ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 838/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de repunere pe rol a apelului declarat de reclamanții A., B., C. (moștenitor al defunctei D.), E., F., De G., H., I. și J. împotriva sentinței nr. 299 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2020 s-a reținut că a intervenit suspendarea de drept a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului apelanților I. și F..

La data de 12 august 2021, C. (moștenitor al defunctei D.), E., F., De G., J., H., A. și B. au formulat cerere de redeschidere a judecății.

În ceea ce privește transmiterea calității procesuale ca urmare a decesului apelantului - reclamant I. (decedat la data de 21 decembrie 2019), curtea a luat act de faptul că la dosar a fost depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 105 din 6 august 2021 emis de Biroul Individual Notarial K., care dovedește transmiterea calității procesuale către moștenitorii L. și M..

Pentru a dovedi transmiterea calității procesuale a defunctului F., petenții, prin avocat N., au depus un exemplar, vizat ca fiind conform cu originalul, al înscrisului Trust Agreement of the O. Marital Trust, Trust Registration Statement, Assignment, Acknowledgment Regarding O. Marital Trust, Estate of O., Deceased Interim Distribution Agreement, Opinia societății de avocatură P. cu privire la aceste înscrisuri și la efectele juridice pe care le produc, toate înscrisurile fiind traduse în limba română.

Curtea de apel a constatat că înscrisurile depuse nu dovedesc calitatea de moștenitori ai defunctului F. a persoanelor indicate în cererea de redeschidere a judecății, J., H..

Sub aspect formal, s-a constatat, cu excepția opiniei juridice a societății de avocatură P., că înscrisurile depuse nu sunt certificate cu apostila prevăzută de Convenția de la Haga din 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine.

Cu toate acestea, curtea de apel a analizat efectul pe care îl produce operațiunea juridică constată prin înscrisul Trust Agreement of the O. Marital Trust, apreciind că lipsa apostilei ar putea fi remediată prin acordarea unui termen.

Analizând conținutul înscrisului și a actelor subsecvente încheiate, s-a observat că instituția echivalentă din dreptul românesc, care prezintă relevanță în ceea ce privește transmiterea calității procesuale a defunctului F., este substituția fideicomisară, art. 993 și următ. C. civ.

Prin convenția încheiată, J., în calitate de instituit, a fost însărcinat să administreze bunurile dispunătorului O. (provenite din succesiunea defunctului Q.) pe timpul vieții acesteia, iar la decesul dispunătoarei s-a convenit ca bunurile să intre în patrimoniile instituiților (J. și H.), descendenți în viață ai soțului defunct al dispunătoarei.

Potrivit convenției (art. 5), numai în cazul în care nu ar fi existat descendenți în viață ai soțului defunct, bunurile ar fi revenit descendentului dispunătoarei, F., iar în lipsa acestuia, descendenților lui. Așadar, convenția invocată de petenți vizează succesiunea unui alt defunct (O.) și nu demonstrează devoluțiunea succesorală de pe urma defunctului F.. Singurele referiri la acesta din cuprinsul convenției vizează calitatea acestuia de substituit pentru cazul în care la data deschiderii succesiunii mamei sale O., descendenții soțului mamei sale nu ar fi fost în viață.

Restul înscrisurilor depuse privesc chestiuni subsecvente deschiderii succesiunii defunctei O..

Prin urmare, curtea de apel a constatat că niciuna din probele administrate în susținerea cererii de redeschidere a judecății nu dovedește calitatea petenților J. și H. de moștenitori ai apelantului defunct F., motiv pentru care a respins cererea de repunere pe rol a apelului.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții C., B., A., M., De G., H., L. și J., solicitând admiterea acestuia, schimbarea, în tot, a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de redeschidere a judecării cauzei/de repunere a cauzei pe rol, cu consecința continuării judecății.

Prin primul motiv de recurs subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Recurenții au menționat că ulterior suspendării judecății, au depus cererea de redeschidere a judecării cauzei însoțită de extras de pe temeiurile legale străine (nord-americane) în baza cărora s-a încheiat Acordul Fiduciar Marital la Annei B. Weissman, testamentul defunctului I., precum și certificatul de calitate de moștenitor nr. 105 emis în data de 6 august 2021 de către Biroul Individual Notarial "K.", acest din urmă act atestând calitatea de moștenitori ai lui I., pentru M. și L..

Potrivit recurenților, un aspect esențial este acela că nici intimata - pârâtă nu a ridicat vreo obiecție și nu s-a opus repunerii cauzei pe rol și continuării judecării cauzei.

