ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 852/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2265 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 75/Ap din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. A obligat-o pe recurentă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse în condițiile dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimatul B..

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În susținerea cererii, contestatoarea a prezentat situația de fapt referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a tuturor etapelor aferente respectivei tranzacții.

În continuare, contestatoarea a înțeles a se referi la momentul introducerii cererii de chemare în judecată prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și reintrarea imobilelor în patrimoniul său.

Contestatoarea a formulat critici în raport de judecata în apel apreciind că probatoriul administrat a fost mai mult decât relevant în ceea ce privește legitimitatea demersului său juridic.

A concluzionat că în aceste condiții decizia instanței de apel și de recurs este surprinzătoare, fără a ține cont de argumentele legale invocate, motiv pentru care se impune admiterea contestației, constatând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluție, a dispus comunicarea cererii și a stabilit termen de judecată la 13 aprilie 2022, în ședință publică, cu citare părți.

Prin concluziile scrise depuse de intimatul B. s-a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, observându-se că criticile formulate reprezintă reiterarea integrală a cererilor formulate în fața instanțelor fondului și a celei de recurs, neexistând niciun argument privind o ipotetică eroare materială.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare ca temei al demersului judiciar, reglementând obiectul și motivele contestației în anulare, stipulează în sensul că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor indicate expres și pentru motivele limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Se reține deci că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se impune ca motivele formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.

Or, în cauză, deși invocă temeiul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea nu formulează motive în sensul cerut de respectivul text de lege, neputând fi identificate cerințele legale.

Astfel, în cererea formulată nu se regăsesc motivele la care se referă textul de lege mai sus evocat, contestatoarea făcând referire la susțineri privitoare la fondul cauzei, fără a se putea identifica semnalarea unei erori materiale în decizia prin care s-a anulat recursul, ca netimbrat.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, contestația în anulare, astfel formulată, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2265 din 28 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.