ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3256/2012

Asupra recursului de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 50 din data de 6 februarie 2012, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., la pedeapsa închisorii de 12 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani;

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ce va fi executată în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.;

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata deținerii începând cu 4 iulie 2011 până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile R.M. (soție supraviețuitoare), R.D., S.E., O.A., R.M.A., B.D.,(fiii și fiicele victimei).

A obligat pe inculpat să plătească părților civile R.D., S.E., O.A., R.M.A. și B.D. suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate de acestea pentru înmormântarea victimei și parastasele tradiționale organizate pentru aceasta;

A obligat pe inculpat să plătească părții civile R.M. (soția victimei) suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale;

A obligat pe inculpat să plătească părților civile (fiii și fiicele victimei) câte 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a coasei ce a fost folosită de acesta pentru săvârșirea infracțiunii, depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2.000 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu în faza judecății (pentru termenul din 12 octombrie 2011, avocat N.A., Delegația nr. 2127 din 12 octombrie 2011 emisă de Baroul Iași).

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din 7 octombrie 2011, întocmit în Dosar nr. 1404/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.I., arestat preventiv în cauza de față - în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut săvârșirea faptei în următoarele circumstanțe:

În dimineața zilei de 2/3 iulie 2011, inculpatul R.I. și tatăl acestuia, R.D.A. au hotărât să se deplaseze cu căruța la un teren al familiei pentru a cosi iarbă necesară animalelor din gospodăria personală, alăturându-se celor doi și R.T. - în vârstă de 72 de ani (unchiul inculpatului dinspre tată). După ce au consumat câte o sticlă de bere, într-un bar din satul B., com. E., jud. Iași, dar și alte cantități de băuturi alcoolice pe timpul deplasării (1 sticlă lichior plus 1 l de vin), odată ajunși lângă iazul numit "Ț.", între inculpat și unchiul său s-au născut neînțelegeri legate de faptul că primul le-a cerut să oprească căruța în acest loc pentru a pescui.

Întâmpinând opunerea unchiului său - care dorea să continue deplasarea la terenul familiei așa cum au convenit - inculpatul, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste față, provocându-i mai multe echimoze și excoriații în zona frontală dreaptă superioară, pe piramida nazală, pe craniu - în zona fronto-temporal stg. și deasupra sprâncenei stg. - leziuni constatate cu prilejul necropsiei victimei, efectuată de I.M.L. Iași. Totodată, inculpatul, pe fondul tulburării sale de personalitate de tip impulsiv-exploziv, accentuată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, a luat din coșul căruței o coasă de 2 m lungime cu care a lovit puternic pe unchiul său, situat față în față - lovitura fiind aplicată de sus în jos - cauzându-i grave legiuni traumatice ce au condus la decesul acestuia.

Raportul de necropsie medico-legală din 19 iulie 2011 al I.M.L. Iași a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei plăgi toracice tăiat-înțepate penetrante, cu plagă pulmonară și plagă cardiacă - între leziunile constatate și deces existând legătură directă de cauzalitate.

S-a reținut și că, după uciderea victimei în împrejurările descrise, inculpatul i-a cerut ajutor pentru a urca cadavrul în căruță și a-l ascunde în stuful de pe marginea iazului. Ajuns acasă, inculpatul a adormit între orele 12:00 - 16:00, fapta fiind anunțată organelor de poliție în fața cărora acesta a negat-o.

Expertiza medico-legală psihiatrică din 29 septembrie 2011 relevă că inculpatul prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate impulsiv-explozivă agravată onirofil și reacție depresivă situațională", fapta pentru care este acuzat fiind săvârșită cu discernământ.

Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută prin strângerea datelor relevate de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a procurorului criminalist; procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia cercetării locului faptei; procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare; procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului; concluziile provizorii din 4 iulie 2011 ale I.M.L. Iași; concluziile definitive ale Raportului medico-legal din 19 iulie 2011 ale I.M.L. Iași; planșa fotografică privind necropsia cadavrului victimei R.T.; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 10 august 2009 al I.M.L. Iași; biletul de externare de la Spitalul de psihiatrie "Socola" Iași; declarațiile inculpatului R.I.; declarațiile martorilor: R.D.A., B.D., G.I., R.F.; procesul-verbal de prezentare a materialului; plicurile numerotate de la 1 la 14 conținând probe biologice și mijloace materiale de probă; sacii 1 și 2 conținând îmbrăcămintea inculpatului; coasa corp-delict, conform opisurilor anexate, sigilate prin semnătură.

În ambele faze procesuale, inculpatul, fiind ascultat, a recunoscut săvârșirea faptei, însă a invocat în apărarea sa împrejurări de natură a conduce la atenuarea răspunderii sale penale ce urmează a fi apreciate de instanță în contextul coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul a susținut că a fost lovit mai întâi de victimă cu pumnul, în cap, deoarece odată ajunși la iazul "Ț." nu era de acord să rămână la pescuit, ci să continue deplasarea la terenul familiei, și fiind enervat de conduita acesteia, a luat coasa din căruță cu care a lovit-o o singură dată, stând față în față. A recunoscut și că, cu ajutorul acordat de tatăl său, la cererea sa, a pus cadavrul victimei în căruță pentru a-l ascunde în stuf.

În cursul judecății, inculpatul a recunoscut, de asemenea, săvârșirea faptei, însă a prezentat o altă versiune decât cea expusă anterior, invocând că după ce victima i-a aplicat lovituri cu pumnii în cap, a luat coasa din căruță, ridicând-o spre el pentru a-l lovi. În aceste împrejurări, a luat coasa din mâna victimei, lovind-o imediat peste corp, aflându-se față în față cu aceasta.

În raport de aceste aspecte invocate în apărare, inculpatul a precizat că nu dorește judecata cauzei în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., astfel că s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești - etapă în care au fost reaudiați martorii R.D.A., B.D., a fost ascultat martorul N.C., la cererea inculpatului, s-a administrat proba cu înscrisuri la stăruința acestuia din urmă, dar și a părților civile.

În cursul judecății, moștenitorii legali ai victimei, respectiv soția supraviețuitoare a acesteia, precum și fiii și fiicele sale (majori) s-au constituit părți civile, acestea din urmă solicitând obligarea inculpatului la despăgubirea lor cu suma de 10.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate în comun pentru înmormântarea victimei și organizarea parastaselor tradiționale, precum și la plata daunelor morale - câte 15.000 RON pentru fiecare pentru trauma psihică provocată de dispariția tatălui lor în urma săvârșirii faptei inculpatului. Partea civilă R.M. - soția supraviețuitoare a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 25.000 RON pentru traumele sufletești cauzate de decesul soțului ei produs în condițiile manifestării conduitei infracționale a inculpatului.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a reținut săvârșirea infracțiunii de către inculpat în împrejurările relevate de actul de sesizare și care urmează a fi redate mai jos.

În dimineața zilei de 3 iulie 2011, în jurul orelor 10:00 - 10:30, inculpatul R.I. a hotărât împreună cu tatăl său și fratele acestuia din urmă - R.T., în vârstă de 72 de ani - să se deplaseze cu căruța în punctul "Ț.", la un teren al familiei, de pe raza com. E., jud. Iași, pentru a cosi iarba necesară animalelor din gospodăriile lor personale.

Au oprit căruța la un bar din satul B., com. E., unde inculpatul și unchiul său au consumat câte o bere, după circa 1/2 oră continuând deplasarea spre zona menționată, dar și consumul de băuturi alcoolice (1 sticlă lichior și 2 l vin), acestea fiind achiziționate de la bar.

Inculpatul mai consumase băuturi alcoolice și în cursul nopții din 2/3 iulie 2011 (circa 2 l vin) în locuința sa.

La un moment dat, în timpul deplasării, între inculpat și unchiul său au apărut certuri, acesta din urmă reproșându-i nepotului său că nu îi acordă respectul cuvenit, context în care și-au adresat, în mod reciproc, înjurături.

După ce au parcurs circa 3 kilometri față de sat, în zona iazului denumit "Ț.", inculpatul, dar și unchiul său au coborât din căruță, primul luând și coasa cu el, anunțându-i că nu mai vrea să continue deplasarea spre teren, ci dorește să rămână la pescuit.

Tatăl inculpatului - R.D.A. nu a intervenit deloc în timpul certurilor dintre cei doi, și nici n-a manifestat vreo opunere față de fiul său care coborâse din căruță pentru a rămâne la pescuit, știind că acesta, în alte ocazii, a avut un comportament violent.

În acest context, discuțiile contradictorii dintre inculpat și unchiul său s-au accentuat, acesta din urmă încercând să-l convingă să meargă la cosit. Pe fondul acestor neînțelegeri apărute în mod spontan, dar și datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a reacționat imediat, aplicându-i unchiului său lovituri cu pumnii peste față. Totodată, având asupra sa coasa pe care o luase din căruță, l-a lovit puternic pe unchiul său, de sus în jos, poziționându-se față în față cu victima, leziunile traumatice cauzate conducând la decesul imediat al acesteia.

În acest timp, tatăl inculpatului reușise să se deplaseze cu căruța circa 50 m, revenind, însă, pe drumul unde se afla căzută victima decedată, deoarece auzise strigătele fiului său.

Ajutat de tatăl său, inculpatul a reușit să urce corpul victimei în căruță cărându-l apoi în stuful de pe malul iazului.

Inculpatul a revenit apoi în locuința părinților săi, în jurul orelor 12:00, fiind convins abia în jurul orelor 16:00, de către aceștia, să se prezinte la poliția locală pentru a anunța fapta săvârșită.

Raportul de necropsie medico-legală elaborat de I.M.L. Iași (ce a confirmat concluziile provizorii emise de medicii legiști) din 19 iulie 2011 concluzionează în sensul că: moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unei plăgi toracice tăiat-înțepată penetrantă cu plagă pulmonară și plagă cardiacă; topografia și morfologia leziunilor de violență pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil coasă); în momentul agresiunii, cel mai probabil agresorul se afla în fața victimei sau ușor lateral dreapta față de victimă; între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, declarațiile inculpatului fiind, în parte, sub aspectul apărărilor formulate, lipsite de suport probator.

Astfel, în cursul judecății, deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a susținut în mod constant o altă versiune decât cea relevată de declarația martorului ocular, respectiv aceea că a avut o conduită violentă față de victimă - lovind-o cu pumnii, apoi aplicându-i o lovitură cu coasa - deoarece el a fost mai întâi lovit de victimă cu pumnii în cap și, mai mult, aceasta se înarmase cu coasa luată din căruță ridicând-o asupra lui spre a-l lovi.

Apărarea inculpatului din această fază procesuală nu se coroborează nici cu declarația dată de el în faza urmăririi penale - în care pretinde că după ce a fost lovit cu pumnii de victimă, a luat coasa din căruță și a lovit victima - și nici cu declarațiile martorului ocular R.D.A.

Astfel, martorul menționat (tatăl inculpatului) a relatat în prima fază procesuală că între victimă și inculpat s-au produs certuri în timpul deplasării cu căruța spre terenul-pășune, ambii fiind în stare de ebrietate, că au coborât din căruță în zona iazului Ț., inculpatul fiind acela care a luat coasa din căruță, și căruia i-a atras atenția să nu facă vreo "trăsnaie", însă, la scurt timp l-a auzit pe inculpat strigându-l: "tataie! vino că moșul e mort!".

Declarația inițială a martorului nu susține, deci, versiunea prezentată de inculpat în fața instanței - în sensul că a reacționat violent față de victimă pentru că aceasta i-ar fi aplicat cea dintâi lovituri, cu pumnii, și ar fi ridicat coasa asupra lui - însă, în faza cercetării judecătorești, martorul a făcut o declarație parțial contradictorie în raport cu prima, în scopul de a susține apărarea fiului său.