Analizând încheierea de ședință recurată, în opinia recurenților, se pot remarca cu ușurință următoarele aspecte: întâi, în considerente, s-a analizat cererea de redeschidere a judecării cauzei, reiterată de J. și H. (depusă la dosar în data de 25 noiembrie 2021), în calitate de succesori în drepturi ai apelantului - reclamant F., conform actelor încheiate în Statele Unite ale Americii pentru care au depus, încă din data de 12 august 2021, dovada existenței dreptului străin - temeiurile legale în extras, apostilate și traduse în română de un traducător autorizat. Mai precis, instanța a analizat actele străine care le conferă dreptul de a-i succede lui F. și, apreciind că nu sunt convingătoare, a hotărât să respingă cererea de repunere a cauzei pe rol/de redeschidere a judecării cauzei, scăpând din vedere faptul că nu sunt singurii apelanți din dosar care au cerut lucrul acesta.

Al doilea aspect important de evidențiat, decurge din primul, în sensul că, în mod greșit instanța, după ce s-a preocupat să analizeze cererea de redeschidere a judecării cauzei reiterată (în 25 noiembrie 2021) de către J. și H. - ca succesori în drepturi ai lui F. -, a respins, fără nicio motivare, cererea de redeschidere a judecării cauzei formulată în nume propriu de către toți ceilalți apelanți.

Au mai arătat că instanța de judecată a menționat faptul că la dosarul cauzei la 12 august 2021 a fost depusă cererea de redeschidere a judecării cauzei, dar s-a limitat la atât, fără a o analiza.

Recurenții au făcut trimitere în susținerea celor de mai sus la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează ce trehuie să cuprindă hotărârea (care include și noțiunea de încheiere, conform art. 255 alin. (2) din cod).

Prin al doilea motiv de recurs, subsumat art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au criticat încheierea pentru faptul că instanța a încălcat dispozițiile legale și a pronunțat o încheiere vădit nelegală încălcând norme procesuale care privesc, atât coparticiparea procesuală, cât și pe acelea referitoare la redeschiderea judecării cauzei.

Astfel, în ceea ce privește coparticiparea procesuală, recurenții au apreciat că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., adică a greșit respingând de plano cererea de redeschidere a judecării cauzei și nu a ținut cont de faptul că, în caz de coparticipare procesuală, precum cel din speță, actele de procedură îndeplinite de către unul dintre apelanți profită și celorlalți.

Au considerat, de asemenea, că încheierea atacată a încălcat normele de procedură relative la redeschiderea judecății cauzei, respectiv dispozițiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care urmare a încheierii din 12 octombrie 2020 prin care s-a constatat suspendarea judecării cauzei, apelanții - reclamanți au formulat și au semnat în nume propriu cererea de repunere pe rol a cauzei din 2 august 2021, însoțită de dovada calității de moștenitori ai lui I. și de temeiurile legale. În plus, la un termen de judecată anterior (din 18 noiembrie 2019), prin avocat, l-au indicat ca succesor al lui F. pe J.. Rezultă că, față de apelanții - reclamanți care au formulat cererea depusă în 12 august 2021, măsura menținerii suspendării judecării cauzei este nelegală.

Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se referă la faptul că deși L. și M. au solicitat, de asemenea, prin cererea din data de 12 august 2021, redeschiderea judecării cauzei, ca moștenitori ai defunctului apelant - reclamant I. (dovedit cu Certificatul de calitate de moștenitor nr. 105 emis din 6 august 2021 emis de Biroul Individual Notarial "K."), instanța de judecată a luat act de această împrejurare în considerente, însă, în mod nelegal, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, fără nicio motivare.

Au menționat faptul că întrucât instanța de judecată a omis să-i cuprindă în dispozitivul încheierii recurate, anterior, au formulat în termen legal o cerere de completare a dispozitivului acesteia, căci altfel, repunerea pe rol solicitată, apare ca fiind nesoluționată, însă prin soluționarea cererii de completare a dispozitivului încheierii recurate, soluția nu se va schimba, ci va rămâne aceeași, de respingere a cererii de redeschidere a judecării cauzei.

Prin al patrulea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au criticat soluția de respingere a cererii de repunere pe rol, întrucât instanța nu a dat eficiență actelor străine depuse de J. și H., în dovedirea calității de succesori ai defunctului F..

