ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5306/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă F.V., împotriva sentinței nr. 398/CA din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată în data de 14 martie 2007, la prima instanță, recurenta reclamantă a solicitat instanței rejudecarea cauzelor civile ce au avut ca obiect anularea celor 3 decizii emise de intimata Casa Județeană de Pensii Bihor, respectiv din 21 octombrie 2004, din 20 septembrie 2005 și din 28 martie 2005, arătând că, soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, fiind bazate pe probe false.

Inițial, cererea sa a fost denumită de recurentă „revizuire”, dar din conținutul cererii cât și al precizărilor formulate prin înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta a sesizat instanța în vederea rejudecării celor 3 cauze deja soluționate, sens în care a solicitat și administrarea de probațiune, iar în ședința publică din 22 septembrie 2008 a precizat expres în fața primei instanțe că obiectul cauzei nu îl reprezintă revizuirea hotărârilor judecătorești pronunțate, ci rejudecarea celor 3 contestații formulate împotriva celor 3 acte administrative considerate nelegale. Având în vedere aceste aspecte, ce reies, atât din cuprinsul precizărilor scrise depuse, cât și din precizarea făcută în fața instanței, s-a reținut că în mod corect prima instanță având în vedere soluțiile irevocabile pronunțate față de părți în cele 3 contestații anterioare, a reținut în cauză intervenția autorității lucrului judecat.

Prin urmare, având în vedere faptul că, contestațiile recurentei au fost soluționate irevocabil prin sentințele nr. 71/CA/2007, 42/CA/2005 și 269/CA/2005 ale Tribunalului Bihor, prima instanță nu mai putea proceda la rejudecarea acestor contestații și nici să procedeze la administrarea de probațiune, cum în mod nefondat invocă recurenta în motivele de recurs. În consecință, având în vedere acest aspect s-a reținut că, nici instanța de recurs nu poate analiza motivele de recurs privitoare la fondul cauzelor soluționate deja irevocabil prin cele 3 hotărâri judecătorești, în raport de care, corect s-a reținut în cauză autoritatea de lucru judecat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare F.V., arătând că toate completele de la instanța de fond și recurs au menținut fals excepția de tardivitate și alte 7 excepții invocate de jurista intimatei, astfel că ea a ajuns la un număr de 17 dosare civile din 4 dosare de fond și toate i-au fost respinse.

Intimata Casa Județeană de Pensii Bihor prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepțiile inadmisibilității contestației formulată generic, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., și excepția tardivității, contestația fiind formulată peste termenul stabilit imperios de prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. Prin decizia nr. 2652/CA din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare ca tardivă, reținând următoarele: Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Decizia contestată a fost pronunțată la 15 ianuarie 2009, dată la care a rămas irevocabilă. Cum această decizie nu este susceptibilă de executare silită și cum de la data când a devenit irevocabilă, respectiv de la data de 15 ianuarie 2009 și până la data de 1 iunie 2011, când a fost înregistrată contestația în anulare au trecut mai mult de 2 ani, în baza textului de lege enunțat, curtea de apel a respins ca tardivă contestația formulată de F.V. Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca, în drept, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile aduse deciziei atacate se susține că, în mod greșit a constatat curtea de apel că a fost formulată tardiv contestația în anulare, în condițiile în care aceasta a fost depusă la data de 25 februarie 2010 și nu la data de 1 iunie 2011, cum, în mod fals, a afirmat autoritatea intimată.

Mai arată recurenta că, această cauză nu a fost niciodată soluționată pe fond, nefiind respectate capetele de cerere formulate în acțiunea introductivă. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în temeiul prevederilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să o admită și să respingă recursului ca atare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009, irevocabilă, Curtea de Apel Oradea a soluționat recursul declarat de F.V., împotriva sentinței nr. 398/CA din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor. Împotriva deciziei nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009, F.V. a formulat contestație în anulare, soluționată prin respingerea ei ca tardivă, de către Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 2652/CA din 5 decembrie 2011, atacată cu recurs în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”. Cum, hotărârea atacată prin contestația în anulare, respectiv decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2011 pronunțată în soluționarea recursului nu este supusă nici unei căi de atac, fiind irevocabilă, rezultă fără putință de tăgadă că nici decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri irevocabile, fiind supuse recursului doar „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

În aceste condiții Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.V., împotriva deciziei nr. 2652/CA-R din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.