ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2604/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2604/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra
conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului a constatat
următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată în data de 06 august 2009 pe rolul Judecătoriei sector 1 București
sub nr. 25505/299/2009, contestatoarea SC O.P. SA a formulat, în contradictoriu
cu intimații M., N. ș.a. și terțul poprit R. Bank SA cu sediul în București, sector
1, contestație la executare, solicitând anularea procedurii de executare silită
ce face obiectul dosarelor de executare nr. 882-901, 904-970/2009 aflate la B.E.J.
B.E. și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate,
a adresei de înființare a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare
și a raportului de expertiză.
De asemenea, contestatoarea
a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare,
restabilirea situației anterioare executării, precum și obligarea intimaților la
plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației
s-a arătat, în esență, că în executarea dispozitivului sentinței civile nr. 797
din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin adresele de înființare a popririi
B.E.J. B.E. a înființat poprirea asupra conturilor SC O.P. SA deschise la R.
Bank SA până la concurența sumei de 844.596 RON.
S-a arătat că
executarea silită împotriva contestatoarei a început fără aprobarea unei instanțe
judecătorești nerespectându-se art. 373
1
C. proc. civ.
S-a invocat necompetența
executorului judecătoresc în efectuarea executării silite împotriva contestatoarei,
precum și lipsa caracterului cert și lichid al creanței.
Prin sentința
civilă nr. 10204 din 17 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 25505/299/2009, Judecătoria
sector 1 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu
și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la
executare în favoarea Judecătoriei Moinești.
Pentru a se pronunța
astfel, Judecătoria sector 1 București a reținut următoarele:
În procedura contestației
la executare, stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 400
alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazul
contestației la executare propriu-zise competența aparține instanței de executare,
iar instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea.
În speță, s-a
constatat că instanța competentă este Judecătoria Moinești având în vedere că executarea
silită a fost încuviințată de Judecătoria Moinești, astfel cum rezultă din dosarele
de executare. Mai mult, adresele de înființare a popririi au fost comunicate Agenției
Moinești a R. Bank SA, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate în dosarele
de executare semnate și ștampilate de Agenția Moinești
.
Din actele de
executare comunicate de executorul judecătoresc nu a rezultat că s-ar fi efectuat
vreo poprire pe conturile contestatoarei deschise la Sectorul 1, iar contestatoarea
nu a depus extras de cont care să facă dovada faptului că i s-au reținut bani din
contul deschis la sediul din sector 1 București al terțului poprit.
Pentru stabilirea
locului executării nu are nicio importanță la care dintre unitățile terțului poprit
a fost deschis contul, întrucât „contul bancar” nu are o existență reală, astfel
că nu se poate stabili situarea lui în spațiul geografic, iar ceea ce se execută
sunt banii depuși la bancă.
În consecință,
locul executării nu poate fi dat de locul unde s-a încheiat contractul de cont curent
între debitor și bancă. Pe de altă parte, sucursalele și agențiile bancare reprezintă
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății-mamă, fiind definite de
art. 43 din Legea nr. 31/1990, ca sedii secundare ale societăților comerciale. Acestea
au scopul de a realiza activitatea societății-mamă în teritoriu, inclusiv de a primi
adresele de înființare a popririi.
Având în vedere
că prin adresa de înființare a popririi s-a solicitat indisponibilizarea de către
R. Bank SA - Agenția Moinești, acesta este locul executării.
Judecătoria Moinești
era instanța de executare la momentul încuviințării silite potrivit art. 373
1
C. proc. civ., întrucât în cererile de executare se menționează expres faptul că
executarea urmează să se efectueze prin toate formele executării silite, imobiliară,
mobiliară și prin poprire, debitorul fiind SC P. SA - Sucursala Moinești.
Din actele înaintate
de executorul judecătoresc a rezultat faptul că s-au efectuat demersuri pentru executarea
imobiliară și mobiliară a debitorului SC P. SA - Sucursala Moinești, dar față de
poprirea conturilor la terțul poprit R. Bank - Agenția Moinești, dosarele execuționale
au fost finalizate. Chiar dacă, ulterior încuviințării, executarea s-ar extinde
și în afara competenței teritoriale a Judecătoriei Moinești, aceasta ar rămâne instanță
de executare, având în vedere caracterul unitar al executării silite, precum și
faptul că dosarul de executare s-a constituit la această instanță.
Cauza a fost înaintată
la Judecătoria Moinești la data de 01 august 2011, fiind înregistrată sub nr. 6359/260/2011.
La termenul din
28 martie 2013, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei
Moinești.
Prin sentința
civilă nr. 1175 din 28 martie 2013, Judecătoria Moinești a dispus declinarea competenței
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Totodată, s-a
constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria
sectorului 1 București și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație
și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Excepția necomptenței
teritoriale a fost admisă în raport de art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborat
cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Din adresa R.
Bank - Sucursala Bacău depusă la dosarul cauzei de B.E.J. B.E. (dosar Judecătoria
sector 1 București) a rezultat că, începând cu data de 01 iulie 2006 popririle vor
fi înființate de Centrala Băncii, astfel că solicitările de înființare a popririi
urmează a fi transmise la R. Bank SA - Departament Tranzacții - Grup popriri din
București, sector 2.
Prin adresa depusă
la Tribunalul București în Dosarul nr. 25505/299/2009 (dosar Tribunalul București)
SC O.P. SA a adus la cunoștință instanței că începând cu data de 10 martie 2011
și-a schimbat sediul din București, sector 2, în București, sector 1.