Potrivit recurenților, instanța de judecată română trebuia să constate că actele străine depuse nu contravin ordinii publice de drept internațional privat și nici bunelor moravuri. Este greșit faptul de a da o calificare în dreptul român unui act străin, încheiat între cetățeni străini, dintre care nici unul nu are cetățenie română. Instanța română poate doar să ia act de existența actului și să dea eficiență normei de drept internațional privat, potrivit căreia, drepturile câștigate în țară străină sunt respectate în România, cu excepția cazului în care sunt contrare ordinii publice în dreptul internațional privat (art. 2567 C. proc. civ.), această dispoziție fiind cuprinsă și în vechea reglementare a problemelor de drept internațional privat (art. 9 din Legea nr. 105/1992).

Au mai adăugat și faptul că, în mod greșit instanța a apreciat că nu au dovedit calitatea de succesori ai lui F., în condițiile în care actele depuse la dosar dovedesc tocmai faptul că au calitatea aceasta.

În plus, fiindu-le recunoscută calitatea de succesori ai lui F., se dă curs manifestării de voință cuprinsă în actele de drept privat încheiate în Statele Unite ale Americii, pe de o parte, iar pe de altă parte, Statul român nu este cu nimic prejudiciat.

Actele juridice încheiate în Statele Unite ale Americii sunt valabile, reprezentând voința părților cu privire la aspecte de drept internațional privat, privitoare la bunuri din România.

În atare situație, au susținut că respingerea cererii de repunere a cauzei pe rol/redeschiderea judecății este vădit lipsită de fundament juridic, urmând ca instanța de control judiciar, admițând prezentul recurs, să modifice încheierea atacată.

Prin al cincilea motiv de recurs prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ. au solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, pentru a da eficiență dispozițiilor legale.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că nu au fost îndeplinite obligațiile stabilite de instanță prin care apelanților - reclamanți li s-a pus în vedere să indice moștenitorii defuncților I. și F..

A mai susținut că, în mod corect și legal, s-a reținut de către instanță că înscrisurile depuse nu dovedesc calitatea de moștenitor după F. a persoanelor indicate în cererea de redeschidere a judecății, J. și H..

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin primul motiv subsumat pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenții, în raport de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 255 alin. (2) din cod, au criticat nemotivarea încheierii, atât din perspectiva neobservării de către instanță a faptului că numiții J. și H. nu sunt singurii apelanți care au solicitat repunerea cauzei pe rol/redeschiderea judecării cauzei, cât și a respingerii, fără nicio motivare, a cererii de redeschidere a judecării cauzei formulată în nume propriu de către toți ceilalți apelanți.

Criticile astfel formulate nu pot fi însă primite.

Se observă că prin cererea înregistrată pe rolul curții de apel la 12 august 2021, C. (moștenitorul lui D.), De G., J., H., A. și B. au solicitat redeschiderea judecății cauzei. Prin aceeași cerere s-a arătat că solicitarea de redeschidere a judecății este formulată și de numiții M. și L., în calitate de moștenitori ai defunctului - apelant I., aceștia din urmă solicitând și introducerea lor în cauză în această calitate.

Prin încheierea din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, a constatat suspendată de drept judecata pricinii privind soluționarea, după casarea, cu trimitere spre rejudecare a apelului declarat de reclamanții A., B., C. (moștenitor al defunctei D.), E., F., De G., H., I. și J..

S-a constatat că s-a depus testamentul apelantului - reclamant defunct I., întocmit conform legii americane, urmând a se face dovada conținutului dreptului străin pentru a se putea aprecia asupra valorii sale juridice și a drepturilor pe care le conferă.

Totodată, s-a avut în vedere că nu au fost indicați moștenitorii apelantului - reclamant F., pentru introducerea acestora în cauză.

Prin încheierea atacată s-a analizat cererea formulată de apelanții - reclamanți, inclusiv de J. și H. și s-a respins solicitarea de repunere pe rol a dosarului pentru motivele arătate.

Este deci neîntemeiată critica nemotivării încheierii în raport de toate părțile care au formulat cererea de repunere pe rol a dosarului, fiind irelevant aspectul reiterării acestei solicitări de către J. și H. la 25 noiembrie 2021.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitor la respingerea cererii fără nicio motivare față de L. și M. care au solicitat, de asemenea, prin cererea din data de 12 august 2021, redeschiderea judecării cauzei, ca moștenitori ai defunctului apelant - reclamant I., se constată că nu este întemeiat.

Astfel, după cum s-a precizat mai sus, L. și M. au formulat cererea de redeschidere a dosarului, alături de ceilalți apelanți - reclamanți, solicitând totodată introducerea lor în cauză în calitate de moștenitori ai defunctului - apelant I..

Se observă însă că instanța de apel nu a pronunțat încheierea atacată și în contradictoriu cu aceștia, atâta timp cât nu a fost discutată cererea de introducere în cauză.

Mai mult, prin încheierea din 17 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de completare a dispozitivului încheierii recurate, formulată de L. și M., constatând că deși s-a depus la dosar certificatul de moștenitor de pe urma defunctului I., care dovedește transmiterea calității procesuale către cei doi moștenitori, câtă vreme cauza a rămas în suspendare nu putea modifica cadrul procesual prin introducerea acestora în cauză.

Aceasta în condițiile în care în soluționarea cererii de repunere pe rol, curtea de apel a verificat exclusiv condițiile pentru reluarea judecății, respectiv depunerea înscrisurilor care dovedesc calitatea numiților J. și H. de moștenitori ai apelantului defunct F..

Nu poate fi primit nici al patrulea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a criticat soluția de respingere a cererii de repunere pe rol, întrucât instanța nu a dat eficiență actelor străine depuse de J. și H., în dovedirea calității de succesori ai defunctului F..

Contrar susținerii recurenților, acestia nu au dovedit calitatea de succesori ai lui F., cum corect a constatat instanța de apel.

Astfel, se observă că F. este fiul dintr-o altă căsătorie a numitei O., soția supraviețuitoare a lui Q..

La momentul decesului lui Q., J. și H. erau singurii copii în viață ai acestuia

În atare condiții, succesorii lui Q. nu pot fi moștenitorii copilului dintr-o altă căsătorie a soției supraviețuitoare a tătălui lor, așa cum susțin recurenții.

În ceea ce privește acordul fiduciar al fondului fiduciar marital de care recurenții se prevalează ca făcând dovada calității lor de moștenitor după F. se constată că prin acesta J. a fost însărcinat a administra bunurile numitei O., provenite din succesiunea soțului său Q. pe timpul vieții acesteia, urmând ca la decesul acesteia să intre în patrimoniul numiților J. și H..

Potrivit art. 5 din convenție, numai în situația în care nu ar fi existat descendenți în viată ai soțului defunct al numitei O., bunurile ar fi revenit descendentului acesteia, respectiv lui F. și ulterior descendenților acestuia.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat prin încheierea recurată că înscrisul de care recurenții se prevalează vizează succesiunea defunctei O. și nu demonstrează devoluțiunea succesorală de pe urma defunctului F., singurele referiri din cuprinsul actului la acesta fiind cele privind calitatea sa de substituit pentru cazul în care la data deschiderii succesiunii mamei sale, descendenții soțului acesteia nu ar mai fi în viață.

Astfel sunt irelevante criticile recurenților privind greșita calificare a unui act străin, încheiat între cetățeni străini, dintre care nici unul nu are cetățenie română.

Contrar susținerii recurenților, instanța română nu ar fi putut să ia act de existența acestui act și să dea eficiență normei de drept internațional privat, potrivit căreia, drepturile câștigate în țară străină sunt respectate în România, cu excepția cazului în care sunt contrare ordinii publice în dreptul internațional privat, în condițiile în care prin respectivul înscris nu se face dovada calității de succesor după F., după cum s-a arătat mai sus.

Nici motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 48 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța a greșit respingând de plano cererea de redeschidere a judecării cauzei fără a ține cont de faptul că, în caz de coparticipare procesuală, precum cel din speță, actele de procedură îndeplinite de către unul dintre apelanți profită și celorlalți, nu este întemeiat.

Se constată că textul pretins încălcat de curtea de apel, respectiv art. 48 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează coparticiparea procesuală, nu se aplică cazului în speță.

Astfel, ipoteza la care se referă dispoziția legală, prin care se instituie excepția de la regula prevăzută la alin. (1) al art. 48 C. proc. civ., nu este incidentă în cauză, în condițiile în care prin încheierea recurată s-a respins cererea de redeschidere a judecății formulată de apelanții - reclamanți, pentru neîndeplinirea cerinței depunerii înscrisurilor care fac dovada calității de moștenitor după defunctul F..

Mai mult, după cum s-a arătat mai sus, nu prezintă relevanță depunerea dovezii calității de moștenitori după I., având în vedere că cererea de introducere în cauză a persoanelor indicate drept moștenitori ai acestuia nu a fost analizată de instanța de apel.

Pentru toate aceste argumente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C., B., A., M., De G., H., L. și J. împotriva încheierii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.