ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2305/2020

HOTĂRÂRE

05.11.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2305/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 15.07.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet avocat B., solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 440/2013 al BEJ C. și restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 70.895 RON care a fost distribuită în dosarul execuțional desființat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 404

C. proc. civ. de la 1865.

Prin sentința civilă nr. 1132 din 26 februarie 2020, Judecătoria Focșani, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În pronunțarea soluției, s-a reținut că în temeiul prevederilor art. 404

alin. (3) C. proc. civ. și Deciziei ICCJ nr. 5/2012 pronunțată în recurs în interesul legii, instanța competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Decizia ICCJ nr. 5/2012 stabilește, așadar, instanța competentă din punct de vedere material.

În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, s-a reținut că aceasta se face după regulile aplicabile în materia executării silite, deci potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum întoarcerea executării reprezintă o reluare în sens invers a executării silite, iar în cererea de întoarcere de executare de față calitatea de creditor o are reclamanta S.C. A. S.R.L., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are sediul debitorul din prezenta cerere, în speță, pârâtul Cabinet avocat B..

La rândul său, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3123 din 14 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Focșani. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării asupra regulatorului de competență.

Considerentele hotărârii s-au bazat pe raționamentul expus prin Decizia nr. 5/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, care statuează cu privire la instanța competentă pentru soluționarea cererii de întoarcere a executării silite - instanța de executare, întrucât ea reprezintă o modalitate de "reluare a drumului executării", o "contestație specială la executare" care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ce fusese ulterior desființat. Acțiunea de întoarcere a executării silite, formulată pe cale separată, este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesuală a executării și își are sorgintea în executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desființat, cu alte cuvinte, fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și, implicit, caracterul de "contestație specială la executare" derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desființat. Astfel, caracterul de contestație specială la executare atrage incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare, inclusiv a celor ce vizează competența materială a instanței.

În considerarea acestor argumente, întoarcerea executării silite este de fapt tot o formă de contestare a executării silite, fiind astfel legată de executarea ce a avut loc deja și a fost desființată. Astfel, din punct de vedere al aplicării legii de procedură civilă în timp, trebuie avut în vedere momentul începerii executării silite ce a generat necesitatea formulării unei astfel de contestații speciale, prin urmare în speță sunt incidente prevederile din C. proc. civ. de la 1865.

Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a mai reținut că instanța de executare trebuie determinată în funcție de executarea silită care a generat prezentul litigiu. Or, această instanță a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Focșani, în raza de competență a căreia s-a desfășurat executarea silită și care a soluționat contestațiile la executare inițiale, nefiind posibil ca referitor la o singură procedură de executare silită să existe mai multe instanțe de executare, cu excepția cazurilor în mod expres prevăzute de lege.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de întoarcere a executării silite revine Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru considerentele ce succed:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Cabinet avocat B. are ca obiect întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 440/2013 al BEJ C. și restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 70.895 RON care a fost distribuită în dosarul execuțional desființat.

Potrivit dispozițiilor art. 404

alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu, persoana interesată are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Totodată, conform prevederilor art. 404

alin. (3) C. proc. civ., în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și alin. (2) al textului de lege menționat, persoana interesată o va putea solicita instanței judecătorești competente potrivit legii, pe calea unei acțiuni separate.

Prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

alin. (3) C. proc. civ., s-a statuat că judecătoria este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin această decizie s-a reținut că, potrivit principiului simetriei, dacă executarea silită nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită.

În aplicarea ipotezei prevăzute de art. 404

alin. (3) C. proc. civ. persoana interesată poate solicita restabilirea situației anterioare pe calea unui proces distinct.

Sediul materiei este cuprins în Cartea a V-a "Despre executarea silită", Secțiunea a VI-a "Întoarcerea executării", introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ. Prin urmare, natura juridică a întoarcerii executării, care reprezintă o refacere în sens invers a drumului parcurs de executarea silită, cu repunerea părților în situația anterioară, determină și instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, care este judecătoria, ca instanță de executare, așa după cum reiese din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Sub un prim aspect, Înalta Curte menționează că decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată în recurs în interesul legii, statuează care este instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare, din perspectiva competenței materiale.

Or, în speță, se pune problema determinării judecătoriei competente teritorial să soluționeze o asemenea cerere.

Sub un al doilea aspect, se constată că, în funcție de ipotezele reglementate de art. 404

C. proc. civ., judecătoria competentă din punct de vedere teritorial se determină, în mod concret, prin aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) din același act normativ.

În cauza de față, întoarcerea executării silite nu a fost dispusă prin hotărârea judecătorească ce a desființat titlul executoriu, astfel că se solicită, într-un proces distinct, dispunerea acestei măsuri.

Or, instanța de executare, din perspectiva art. 404

alin. (3) C. proc. civ. este judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul-debitor.

Înalta Curte reține că, într-o asemenea ipoteză, instanța competentă nu este cea care a încuviințat executarea a cărei întoarcere se cere ca efect al aplicării dispozițiilor obligatorii ale deciziei date în recurs în interesul legii, mai sus menționate, sunt înlăturate dispozițiile care reglementează competența teritorială în faza judecății, însă acest lucru nu are drept consecință extinderea competenței instanței care a încuviințat executarea silită inițială (desființată) asupra tuturor procedurilor ulterioare prin care se solicită întoarcerea executării silite.

În concluzie, întrucât creditoarea nu deține, formal, un titlu executoriu pentru obținerea restituirii sumei de 70.895 RON, ci trebuie să și-l constituie în procesul pendinte, rezultă că instanța competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) și art. 404

alin. (3) C. proc. civ. este Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanță în a cărei circumscripție ar urma să se desfășoare executarea silită, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza sa teritorială (localitatea Cluj-Napoca, județ Cluj).