De asemenea, în
adresa terțului poprit R. Bank SA din data de 04 mai 2009 (dosar Tribunalul București)
s-a arătat că SC P. SA cu sediul în București, sector 1, nu are la data prezentei
conturi în RON sau în euro deschise la unitățile R. Bank SA din afara Bucureștiului.
Singurele conturi pe care SC P. SA le are deschise la R. Bank SA au fost deschise
la Agenția București a R. Bank SA, având sediul în sector 1, București.
În speța de față,
executarea silită s-a realizat prin poprire astfel cum rezultă din procesele-verbale
încheiate în dosarele de executare silită de B.E.J. B.E. la
data
de
10 augsut 2009 (dosar Judecătoria sector 1 București).
Faptul că, în
cazul de față, creditorul a îndreptat greșit cererea de executare silită la un executor
judecătoresc necompetent, respectiv B.E.J. B.E., iar ulterior executorul judecătoresc
a formulat cererea de înființare a popririi în mod greșit la Agenția Moinești a
R. Bank SA, nu este de natură a transforma Judecătoria Moinești în instanță de executare,
chiar dacă această instanță a dispus încuviințarea executării silite. Simplul fapt
că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Moinești nu face ca această
instanță să devină automat instanță de executare.
Astfel, din înscrisurile
depuse la dosarul cauzei de R. Bank SA a reieșit că executarea silită prin poprire
s-a efectuat la Agenția București a R. Bank SA din sector 1, București, chiar dacă
adresa de înființare a popririi a fost depusă greșit de executorul judecătoresc
la Agenția Moinești a R. Bank SA, pentru simplul fapt că SC P. SA nu are deschis
cont bancar la Agenția Moinești a R. Bank SA astfel cum arată chiar terțul poprit
(adresa de la dosar Tribunalul București).
Prin urmare, raportat
la dispozițiile art. 373 alin. (2) coroborate cu art. 400 alin. (1) și art. 453
alin. (1) C. proc. civ., și, totodată, având în vedere că executarea silită a contestatoarei
SC P. SA cu sediul în București, sector 1, s-a făcut în circumscripția Judecătoriei
sector 1, respectiv ia Agenția București a R. Bank SA cu sediul în sector 1, București,
acolo unde debitorul are singurele conturi deschise la acest terț poprit, instanța
de executare este Judecătoria sector 1 București, instanță căreia îi aparține și
competența teritorială de a soluționa contestația la executare.
Având în vedere
art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 400 alin.
(1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția
necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță, și a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, constatându-se
conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria
sector 1 București.
Învestită cu soluționarea
conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria
sectorului 1 București, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată
că Judecătoria Moinești este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele
considerente:
Obiectul cauzei
dedus judecății îl constituie o contestație la executare prin care contestatoarea
SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații M., N. ș.a. și terțul poprit
R. Bank SA, cu sediul în București, sector 1, anularea procedurii de executare silită
ce face obiectul dosarelor de executare nr. 882-901, 904-970/2009 aflate la B.E.J.
B.E. și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate,
a adresei de înființare a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare
și a raportului de expertiză.
Dispozițiile
art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială relativă,
din perspectiva modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora
instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,
legiuitorul fundamentând-o pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul
debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse
executării silite.
În materia executării
silite prin poprire - cum este cazul în speță - trebuie menționat faptul că potrivit
dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., poprirea se înființează, la cererea creditorului,
de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul
sau sediul terțului poprit. Deci, legiuitorul prevede o competență teritorială de
ordine privată - distinctă de cea anterioară care era imperativă -, competența teritorială
relativă de a soluționa în primă instanță cererile de poprire revine judecătoriei,
la cererea creditorului de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Însă, în speță,
au fost efectuate acte de executare silită de Judecătoria Moinești, astfel cum rezultă
din dosarele de executare. Mai mult, adresele de înființare a popririi au fost comunicate
Agenției Moinești a R. Bank SA, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate
în dosarele de executare semnate și stampilate de Agenția Moinești, ceea ce înseamănă
că această judecătorie este competentă să soluționeze contestația la executare.
Față de cele arătate
anterior nu are nicio relevanță faptul că debitoarea are conturile în București,
întrucât, pe de o parte nu a rezultat că s-au efectuat operațiuni, iar pe de altă
parte actele de executare silită s-au demarat la Judecătoria Moinești.
De amintit că
Înalta Curte are în vedere și decizia nr.
15
din 05 februarie
2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație, secțiile unite, prin care s-a admis
recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor
art. 400 și 402 C. proc. civ., care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia
se face executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării
silite înseși, a unui act sau măsuri de executare (...), cât și împotriva titlului
executoriu în temeiul căruia a fost pornită: executarea, în cazul în care acest
titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional,
dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În ceea ce privește
competența teritorială, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C.
proc. civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se
va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, care în speța
de față este Judecătoria Moinești, unde s-a început executarea silită imobiliară.
Prin urmare, în
raport cu prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria
competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Moinești, în
raza căreia s-au efectuat deja o executare silită imobiliară, ca instanță de executare
sesizată de contestatoare, împrejurare ce face ca fiind lipsit de relevanță faptul
că terțul poprit își are domiciliul în sectorul 1.
În consecință,
față de considerentele .anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.
(5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la
Judecătoria Moinești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.