Chiar dacă inculpatul și-a recunoscut vinovăția privind săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată, instanța nu a primit versiunea prezentată de acesta în faza judecății - evident, din dorința de a atenua impactul consecințelor faptei sale - din moment ce analiza comparativă a declarațiilor acestuia scoate în relief existența unor elemente contradictorii sub aspectul împrejurărilor reale în care s-a derulat activitatea infracțională. Instanța a constatat că doar declarația de la urmărirea penală se coroborează cu declarația martorului ocular R.D.A. - dată în aceeași fază procesuală. De asemenea, s-a constatat că și martorul menționat - audiat la un alt termen decât acela la care s-a procedat la ascultarea inculpatului - a prezentat în declarația din fața instanței elemente de fapt referitoare la împrejurările ce privesc săvârșirea faptei ce nu se regăsesc și în declarația din prima fază procesuală, fiind evidentă tendința de subiectivism în favoarea inculpatului.

Astfel, în declarația din faza cercetării judecătorești, martorul susține că a văzut victima - aflată la circa 3 m față de inculpat, ridicând coasa asupra fiului său, acesta din urmă dezarmând victima și lovind-o "în legitimă apărare". Declarațiile martorului sunt contradictorii și dintr-un alt punct de vedere - acela al relațiilor de familie anterioare săvârșirii faptei de către fiul său: inițial martorul a declarat că relațiile dintre familia inculpatului și familia victimei erau foarte bune, iar în fața instanței, spre a justifica comportamentul deosebit de violent al fiului său față de victimă - a confirmat susținerile acestuia din urmă, respectiv că victima avea în permanență o conduită agresivă față de nepotul său și chiar față de martor.

Instanța nu a reținut versiunea prezentată de inculpat în faza judecății, înlăturând acele părți din declarație ce nu se coroborează cu declarația dată în faza urmăririi penale și nici cu cea a martorului R.D.A. din aceeași fază procesuală.

Prin urmare, instanța a reținut vinovăția inculpatului pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația martorului ocular R.D.A. din faza urmăririi penale, a martorului B.D. ce a participat și asistat la găsirea corpului victimei, la stăruința organului de poliție, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, raportul de necropsie medico-legală, planșe foto judiciare, expertiza psihiatrică medico-legală privind pe inculpat ce atestă că fapta a fost comisă cu discernământ, declarația martorului G.I. ce a fost solicitat de organul de poliție judiciară să asiste la cercetarea locului faptei.

Față de toate elementele de fapt relevate de analiza coroborată a probelor cauzei, instanța a constatat că, fiind pe deplin dovedită situația de fapt reținută mai sus, ca și vinovăția inculpatului, a fost antrenată răspunderea penală a acestuia.

În drept, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat, constând în aceea că în ziua de 3 iulie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în timpul unui conflict spontan ivit între el și unchiul său - R.T. - i-a aplicat acestuia cu deosebită intensitate o lovitură peste corp, cu partea metalică a unei coase, în timp ce se aflau pe drumul public de pe marginea lacului "Ț." de pe raza comunei E., jud. Iași, producându-i o plagă tăiată, cu un orificiu de intrare de 30 cm, secționându-i coastele 6, 7, 8, pulmonul stâng și vârful cordului, străpungând hemitoracele stg. dinspre interior spre exterior, cu secțiunea coastelor 8, 9, 10 - leziuni traumatice ce au cauzat imediat decesul victimei - realizează elemente constitutive ale infracțiunii de "omor calificat", prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen.

Față de modul cum a acționat, de natura obiectului folosit în agresiune - o coasă, respectiv partea metalică (lama) a acesteia, zona corporală vizată, intensitatea deosebită a loviturii pusă în evidență de gravitatea deosebită a leziunilor traumatice ce au cauzat imediat decesul victimei, se impune constatarea că inculpatul a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția indirectă de a ucide.

