ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2604/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului a constatat următoarele: Prin acțiunea înregistrată în data de 06 august 2009 pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. 25505/299/2009, contestatoarea SC O.P. SA a formulat, în contradictoriu cu intimații M., N. ș.a. și terțul poprit R. Bank SA cu sediul în București, sector 1, contestație la executare, solicitând anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarelor de executare nr. 882-901, 904-970/2009 aflate la B.E.J. B.E. și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate, a adresei de înființare a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare și a raportului de expertiză.

De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, restabilirea situației anterioare executării, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că în executarea dispozitivului sentinței civile nr. 797 din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin adresele de înființare a popririi B.E.J. B.E. a înființat poprirea asupra conturilor SC O.P. SA deschise la R. Bank SA până la concurența sumei de 844.596 RON. S-a arătat că executarea silită împotriva contestatoarei a început fără aprobarea unei instanțe judecătorești nerespectându-se art. 373 1 C. proc. civ.

S-a invocat necompetența executorului judecătoresc în efectuarea executării silite împotriva contestatoarei, precum și lipsa caracterului cert și lichid al creanței. Prin sentința civilă nr. 10204 din 17 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 25505/299/2009, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Moinești. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria sector 1 București a reținut următoarele: În procedura contestației la executare, stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., care prevăd că în cazul contestației la executare propriu-zise competența aparține instanței de executare, iar instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea. În speță, s-a constatat că instanța competentă este Judecătoria Moinești având în vedere că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Moinești, astfel cum rezultă din dosarele de executare. Mai mult, adresele de înființare a popririi au fost comunicate Agenției Moinești a R. Bank SA, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate în dosarele de executare semnate și ștampilate de Agenția Moinești . Din actele de executare comunicate de executorul judecătoresc nu a rezultat că s-ar fi efectuat vreo poprire pe conturile contestatoarei deschise la Sectorul 1, iar contestatoarea nu a depus extras de cont care să facă dovada faptului că i s-au reținut bani din contul deschis la sediul din sector 1 București al terțului poprit.

Pentru stabilirea locului executării nu are nicio importanță la care dintre unitățile terțului poprit a fost deschis contul, întrucât „contul bancar” nu are o existență reală, astfel că nu se poate stabili situarea lui în spațiul geografic, iar ceea ce se execută sunt banii depuși la bancă. În consecință, locul executării nu poate fi dat de locul unde s-a încheiat contractul de cont curent între debitor și bancă. Pe de altă parte, sucursalele și agențiile bancare reprezintă dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății-mamă, fiind definite de art. 43 din Legea nr. 31/1990, ca sedii secundare ale societăților comerciale. Acestea au scopul de a realiza activitatea societății-mamă în teritoriu, inclusiv de a primi adresele de înființare a popririi.

Având în vedere că prin adresa de înființare a popririi s-a solicitat indisponibilizarea de către R. Bank SA - Agenția Moinești, acesta este locul executării. Judecătoria Moinești era instanța de executare la momentul încuviințării silite potrivit art. 373 1 C. proc. civ., întrucât în cererile de executare se menționează expres faptul că executarea urmează să se efectueze prin toate formele executării silite, imobiliară, mobiliară și prin poprire, debitorul fiind SC P. SA - Sucursala Moinești. Din actele înaintate de executorul judecătoresc a rezultat faptul că s-au efectuat demersuri pentru executarea imobiliară și mobiliară a debitorului SC P. SA - Sucursala Moinești, dar față de poprirea conturilor la terțul poprit R. Bank - Agenția Moinești, dosarele execuționale au fost finalizate.

Chiar dacă, ulterior încuviințării, executarea s-ar extinde și în afara competenței teritoriale a Judecătoriei Moinești, aceasta ar rămâne instanță de executare, având în vedere caracterul unitar al executării silite, precum și faptul că dosarul de executare s-a constituit la această instanță. Cauza a fost înaintată la Judecătoria Moinești la data de 01 august 2011, fiind înregistrată sub nr. 6359/260/2011. La termenul din 28 martie 2013, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moinești. Prin sentința civilă nr. 1175 din 28 martie 2013, Judecătoria Moinești a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Totodată, s-a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria sectorului 1 București și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Excepția necomptenței teritoriale a fost admisă în raport de art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Din adresa R. Bank - Sucursala Bacău depusă la dosarul cauzei de B.E.J. B.E. (dosar Judecătoria sector 1 București) a rezultat că, începând cu data de 01 iulie 2006 popririle vor fi înființate de Centrala Băncii, astfel că solicitările de înființare a popririi urmează a fi transmise la R. Bank SA - Departament Tranzacții - Grup popriri din București, sector 2. Prin adresa depusă la Tribunalul București în Dosarul nr. 25505/299/2009 (dosar Tribunalul București) SC O.P.

