ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2817/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2667 din 4 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.M., și a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active și pasive, invocate de pârât. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepțiile invocate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa avizului Direcției Juridice a C.N.S.A.S., precum și pentru faptul că o astfel de acțiune contravine prevederilor Legii siguranței Naționale nr. 51/1991: Într-adevăr, la art. 7 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/2008 este menționată necesitatea existenței avizului în discuție, însă atunci când Nota de constatare este înaintată Colegiului Consiliului Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, iar nu atunci când este sesizată instanța de judecată cu acțiunea în constatare, urmând ca la dosarul cauzei să fie transmisă Nota de Constatare și copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului și care au stat la baza emiterii acesteia. De asemenea, este adevărat că, în art. 21 alin. (8) din Hotărârea nr. 2 de aprobare a Regulamentului de funcționare al C.N.S.A.S. se arată că "actul final va fi motivat în fapt și drept, însă, prin "act final" din această prevedere legală, coroborat cu art. 10 din O.U.G.

nr. 24/2008, trebuie înțeles ca fiind, fie Nota de constatare, fie adeverința referitoare la rezultatul verificărilor efectuate de personalul C.N.S.A.S. și aprobate de Colegiu. Or, în cauză, Nota de constatare aprobată de Colegiu este motivată, atât în fapt cât și în drept. Nici excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S. de a promova prezenta acțiune nu este întemeiată, întrucât din dispozițiile generale ale O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică aflată sub controlul Parlamentului este titularul acțiunii în constatare la care se referă art. 11 din această ordonanță de urgență iar, potrivit art. 20 din același act normativ, președintele C.N.S.A.S.

este persoană care reprezintă și angajează acest Consiliu, în raport cu autoritățile publice din țară și deci, inclusiv în raport cu instanțele judecătorești. Prin urmare, C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea acestei acțiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și care, așa cum se observă din preambulul acesteia, a fost adoptată întrucât, în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale și aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În ce privește susținerea invocată de pârât, ca fiind excepția lipsei calității sale procesuale pasive, se constată că aceasta reprezintă de fapt o apărare care vizează fondul cauzei, ce va fi analizată ca atare. Pe fondul cauzei. Se constată îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 - lucrător al Securității - este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989; a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Referitor la prima condiție impusă de textul de lege mai sus menționat - respectiv calitatea de ofițer (...) al Securității (...), se constată că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul M.M.

a fost angajat al fostei Securități, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) respectiv maior (1984) în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul 210 (1978) și Serviciul F (1980, 1981, 1983), aspect necontestat de altfel nici de pârât. Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului - se constată că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme, în calitatea pe care a deținut-o, pârâtul a luat măsuri, a întocmit "Note informative pe baza informațiilor furnizate de diferitele "surse", a întocmit adrese și note/raport în dosarele/cotele cu nr. D 21 numit "E.", dosar ce cuprindea documente referitoare la acțiunile întreprinse de organele de Securitate asupra cetățenilor, români aflați în relații de corespondență sau auditori ai posturilor de radio străine sau suspecți de legături cu angajați ai acestor posturi de radio și dosarul/cota nr. D135 având ca obiectiv Radioteleviziune Română.

De altfel, pârâtul nici nu a combătut susținerile din Nota de constatare sau documentele atașate, ci doar a susținut că nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale de la acea vreme. Or, prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români, pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum: dreptul la viața privată prevăzut de Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice.

Prin urmare, nu vor putea fi reține apărările pârâtului, potrivit cărora măsurile întreprinse de el se încadrează în regulamentele și Statutele militare din acea vreme, nefăcând altceva decât să respecte angajamentele luate, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, drepturile încălcate erau reglementate ca atare și atunci, atât în Constituția României din acea epocă, cât și în tratatele și pactele internaționale la care România a aderat și le-a semnat.

În plus, este adevărat că regulamentele, statutele militare și prevederile legale invocate impuneau luarea unor măsuri specifice activității organelor de securitate, însă acestea, tot potrivit reglementărilor vremii, trebuiau să privească activități legate de siguranța statului (spionaj, contraspionaj economic, industrial, etc, antiterorism, trafic de persoane sau substanțe interzise, etc.) iar nu să fie îndreptate împotriva propriilor cetățeni care, dimpotrivă, aveau dreptul să se bucure de protecție iar nu de represiune. Totodată, se reține că pârâtul nu a dovedit că persoanele față de care a dispus luarea măsurilor tehnico-operative mai sus descrise erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

Pe de altă parte, se are în vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanțe, în niciun caz nu se urmărește o condamnare a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică a activităților și actelor petrecute în timpul regimului comunist, care prin intermediul Securității a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetățeni, a drepturilor și libertăților lor fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiții legată de consecințele juridice sau de orice natură produse persoanelor vizate. Prin urmare, accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor petrecute, ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere a trecutului, prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește atât excepțiile invocate, cât și fondul problemei deduse judecății. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, orice cetățean român sau cetățean străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1 alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Drept urmare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. În speță, atât acțiunea în constatare cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul I.G. Or, această persoană nu se regăsește printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitatea sa de ofițer al Securității, conform respectivei note de constatare.

