ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2020

HOTĂRÂRE

10.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C., pentru sumele ce au fost încasate (executate), respectiv restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 13.260 RON, poprită în perioada ianuarie 2018- aprilie 2019, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018 a fost admisă contestația la executare, fiind anulate toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al BEJ C., hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 723 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Tulcea:

Prin sentința civilă nr. 1027 din 16 iulie 2020, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivare, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și art. 724 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că procedura întoarcerii executării este o procedură distinctă de executarea propriu-zisă, în cadrul acesteia, stabilirea competenței se va face conform calităților părților din procedura întoarcerii executării silite și nu din procedura executării silite.

A reținut, de asemenea, că în cadrul acțiunii de față, de întoarcere a executării, debitorul la care se referă art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este pârâta (persoană juridică), motiv pentru care, a declinat competența teritorială în favoarea instanței de la sediul debitorului pârât la data sesizării organului de executare, respectiv în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința civilă nr. 6006 din 9 septembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a trimis dosarul instanței supreme, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că executarea silită a fost încuviințată prin decizia civilă nr. 22/17.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Tulcea, împotriva debitoarei A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. x/17.07.2008.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația la executare, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al BEJ C., definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 720/2019 a Tribunalului Tulcea.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (fost 650 alin. (1), instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A reținut, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Concluzionând, Judecătoria Sectorului 2 București a arătat că "în cauză instanța de executare este judecătoria de la sediul debitorului, respectiv instanța de executare care a încuviințat executarea silită, în speță fiind Tribunalul Tulcea."

A făcut referire și la Decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, unde s-a reținut că, " întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ.. Totodată, în virtutea aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare".

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, reclamanta-debitoare A. a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C., respectiv restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 13.260 RON, poprită în perioada ianuarie 2018- aprilie 2019, potrivit prevederilor art. 723 și următoarele din C. proc. civ.. Aceasta întrucât, prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația la executare, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 720/2019 a Tribunalului Tulcea.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noțiunii de "instanță de executare" - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite. Astfel, Judecătoria Tulcea a reținut că aparține pârâtei S.C. B. S.A. calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că la data începerii executării silite reclamanta A. avea calitatea de debitor, făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanța care rejudecă fondul, după desființarea hotărârii executate, fie de către instanța de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condițiile anterioare.

În speță, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată distincte cu care reclamanta a învestit instanța de judecată, astfel că devin incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare .

Legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Înalta Curte apreciază că, în ceea ce privește competența materială de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite, este aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 251 din 13/04/2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

alin. (3) din C. proc. civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării ulterioare a titlului executoriu.

Prin urmare în cererea de întoarcere a executării silite ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. are calitatea de creditoare și pârâta S.C. B. S.A. are calitatea de debitoare, iar potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior redat, instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are sediul debitoarea-pârâtă.

Având în vedere argumentele expuse, cum debitoarea-pârâtă are sediul în București, str. x, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.