Raportat la circumstanțele reale, concrete, în care s-a consumat fapta ce formează obiectul judecății, instanța a constatat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului formulată prin apărătorul ales, în sensul de a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în speță nefiind incidente aceste dispoziții legale. Pentru a se reține incidența art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la a riposta prin săvârșirea unei fapte penale. Or, în condițiile în care nu s-a demonstrat în cauză că victima ar fi cauzat inculpatului, prin comportamentul sau acțiunile sale, pretinsa stare de tulburare sub imperiul căreia ar fi reacționat acesta față de victimă - fiind dovedit însă că pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice și în timpul unui conflict spontan ivit între cei doi a fost săvârșită fapta în discuție - instanța nu va face aplicarea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru toate aceste aspecte de fapt și de drept, instanța a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancționator fiind stabilit în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea deosebită a infracțiunii în discuție, urmarea produsă - suprimarea vieții victimei - limitele speciale ale pedepsei prevăzute de textul incriminator.

Totodată, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este infractor primar, o conduită bună în familie și societate anterior săvârșirii faptei, conduita procesuală de recunoaștere a faptei, regretând săvârșirea acesteia, toate aceste elemente ce conturează profilul socio-moral al inculpatului fiind reținute în favoarea sa, ca circumstanțe atenuante judiciar, potrivit art. 74 lit. a), c) C. pen. și un raport de care s-a ținut seama la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate prin raportare la disp. art. 76 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost stabilit sub limita minimă special prevăzut de textul sancționator - ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante judiciare menționate, prin raportare și la disp. art. 76 alin. (2) C. pen. - ce urmează a fi executată în regim de detenție conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, alături de pedeapsa principală s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ce va fi executată în condițiile art. 71, alin. (1) și (2) C. pen.

Urmare sancțiunilor aplicate, a fost menținută, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive privind pe inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata deținerii preventive începând cu 4 iulie 2011 la zi.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict - o coasă - folosit la săvârșirea infracțiunii, depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.

În latura civilă a cauzei, instanța a constatat că soția supraviețuitoare a victimei - R.M. - a solicitat daune morale în cuantum de 25.000 RON, afirmând producerea unui prejudiciu moral prin dispariția prematură și în condiții tragice a soțului său.

De asemenea, fiii victimei - R.D., S.E., O.A., R.M.A. și B.D. - au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 10.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate pentru înmormântarea victimei și parastasele tradiționale organizate pentru aceasta, precum și daune morale - câte 15.000 RON - pentru traumele sufletești/psihice cauzate de decesul tatălui lor în condițiile săvârșirii faptei de către inculpat - afirmând că au fost puternic atașați față de acesta, având cu acesta până la deces relații de familie bazate pe respect și afecțiune reciprocă.

În ce privește cererea formulată de părțile civile menționate privind acoperirea prejudiciului material cauzat prin infracțiune - constând în despăgubirea lor cu suma de 10.000 RON reprezentând cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei și a parastaselor ulterioare, se constată că inculpatul a fost de acord cu solicitarea acestora, nu a contestat cuantumul daunelor materiale solicitate, astfel că, fiind realizate în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., instanța a admis cererea de daune materiale, în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei ce reprezintă prejudiciul material cauzat acestora.

Referitor la cererile de daune morale formulate în cauză, inculpatul a contestat cuantumul acestora, apreciindu-le ca fiind exagerate în raport cu posibilitățile sale de dezdăunare.

Instanța a constatat că cererile de daune morale formulate de soția supraviețuitoare și fiii victimei sunt întemeiate doar în parte, apreciind în acest sens în raport de o serie de criterii orientative - între care gravitatea prejudiciului afectiv suferit de aceștia prin decesul victimei produs în circumstanțele anterior reținute și care este de necontestat în cauză, importanța prejudiciului, durata acestuia, intensitatea suferințelor psihice/sufletești la care au fost expuse prin pierderea soțului, respectiv a tatălui - pentru stabilirea unui just echilibru între despăgubirile acordate și prejudiciul nepatrimonial, respectarea criteriului echilibrului dintre despăgubirile acordate și prejudiciul afectiv afirmat de părțile civile presupune, între altele, și dovedirea existenței daunei morale. Astfel, este dovedit în cauză - cu declarațiile martorilor audiați la stăruința părților civile - că la momentul decesului victimei, între acestea și victimă existau legături afective profunde, că erau apropiate de victimă pe care o vizitau destul de des, unii dintre aceștia locuind în alte localități, că formau alături de victimă o familie unită.

Ținând seama de criteriile anterior menționate, dar și de aspectul că în cauză nu s-au produs suficiente dovezi care să ilustreze mai pregnant prejudiciul afectiv suferit în mod direct (prin ricoșeu) și efectiv de fiecare dintre părțile civile, instanța a acordat despăgubiri morale într-un cuantum mai redus față de cel apreciat și solicitat de acestea, respectiv în cuantum de 10.000 RON pentru partea civilă R.M. (soția victimei) și de câte 5.000 RON pentru celelalte părți civile (fiii victimei), inculpatul a fost obligat la plata acestor sume în baza aceluiași temei de drept menționat la repararea prejudiciului material.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de părțile civile R.D., O.A., B.D., R.M., R.M.A. și S.E. și de inculpatul R.I. și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul procurorului a vizat tratamentul sancționator aplicat inculpatului. Conduita procesuală a inculpatului care a avut o atitudine nesinceră cu privire la împrejurările în care a comis fapta, dar și celelalte circumstanțe reale, care prevalează celor personale invocate în apărare și reținute nejustificat de către instanța de fond, sunt argumente ce impun o pedeapsă corespunzătoare peste minimul special prevăzut de textul de incriminare, înlăturându-se circumstanțele atenuante.

Părțile civile au solicitat reaprecierea probelor, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor civile ce le-au fost acordate de instanța de fond.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, dând eficiență atât circumstanțelor reale, împrejurarea că a lovit victima pentru că a fost amenințat de către aceasta, cât și circumstanțelor personale (lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră). Totodată, el solicită reaprecierea probelor administrate în latura civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârea atacată.

Prin Decizia penală nr. 111/2012 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de părțile civile R.M., R.D., S.E., O.A., R.M.A. și B.D., împotriva Sentinței penale nr. 50 din 6 februarie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă.

Rejudecând cauza, a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului R.I., de la 12 ani închisoare la 17 (șaptesprezece) ani închisoare.

A majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către părțile civile, astfel: - de la 10.000 RON la 20.000 RON, pentru partea civilă R.M.; - de la câte 5.000 RON, la câte 10.000 RON, pentru părțile civile R.D., S.E., O.A., R.M.A. și B.D. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul inculpatului R.I., împotriva aceleiași sentințe penale.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus arestarea preventivă după data de 6 februarie 2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor parchetului și părților civile rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut, de asemenea, că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita de 15 ani închisoare, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv buna conduită pe care inculpatul ar fi avut-o înainte de săvârșirea faptei, "conduită procesuală de recunoaștere a faptei" și regretul cu privire la comiterea acesteia.

Instanța de apel a reținut că lipsa antecedentelor penale nu este în măsură să justifice reținerea dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., iar datele din dosar nu relevă faptul că inculpatul ar fi o persoană cu o inserție socio-familială care să-l prezinte ca fiind o persoană pentru care săvârșirea faptei ar fi un accident în viața sa, un derapaj nedorit și nerepetabil de la normele ce guvernează viața socială.

Împrejurarea că inculpatul a susținut constant că a fost provocat de victimă, în pofida probelor directe ce atestă că nu a existat o stare de provocare din partea victimei, a contrazis concluzia primei instanțe cu privire la conduita procesuală corectă, sinceră, a inculpatului și care exclude reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Ca urmare, s-a reținut că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, urmând a se înlătura aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen. și a se redoza pedeapsa în limitele prevăzute de textul de incriminare.

În aprecierea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanța de apel a constatat că o pedeapsă orientată spre minimul special este în măsură să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Relevante din perspectiva disp. art. 72 C. pen. sunt violența deosebită cu care inculpatul a acționat, faptul că victima era unchiul său, deci o rudă apropiată, obiectul vulnerabil folosit, zona anatomică lezată, intensitatea loviturii aplicate.

Și în latură civilă, s-a constatat că hotărârea instanței comportă modificări. Inculpatul nu a contestat cuantumul daunelor materiale pretinse și achiesând la pretenții, în mod corect instanța de fond a admis cererile părților civile aplicând disp. art. 998 C. civ.