De altfel, însuși reprezentantul autorității intimate a precizat, la termenul din 29 mai 2012, așa cum rezultă din încheierea de ședință cu aceeași dată, că nu a fost identificată o Notă informativă cu privire la numitul I.G., la solicitarea căruia a fost inițiată procedura de verificare față de recurent. În lipsa oricărei dovezi în acest sens, nu poate fi reținută susținerea reprezentantului autorității intimate, potrivit căreia lipsa de corespondență între numele persoanei la solicitarea căreia a fost inițiată procedura de verificare privind pe recurentul-pârât, respectiv I.G., și numele persoanei menționate în Nota de constatare invocată în sprijinul acțiunii, respectiv I. I., ar fi consecința unei erori materiale.

Reținând consecințele aplicării prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte arată că simplele prezumții și ipoteze vizând o "posibilă eroare materială", în lipsa unui probatoriu lipsit de echivoc și de arbitrariu, nu pot servi ca temei al constatării calității de lucrător al securității a recurentului, cu atât mai mult cu cât, în virtutea principiilor de drept, mutatis mutandis, orice dubiu trebuie să profite celui împotriva căruia se formulează solicitări de verificare sub aspectul menționat. Așadar, cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele celui ce a semnat sesizarea în vederea verificării recurentului este menționat expres printre cele față de care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitate de ofițer al Securității, numitul I.G.

nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către recurent. Prin urmare, cererea de verificare a calității de "lucrător al Securității", formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității în ce-l privește pe recurentul-pârât. În consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) din același cod, va fi admis recursul și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În fine, Înalta Curte arată că la soluționarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), a fost avută în vedere jurisprudența sa deja cristalizată în materie, în acest sens, la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011, nr. 4333 din 26 septembrie 2011, nr. 5796 din 2 decembrie 2011).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate, Admite recursul declarat de pârâtul M.M. împotriva Sentinței nr. 2667 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, privind constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.

OPINIE SEPARATĂ

Pentru următoarele considerente, apreciez că recursul declarat de recurent nu este fondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Soluția instanței de fond este legală și temeinică, atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate de recurent, cât și în ceea ce privește, pe fond, soluția de admitere a acțiunii în constatare și, în consecință, de constatare a calității de lucrător al Securității în ceea ce privește pe recurentul-pârât. Aspectele de nelegalitate invocate în recurs, care privesc soluționarea excepțiilor invocate de recurentul-pârât nu sunt fondate, în mod corect instanța respingând excepția inadmisibilității acțiunii și excepțiile de fond privind lipsa calității procesuale active și respectiv pasive.

În mod corect au fost apreciate excepțiile ca lipsite de temei legal, în cauză atât reclamantul-intimat cât și recurentul-pârât având, în raport de obiect și de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, calitate procesuală activă și respectiv pasivă în cadrul raportului juridic dedus judecății. Pe fondul cauzei, prin întâmpinare și prin motivele de recurs, recurentul-pârât a apreciat ca nelegală soluția de admitere a acțiunii în constatare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că recurentul a lucrat în structurile de Securitate atât anterior anului 1989 cât și ulterior, până în anul 1998 - anul pensionării. Se arată că nu a avut calitatea de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 ci a avut calitatea de ofițer activ de investigații, desfășurându-și activitatea până la data pensionării în cadrul S.R.I., unitatea militară UM X. În această calitate și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu conform regulamentelor militare, activitate prin care nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului. Apreciez că, în cauză, în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, soluția de admitere a acțiunii fiind legală. Astfel, în cauză, recurentul a fost verificat sub aspectul calității sale de lucrător în urma sesizării numitului I.G. prin cererea din 16 septembrie 2008, în care se invocă cele două dosare informative.

Numele de I.I. se regăsește în Dosarul informativ nr. 210856, indicat în cerere și în nota din iunie, apreciindu-se că în cauză trecerea prenumelui de "I. în loc de "G." fiind o eroare materială care nu este de natură a-l exclude pe recurent de sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2009. Verificând motivele de recurs, în raport de actele depuse în susținerea notei de constatare, apreciez că în mod corect instanța de fond a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Atât sub aspectul calității de lucrător al fostei Securități, calitate deținută de recurent anterior anului 1989, cât și sub aspectul îndeplinirii în această calitate a unor activități specifice de urmărire, filaj, supraveghere, îndrumare a surselor în diferite dosare informative, activități care au suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

În cauză nu poate fi reținută susținerea recurentului privind natura activității și îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condițiile în care în concret activitatea sa de serviciu a presupus, anterior anului 1989, desfășurarea unor activități specifice organelor de Securitate din acea perioadă istorică: urmărire, filaj, deschidere de dosare informative față de persoane fizice concrete, inclusiv față de numitul "I.I.", de natură a îngrădi drepturi fundamentale ale omului. Pentru considerentele expuse mai sus, apreciez că în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul apare ca nefondat și, în consecință, trebuia respins ca nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Procesat de GGC - NN