ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2672/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2672/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 10 decembrie 2020
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 20 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Oradea contestatoarea A., în contradictoriu cu B. și C. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 înregistrat pe rolul SCPEJ D., prin care a solicitat:
În principal:
desființarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. x/2012;
anularea încheierilor de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. x/2012.
În subsidiar:
lămurirea întinderii titlului executoriu;
anularea încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare din 2 iulie 2020 și a tuturor actelor de executare;
întoarcerea executării silite
obligarea intimatei la restituirea sumelor care au fost executate silit până la judecarea acțiunii.
II. Hotărârea Judecătoriei Oradea:
Prin sentința civilă nr. 3700 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
În motivare, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare revenind instanței de executare - judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța a reținut că atât domiciliul debitorului, cât și sediul organului de executare se află în București, care se află în circumscripția Judecătoriei Sector 2, instanță care de altfel a și încuviințat executarea silită, iar terțul poprit are punct de lucru, de asemenea, în București conform datelor ONRC, locul de muncă al debitorului.
Instanța a arătat și că debitarea contului debitorului, ca loc al executării silite prin poprire, a avut loc la E. sucursala Dr. Felix tot din București și prin rețineri salariale la F. cu sediul tot în București, de data aceasta în sector 3.
În lipsa unor probe care să susțină poziția contestatorului privind locul executării silite ca fiind Oradea, măcar ca loc al sediului central al contabilității societății intimate C. sau al sucursalelor bancare de debitare a contului contestatorului de la cele trei bănci menționate mai sus (G. S.A. cu sediul în Timișoara, H. cu sediul în Cluj Napoca și I. S.A. cu sediul în Brașov), instanța a apreciat că locul executării silite este București sector 2, unde se află organul de executare, SCPEJ D. și domiciliul debitorului, precum și sucursalele celor 3 bănci unde s-a dispus poprirea.
III. Hotărârea Judecătoriei Sector 2 București:
Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 2 București a pronunțat sentința civilă nr. 9016 din 9 noiembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a trimis dosarul instanței supreme, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că în cazul executării silite prin poprire executarea se efectuează la sediul terțului poprit, în speță la sediul societății C. S.R.L. - terț poprit ce a confirmat înființarea popririi la 22 iulie 2020. Prin urmare, competența de soluționare a contestației la executare nu poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar fără personalitate juridică al terțului poprit sau locul unde se desfășoară activitatea terțului poprit.
Având în vedere că sediul terțului poprit C. S.R.L. este situat în Oradea, a apreciat că atât Judecătoria Oradea, cât și Judecătoria Sectorului 2 București, sunt instanțe de executare competente să soluționeze contestația la executare.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., reclamantul are dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, acesta alegând să sesizeze Judecătoria Oradea.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu B. și C. S.R.L. împotriva executării silite declanșate în dosarul de executare nr. 203/2012 înregistrat pe rolul SCPEJ D..
Prin încheierea din 24 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2012, a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditorul E. Romania S.A. împotriva debitoarei A. pentru recuperarea creanței privind titlul executoriu reprezentat de contractul de credit x din 19.12.2007 încheiat cu E., executarea silită urmând a se efectua potrivit art. 371
1
alin. (3) și următoarele C. proc. civ.
Art. 371
1
alin. (3) C. proc. civ. dispune că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Potrivit dispozițiilor art. 373
1
C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, aceasta fiind, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.
În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
De asemenea, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În speță, instanța în circumscripția căreia s-a făcut executarea, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 2 București, instanță care prin încheierea din 24 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012 a încuviințat executarea silită solicitată de creditorul E. Romania S.A. împotriva debitoarei A..
Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.