ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5306/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de

recurenta-reclamantă F.V., împotriva sentinței nr. 398/CA din 29 septembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de recurs a reținut următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată în data de 14 martie 2007, la prima instanță, recurenta reclamantă

a solicitat instanței rejudecarea cauzelor civile ce au avut ca obiect anularea

celor 3 decizii emise de intimata Casa Județeană de Pensii Bihor, respectiv din

21 octombrie 2004, din 20 septembrie 2005 și din 28 martie 2005, arătând că,

soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, fiind bazate pe probe false.

Inițial, cererea sa a

fost denumită de recurentă „revizuire”, dar din conținutul cererii cât și al

precizărilor formulate prin înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta a

sesizat instanța în vederea rejudecării celor 3 cauze deja soluționate, sens în

care a solicitat și administrarea de probațiune, iar în ședința publică din 22

septembrie 2008 a precizat expres în fața primei instanțe că obiectul cauzei nu

îl reprezintă revizuirea hotărârilor judecătorești pronunțate, ci rejudecarea

celor 3 contestații formulate împotriva celor 3 acte administrative considerate

nelegale.

Având în vedere

aceste aspecte, ce reies, atât din cuprinsul precizărilor scrise depuse, cât și

din precizarea făcută în fața instanței, s-a reținut că în mod corect prima

instanță având în vedere soluțiile irevocabile pronunțate față de părți în cele

3 contestații anterioare, a reținut în cauză intervenția autorității lucrului

judecat.

Prin urmare, având în

vedere faptul că, contestațiile recurentei au fost soluționate irevocabil prin

sentințele nr. 71/CA/2007, 42/CA/2005 și 269/CA/2005 ale Tribunalului Bihor,

prima instanță nu mai putea proceda la rejudecarea acestor contestații și nici

să procedeze la administrarea de probațiune, cum în mod nefondat invocă

recurenta în motivele de recurs.

În consecință, având

în vedere acest aspect s-a reținut că, nici instanța de recurs nu poate analiza

motivele de recurs privitoare la fondul cauzelor soluționate deja irevocabil

prin cele 3 hotărâri judecătorești, în raport de care, corect s-a reținut în cauză

autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare F.V., arătând că toate completele de

la instanța de fond și recurs au menținut fals excepția de tardivitate și alte

7 excepții invocate de jurista intimatei, astfel că ea a ajuns la un număr de

17 dosare civile din 4 dosare de fond și toate i-au fost respinse.

Intimata Casa

Județeană de Pensii Bihor prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat

excepțiile inadmisibilității contestației formulată generic, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., și excepția

tardivității, contestația fiind formulată peste termenul stabilit imperios de

prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr.

2652/CA din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare ca

tardivă, reținând următoarele:

Potrivit art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu

se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Decizia contestată a

fost pronunțată la 15 ianuarie 2009, dată la care a rămas irevocabilă.

Cum această decizie nu

este susceptibilă de executare silită și cum de la data când a devenit irevocabilă,

respectiv de la data de 15 ianuarie 2009 și până la data de 1 iunie 2011, când a

fost înregistrată contestația în anulare au trecut mai mult de 2 ani, în baza textului

de lege enunțat, curtea de apel a respins ca tardivă contestația formulată de F.V.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs F.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a

invoca, în drept, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C.

proc. civ.

Prin criticile aduse deciziei

atacate se susține că, în mod greșit a constatat curtea de apel că a fost formulată

tardiv contestația în anulare, în condițiile în care aceasta a fost depusă la data

de 25 februarie 2010 și nu la data de 1 iunie 2011, cum, în mod fals, a afirmat

autoritatea intimată.

Mai arată recurenta că,

această cauză nu a fost niciodată soluționată pe fond, nefiind respectate capetele

de cerere formulate în acțiunea introductivă.

Analizând cu prioritate

excepția inadmisibilității recursului, în temeiul prevederilor art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să o admită și să respingă

recursului ca atare.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009,

irevocabilă, Curtea de Apel Oradea a soluționat recursul declarat de F.V., împotriva

sentinței nr. 398/CA din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Împotriva deciziei

nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009, F.V. a formulat contestație în anulare, soluționată

prin respingerea ei ca tardivă, de către Curtea de Apel Oradea, prin decizia

nr. 2652/CA din 5 decembrie 2011, atacată cu recurs în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Cum, hotărârea atacată

prin contestația în anulare, respectiv decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2011 pronunțată

în soluționarea recursului nu este supusă nici unei căi de atac, fiind irevocabilă,

rezultă fără putință de tăgadă că nici decizia pronunțată în soluționarea contestației

în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, având în vedere că potrivit dispozițiilor

art. 299 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri irevocabile,

fiind supuse recursului doar „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională”.

În aceste condiții Înalta

Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, urmând ca în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de F.V.,

împotriva deciziei nr. 2652/CA-R din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.