SA a adus la cunoștință instanței că începând cu data de 10 martie 2011 și-a schimbat sediul din București, sector 2, în București, sector 1. De asemenea, în adresa terțului poprit R. Bank SA din data de 04 mai 2009 (dosar Tribunalul București) s-a arătat că SC P. SA cu sediul în București, sector 1, nu are la data prezentei conturi în RON sau în euro deschise la unitățile R. Bank SA din afara Bucureștiului. Singurele conturi pe care SC P. SA le are deschise la R. Bank SA au fost deschise la Agenția București a R. Bank SA, având sediul în sector 1, București. În speța de față, executarea silită s-a realizat prin poprire astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate în dosarele de executare silită de B.E.J.

B.E. la data de 10 augsut 2009 (dosar Judecătoria sector 1 București). Faptul că, în cazul de față, creditorul a îndreptat greșit cererea de executare silită la un executor judecătoresc necompetent, respectiv B.E.J. B.E., iar ulterior executorul judecătoresc a formulat cererea de înființare a popririi în mod greșit la Agenția Moinești a R. Bank SA, nu este de natură a transforma Judecătoria Moinești în instanță de executare, chiar dacă această instanță a dispus încuviințarea executării silite. Simplul fapt că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Moinești nu face ca această instanță să devină automat instanță de executare.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de R. Bank SA a reieșit că executarea silită prin poprire s-a efectuat la Agenția București a R. Bank SA din sector 1, București, chiar dacă adresa de înființare a popririi a fost depusă greșit de executorul judecătoresc la Agenția Moinești a R. Bank SA, pentru simplul fapt că SC P. SA nu are deschis cont bancar la Agenția Moinești a R. Bank SA astfel cum arată chiar terțul poprit (adresa de la dosar Tribunalul București). Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 373 alin. (2) coroborate cu art. 400 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., și, totodată, având în vedere că executarea silită a contestatoarei SC P. SA cu sediul în București, sector 1, s-a făcut în circumscripția Judecătoriei sector 1, respectiv ia Agenția București a R. Bank SA cu sediul în sector 1, București, acolo unde debitorul are singurele conturi deschise la acest terț poprit, instanța de executare este Judecătoria sector 1 București, instanță căreia îi aparține și competența teritorială de a soluționa contestația la executare. Având în vedere art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, constatându-se conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria sector 1 București.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Moinești și Judecătoria sectorului 1 București, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Moinești este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei dedus judecății îl constituie o contestație la executare prin care contestatoarea SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații M., N. ș.a. și terțul poprit R. Bank SA, cu sediul în București, sector 1, anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarelor de executare nr. 882-901, 904-970/2009 aflate la B.E.J. B.E. și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate, a adresei de înființare a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare și a raportului de expertiză.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială relativă, din perspectiva modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, legiuitorul fundamentând-o pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite. În materia executării silite prin poprire - cum este cazul în speță - trebuie menționat faptul că potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., poprirea se înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Deci, legiuitorul prevede o competență teritorială de ordine privată - distinctă de cea anterioară care era imperativă -, competența teritorială relativă de a soluționa în primă instanță cererile de poprire revine judecătoriei, la cererea creditorului de executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Însă, în speță, au fost efectuate acte de executare silită de Judecătoria Moinești, astfel cum rezultă din dosarele de executare. Mai mult, adresele de înființare a popririi au fost comunicate Agenției Moinești a R. Bank SA, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate în dosarele de executare semnate și stampilate de Agenția Moinești, ceea ce înseamănă că această judecătorie este competentă să soluționeze contestația la executare.

Față de cele arătate anterior nu are nicio relevanță faptul că debitoarea are conturile în București, întrucât, pe de o parte nu a rezultat că s-au efectuat operațiuni, iar pe de altă parte actele de executare silită s-au demarat la Judecătoria Moinești. De amintit că Înalta Curte are în vedere și decizia nr. 15 din 05 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc.

civ., care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare (...), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită: executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În ceea ce privește competența teritorială, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, care în speța de față este Judecătoria Moinești, unde s-a început executarea silită imobiliară.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Moinești, în raza căreia s-au efectuat deja o executare silită imobiliară, ca instanță de executare sesizată de contestatoare, împrejurare ce face ca fiind lipsit de relevanță faptul că terțul poprit își are domiciliul în sectorul 1. În consecință, față de considerentele .anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Moinești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.