ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 801 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Lugoj s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată prevăzute de art. 48 raportat la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzute de art. 323 din C. pen.
În temeiul art. 38 și art. 39 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele anterior menționate și aplică în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 10 luni închisoare [(1 an + 1 an și 6 luni):3], inculpatului urmând a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen de supraveghere de 4 ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele serviciului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Bârna sau a Spitalului Municipal "Dr. Teodor Andrei", pe o perioadă de 120 de zile.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă suspendarea executării pedepsei și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
II. În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnă inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de inspector ITP) pe o durată de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de inspector ITP), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
III. În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpata C. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen de supraveghere de 3 ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatei respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele serviciului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a impus inculpatei obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Criciova sau a Spitalului Municipal "Dr. Teodor Andrei", pe o perioadă de 100 de zile.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă suspendarea executării pedepsei și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
IV. În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzute de art. 47 raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
În temeiul art. 38 și art. 39 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele anterior menționate și aplică în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare [2 ani:3], inculpatului urmând a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea înscrisurilor false, respectiv desființarea următoarelor înscrisuri: anexa la certificatul de înmatriculare (aflat în copie la f. x din dosarul de urmărire penală), certificat înregistrare vehicul cu nr. x (aflat în copie la f. x din dosarul de urmărire penală) precum și a mențiunilor false din registrul intrări ieșiri pe anul 2017 vol. 1 al Primăriei comunei Criciova, poziția 2392 .
Împotriva Sentinței penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Lugoj au formulat apel inculpații C., A., B. și D..
Prin Decizia penală nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpații C. și A. împotriva Sentinței penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj, ca nefondate.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații B. și D. împotriva Sentinței penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.
A desființat, în parte, sentința apelată, numai în ceea ce-i privește pe inculpații B. și D., și, rejudecând în aceste limite, a dispus:
În baza art. 269 din C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
A menținut pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. și cu aplicarea art. 35 și 36 din C. pen.
În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului D. pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Criciova, jud. Timiș sau Spitalului Municipal din Lugoj pe o perioadă de 90 de zile.
În baza art. 404 din C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C. pen.
A menținut dispozițiile sentinței apelate privind pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului D..
În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa complementară rezultantă se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 321 C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 91 din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului B. pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Lugoj, jud. Timiș sau Spitalului Municipal din Lugoj pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 404 din C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 din C. pen.
A menținut dispozițiile sentinței apelate privind pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului B..
În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa complementară se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, la data de 29 iulie 2020 a declarat recurs în casație inculpata C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 9 septembrie 2020, când s-a stabilit termen la data de 9 octombrie 2020, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În susținerea cererii de recurs în casație, inculpata a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"
În esență, a solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei penale atacate, achitarea inculpatei.
În opinia inculpatei, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. poate fi invocat atunci când se apreciază că fapta pentru care s-a pronunțat soluția definitivă nu este tipică, atunci când fapta concretă reținută prin hotărârea definitivă nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă, prevăzută de norma de incriminare.
În cauză, a arătat că norma de incriminare este prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. conform căruia falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În acest context, a precizat că între condițiile infracțiunii este inclusă aceea privind necesitatea ca funcționarul să se afle în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în lipsa îndeplinirii acestei condiții, nu există infracțiunea.
Nelegalitatea menționată în considerentele Sentinței penale nr. 801 din data de 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj continuată în considerentele Deciziei penale nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara constă în aceea că între faptele inculpatei C. și art. 321 alin. (1) C. pen. nu există corespondență privind tipicitatea, respectiv lipsește condiția referitoare la necesitatea de a se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, a mai susținut că importanța îndeplinirii acestei condiții rezultă implicit din considerentele Deciziei nr. 2/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu referire la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și la sintagma "atribuții de serviciu", apreciindu-se că această sintagmă este de strictă interpretare.
În consecință, a apreciat că în cauza pendinte îndeplinirea sau nu a condiției prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. "aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu" condiționează existența sau nu a infracțiunii prin aplicarea principiului tipicității.
A arătat că inculpata C. nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la momentul săvârșirii faptelor împrejurare ce rezultă, atât din cuprinsul fișei postului aflat la dosarul cauzei, din celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, cât și din minimalizarea acestei condiții făcute de instanța de fond și preluată de către instanța de apel pentru a ocoli problema necesității tipicității.
Prin încheierea din data de 9 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.
Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpata C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În speță, inculpata C. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpata a formulat critici subsumate, în esență, greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa și neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, din perspectiva elementului material, a laturilor obiectivă și subiectivă, în sensul că inculpata nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la momentul săvârșirii faptelor.
Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpată, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și vinovăția inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație.
Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în condițiile în care a avut loc judecata în fond și apel.
Prin urmare, criticile inculpatei exced analizei instanței de recurs în casație, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităților comise de instanțele de fond.
Din analiza deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este prevăzută de dispozițiile art. 321 din C. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că fapta există și a fost corect încadrată juridic, că a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acesteia sunt neîntemeiate.
În acest context argumentativ, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei nr. 509/A din data de 22 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei nr. 509/A din data de 22 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM