ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 835/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 19 iulie 2018 și înregistrată sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., contestație împotriva executării silite în dosarele de executare aflate pe rolul B.E.J. D. și a solicitat întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată, precum și o serie de pretenții formulate la adresa B.E.J. D. și a domnului avocat E.. La termenul din data de 10 decembrie 2018, cererea privind pretențiile civile formulate de contestatoare, a fost disjunsă, având în vedere că încheierea prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar cu privire la taxa judiciară de timbru stabilită pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții nu a rămas definitivă.

Hotărârile pronunțate de Judecătoria Tulcea: Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Tulcea a admis excepția tardivității, invocată prin întâmpinare de intimații B. și C., și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații B. și C.. Totodată, a respins ca rămase fără obiect cererea de întoarcere a executării silite și cererea de sistare a popririi asupra conturilor bancare formulată în contradictoriu cu B.E.J. D.. De asemenea, prin încheierea din 18 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța de fond a admis, în parte, cererea intimaților și a completat dispozitivul încheierii civile din data de 15 ianuarie 2019 cu privire la cererea având ca obiect cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat, în sensul că, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pe contestatoare să plătească intimaților 3.000 RON, respectiv câte 1.000 RON pentru fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal: Împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2019, cât și împotriva încheierii din data de 18 martie 2019 pronunțate de Judecătoria Tulcea în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, în termen legal, a formulat apel contestatoarea A.. Prin decizia civilă nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanta contestatoare A., au fost păstrate încheierile atacate ca legale și temeinice, a fost obligată apelanta să plătească intimaților suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (câte 1.000 RON pentru fiecare intimat).

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în soluționarea recursului: Prin decizia civilă nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a obligat pe recurentă către intimații C. și B. la plata sumei de 2.125,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în soluționarea contestației în anulare: Prin decizia civilă nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis excepția de netimbrare și a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018. Totodată, a respins cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată. Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea omisiunii vădite din dispozitivul deciziei civile nr. 90/C din 17 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, în sensul că se va menționa că această decizie este "Definitivă". Prin decizia civilă nr. 195/C din data de 16 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca nefondate cererile de îndreptare a erorii materiale și de completare a deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021 și a încheierii din 15 aprilie 2021, pronunțate de aceeași instanță, formulate de contestatoarea A..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs contestatoarea A.. Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-contestatoare a solicitat casarea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, susținând că dovedește cu contractul de vânzare-cumpărare că împreună cu soțul său sunt singurii proprietari, iar intimații au formulat plângeri și cereri de executare silită false. În esență, a susținut că se impune anularea hotărârilor având în vedere prejudiciul cauzat prin condamnarea și executările silite false, iar hotărârea atacată este nulă de drept în raport de prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. A arătat că, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) și art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru cererea de repunere a părților în situația anterioară dacă este accesorie cererilor în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauze penale, inclusiv despăgubiri civile pentru prejudicii materiale și morale decurgând din acestea. Recurenta-contestatoare a apreciat că judecătorii care au soluționat cauza au încălcat legea, reținând ilegal că este obligată să plătească taxă judiciară de timbru, deși art. 7 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 îi obligă să asigure respectarea legii. A solicitat admiterea recursului și anularea hotărârilor, pe care le consideră a fi lovite de nulitate, precum și obligarea intimaților la restituirea sumelor, a tuturor cheltuielilor efectuate și la plata despăgubirilor cerute.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 august 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS, aflată la dosar.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă: Prin rezoluția din data de 6 septembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, raport care a fost întocmit la data de 3 februarie 2022. Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri definitive ce nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, împrejurare față de care, în cauză, ar fi incidentă excepția inadmisibilității recursului. Raportorul a mai arătat și că, în măsura în care s-ar aprecia că hotărârea atacată este supusă recursului: prezenta cerere de recurs este formulată și motivată în termen legal; recurenta-contestatoare și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru; cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. Totodată, a constatat că intimații C. și B., prin întâmpinare, au invocat excepția netimbrării și a inadmisibilității recursului (față de motivele invocate). În ceea ce privește excepția netimbrării, raportorul a reținut că recurenta-contestatoare a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat prin rezoluția din data de 6 septembrie 2021, la dosarul de recurs fiind atașată dovada îndeplinirii acestei obligații (chitanța seria x/2021 nr. x din data de 14 septembrie 2021, emisă de Serviciul de Impozite și Taxe, Municipiul Tulcea). Prin urmare, în opinia raportorului, în cauză, nu este incidentă excepția netimbrării recursului. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de către aceiași intimați, raportorul a constatat că aceștia au făcut trimitere la motivele invocate de către recurenta-contestatoare, astfel că, a apreciat că, în realitate, această excepție vizează nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege - art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, a reținut că nu a fost exprimat de către părți acordul ca recursul, în situația în care este admisibil în principiu, să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 7 februarie 2022, constatând că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Prin punctele de vedere formulate, intimații B. și C. au susținut excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar, în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Recurenta-contestatoare A. a depus punct de vedere prin care a apreciat că prezenta cale de atac este admisibilă, întrucât, în raport de dispozițiile art. 152 C. proc. civ., instanța poate considera că este vorba despre apel, chiar dacă calea de atac a fost denumită greșit recurs, iar, în atare situație, aceasta este admisibilă. Prin rezoluția din data de 7 martie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 12 aprilie 2022, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.: "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". În speță, prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 90/C din data de 17 martie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, în soluționarea unui recurs. Art. 634 alin. (1) pct. 5 Cod prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Ca atare, hotărârea atacată în cauză cu contestație în anulare - decizia civilă nr. 240/C din data de 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1103 din data de 19 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 - este o hotărâre definitivă. Prin urmare, și hotărârea dată asupra contestației în anulare (atacată prin prezentul recurs) - decizia nr. 90/C din data de 17 martie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă - este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului. Nu pot fi primite susținerile recurentei-contestatoare potrivit cărora, în aplicarea art. 152 C. proc. civ., calea de atac poate fi calificată de către instanță ca fiind apel și, prin urmare, aceasta este admisibilă. Astfel, o calificare a prezentei căi de atac în sensul celor arătate de către parte nu este de natură a determina concluzia admisibilității acesteia, întrucât hotărârile definitive nu sunt supuse nici apelului și nici recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pe de altă parte, în măsura în care acest argument al recurentei-contestatoare are în vedere recursul respins, ca inadmisibil, prin decizia atacată cu contestație în anulare și, în raport de care, se reține caracterul definitiv al hotărârii recurate prin prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că o atare calificare nu poate fi realizată la de către această instanță care este învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 90/C din data de 17 martie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,