instanța a constatat că potrivit acestei noi instituții, inculpatul care își recunoaște vinovăția (nu pur și simplu, ci sub rezerva îndeplinirii cerințelor legale) beneficiază de reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime și în ipoteza existenței altor circumstanțe (fie agravante, fie atenuante), efectul acestora s-a raportat la limitele de pedeapsă astfel reduse.

Acest beneficiu acordat persoanei care a fost judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.

Așadar, instanța a verificat dacă în speță sunt aplicabile alte circumstanțe ori stări de agravare sau de atenuare a răspunderii penale; din această perspectivă, instanța a observat că inculpatul a avut comportare corectă anterior comiterii faptei, în sensul că a provenit dintr-o familie organizată, și-a întemeiat o familie, a adoptat un stil de viață organizat - avea loc de muncă, a desfășurat diverse activități lucrative pentru a-și întreține familia, avea locuință stabilă și a fost apreciat de membrii comunității în care trăia și de colegii de la locul de muncă.

Atitudinea agresivă a inculpatului s-a manifestat numai față de partea vătămată, așa cum a rezultat atât din declarațiile acesteia și ale inculpatului, dar și din împrejurarea că a fost sancționat contravențional, de fiecare dată fiind necesară intervenția organelor de poliție, întrucât inculpatul a avut un comportament inadecvat.

Nu a fost neglijat înscrisul depus la dosar de către partea vătămată, prin care aceasta a relatat că inculpatul a devenit violent în ultimul timp, că a fost tot timpul un tată responsabil și că s-a ocupat de copii, solicitând clemență pentru acesta, chiar dacă este foarte grav ceea ce a făcut.

Instanța a avut în vedere faptul că, în ultimul timp, între inculpat și victimă a existat o relație tensionată care a condus la separarea celor doi și prin urmare, fapta gravă comisă de inculpat, în condițiile menționate, cu premeditare și în loc public (doar pentru că astfel avea acces la victimă), agresivitatea de care a dat dovadă, împreună cu faptul că astfel inculpatul a înțeles să o pedepsească pe partea vătămată că a părăsit locuința comună împreună cu doi din cei trei copii, trebuie analizate împreună cu celelalte circumstanțe ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului.

În consecință, stăruința depusă de inculpat pentru a repara paguba produsă nu a rămas fără impact, fiind de observat și că s-a străduit să ofere familiei mijloacele de subzistență din muncă, s-a opus ideii de creștere a copiilor în acel centru unde stătea partea vătămată, a fost apreciat ca o persoană harnică, muncitoare. Așadar, instanța a fost obligată a eficientiza și aceste împrejurări, alături de celelalte circumstanțe, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., pe lângă cea prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen.

Prin urmare, constatând că nu există nici un impediment în reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) și celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, chiar în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., este prea aspră și se impune a fi redusă urmare a reținerii și acestei circumstanțe și că o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare ar fi fost suficientă și în strânsă consonanță cu scopul general și special al prevenției penale, urmând a fi redusă în mod corespunzător și pedeapsa complementară la 2 ani și 6 luni.

Împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs inculpatul B.P.D.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul a fost motivat, iar motivele de recurs s-au formulat în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuia depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Inculpatul a motivat că:

A. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,