ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1874/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 20 februarie 2020, sub nr. x/2020,contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc NN. în dosarul execuțional nr. x/2009, până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare, anularea somațiilor, a executării silite înseși, precum și a cheltuielilor de încuviințare a executării silite nr. 46/2020, pronunțată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, și, respectiv, nr. 108/2020, pronunțată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2277 din 12 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. și cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, îi revine competența de soluționare a cererii deduse judecății.

Din această perspectivă, a avut în vedere că executorul judecătoresc a învestit Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, iar alții dintre ei având sediul în București, sector 5), având în vedere dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 17 ianuarie 2020, pronunțată de către aceeași instanță în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3207 din 07 august 202, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5. Totodată, a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 5 București și, pe cale de consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, suspendând judecata cauzei.

Pentru a hotărî astfel, cu referire la dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. și cele ale art. 651 alin. (1) din același cod, Judecătoria Oradea, secția civilă a reținut că legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului. Drept urmare, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționarea a contestației la executare și a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Totodată, a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispozițiile legale menționate nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite.

În consecință, constatând că sediul contestatorului Ministerul Finanțelor Publice se află în București, b-dul x nr. 16, în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, în mod corect a introdus contestația la executare la instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 iunie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., să se dispună admiterea contestației la executare, anularea somațiilor, a executării silite înseși, precum și a cheltuielilor de încuviințare a executării silite nr. 46/2020, pronunțată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, și, respectiv, nr. 108/2020, pronunțată la data de 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența materială și teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 24 martie 2020, potrivit cu care:

"Contestația se introduce la instanța de executare".

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, prevăzută de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează necompetența de ordine publică.

În speță, executarea silită a fost demarată în dosarul de executare nr. 343/E/2019, instrumentat de Societatea de Executori Judecătorești NN., împotriva a cinci debitori, respectiv Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, având sediile în București și Oradea.

Observând că numai unul dintre debitori, anume Ministerul Finanțelor Publice, a înțeles să conteste actele de executare, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, acesta a fixat în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, ca instanță de la sediul debitorului-petent, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.