S-a mai reținut, în ce privește daunele morale, că instanța de fond a acordat părții civile sume insuficiente pentru compensarea prejudiciului moral cauzat acestora prin decesul soțului și respectiv al tatălui părților civile din prezenta cauză, urmașii victimei.

Împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul R.I. pentru motivele cuprinse în conținutul practicalei prezentei decizii urmând a nu se mai relua.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 12486/99/2011.

Examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și că a fost lezată valoarea cea mai de preț apărată de legea penală, și anume viața persoanei, omorul săvârșindu-se asupra unchiului inculpatului, dar în egală măsură s-a ținut cont și de persoana inculpatului, constatând că lipsa antecedentelor penale ale unei persoane reprezintă regula, situația obișnuită a unui cetățean, în timp ce prezența acestora constituie excepția. În mod judicios s-a mai reținut că lipsa antecedentelor penale nu este în măsură să justifice reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., iar datele din dosar nu au demonstrat că inculpatul este o persoană cu o integrare socială care să-l prezinte ca fiind o persoană pentru care săvârșirea faptei ar fi un gest spontan în viața sa.

Cu privire la conduita sa procesuală, respectiv regretul pe care l-ar fi manifestat inculpatul, instanța de apel a reținut în mod corect că inculpatul ar fi prezentat versiuni nereale cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta, al cărui rezultat este evident.

Astfel, instanța de apel, majorând cuantumul pedepsei de la 12 ani închisoare, cât reținuse instanța de fond, la o pedeapsă de 17 ani închisoare, instanța de prim control judiciar a procedat corect având în vedere că această pedeapsă poate satisface pe deplin scopul pedepsei în considerarea dispozițiilor art. 52 C. proc. pen.

În mod corect s-a ținut cont de instanța de apel și de pericolul social al faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în dimineața zilei de 2/3 iulie 2011, inculpatul R.I., pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat victimei R.T. - în vârstă de 72 de ani (unchiul inculpatului dinspre tată), mai multe lovituri cu pumnii peste față, provocându-i mai multe echimoze și excoriații în zona frontală dreaptă superioară, pe piramida nazală, pe craniu - în zona fronto-temporal stg. și deasupra sprâncenei stg. - leziuni constatate cu prilejul necropsiei victimei efectuată de I.M.L. Iași și, totodată, inculpatul, pe fondul tulburării sale de personalitate de tip impulsiv-exploziv, accentuată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, a lovit, cu o coasă, pe unchiul său, situat față în față - lovitura fiind aplicată de sus în jos - cauzându-i grave legiuni traumatice ce au condus la decesul acesteia.

De asemenea, din materialul probator administrat a rezultat că, după uciderea victimei în împrejurările descrise, inculpatul i-a cerut ajutor tatălui său, R.D., pentru a urca cadavrul în căruță și a-l ascunde în stuful de pe marginea iazului.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare, dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. fiind corect înlăturate de instanța de apel în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 17 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului, evidențiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv fapta inculpatului conducând la decesul victimei, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpat, invocând afecțiunile de sănătate de care suferă inculpatul, deoarece starea de sănătate nu poate contribui la micșorarea pedepsei și aplicarea unui cuantum mai redus.

De asemenea, în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, astfel încât nu se justifică reducerea pedepsei reținute deja în sarcina inculpatului.

Înalta Curte nu poate reține nici critica inculpatului privind scuza provocării instituită de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din întreg materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, care să fi generat o atingere gravă a demnității inculpatului.

Înalta Curte nu poate reține nici critica inculpatului în ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând că instanța de apel în mod just a reconsiderat daunele morale reținute de instanța de fond în favoarea părților civile, fiind de necontestat prejudiciul moral cauzat prin moartea unei ființe apropiate, ce a impus o compensație pecuniară mai mare, sumele acordate de instanța de fond fiind disproporționat de mici, față de suferințele produse părților civile.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 11 octombrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul R.I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 111/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 11 octombrie 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AZ