ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2817/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2817/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2667 din 4 aprilie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.M., și a

constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității. Prin aceeași sentință,

instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și

lipsei calității procesuale active și pasive, invocate de pârât.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la

excepțiile invocate.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa avizului Direcției Juridice a

C.N.S.A.S., precum și pentru faptul că o astfel de acțiune contravine prevederilor

Legii siguranței Naționale nr. 51/1991:

Într-adevăr, la art.

7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 este menționată necesitatea existenței

avizului în discuție, însă atunci când Nota de constatare este înaintată

Colegiului Consiliului Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, iar nu

atunci când este sesizată instanța de judecată cu acțiunea în constatare,

urmând ca la dosarul cauzei să fie transmisă Nota de Constatare și copii

certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului și care au stat la

baza emiterii acesteia.

De asemenea, este

adevărat că, în art. 21 alin. (8) din Hotărârea nr. 2 de aprobare a

Regulamentului de funcționare al C.N.S.A.S. se arată că "actul final va fi

motivat în fapt și drept, însă, prin "act final" din această prevedere

legală, coroborat cu art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, trebuie înțeles ca fiind,

fie Nota de constatare, fie adeverința referitoare la rezultatul verificărilor

efectuate de personalul C.N.S.A.S. și aprobate de Colegiu. Or, în cauză, Nota

de constatare aprobată de Colegiu este motivată, atât în fapt cât și în drept.

Nici excepția lipsei

calității procesuale active a C.N.S.A.S. de a promova prezenta acțiune nu este

întemeiată, întrucât din dispozițiile generale ale O.U.G. nr. 24/2008,

C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate

juridică aflată sub controlul Parlamentului este titularul acțiunii în

constatare la care se referă art. 11 din această ordonanță de urgență iar,

potrivit art. 20 din același act normativ, președintele C.N.S.A.S. este

persoană care reprezintă și angajează acest Consiliu, în raport cu autoritățile

publice din țară și deci, inclusiv în raport cu instanțele judecătorești. Prin

urmare, C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea acestei

acțiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și care, așa cum se

observă din preambulul acesteia, a fost adoptată întrucât, în perioada de

dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 puterea

comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a

poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării,

drepturilor și libertăților lor fundamentale și aceasta îndreptățește accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În ce privește

susținerea invocată de pârât, ca fiind excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, se constată că aceasta reprezintă de fapt o apărare care

vizează fondul cauzei, ce va fi analizată ca atare.

Pe fondul cauzei.

Se constată

îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Astfel, potrivit art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 - lucrător al Securității - este orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989; a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Referitor la prima

condiție impusă de textul de lege mai sus menționat - respectiv calitatea de

ofițer (...) al Securității (...), se constată că este îndeplinită, întrucât

din actele dosarului rezultă că pârâtul M.M. a fost angajat al fostei

Securități, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) respectiv maior (1984)

în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul

210 (1978) și Serviciul F (1980, 1981, 1983), aspect necontestat de altfel nici

de pârât.

Referitor la cea de-a

doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului - se constată că și aceasta este

îndeplinită, câtă vreme, în calitatea pe care a deținut-o, pârâtul a luat

măsuri, a întocmit "Note informative pe baza informațiilor furnizate de

diferitele "surse", a întocmit adrese și note/raport în

dosarele/cotele cu nr. D 21 numit "E.", dosar ce cuprindea documente

referitoare la acțiunile întreprinse de organele de Securitate asupra

cetățenilor, români aflați în relații de corespondență sau auditori ai

posturilor de radio străine sau suspecți de legături cu angajați ai acestor

posturi de radio și dosarul/cota nr. D135 având ca obiectiv Radioteleviziune

Română.

De altfel, pârâtul

nici nu a combătut susținerile din Nota de constatare sau documentele atașate,

ci doar a susținut că nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile

de serviciu, în conformitate cu prevederile legale de la acea vreme.

Or, prin astfel de

activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români, pârâtul a

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului precum: dreptul la viața privată prevăzut de Pactul

Internațional privind Drepturile civile și politice.

Prin urmare, nu vor

putea fi reține apărările pârâtului, potrivit cărora măsurile întreprinse de el

se încadrează în regulamentele și Statutele militare din acea vreme, nefăcând

altceva decât să respecte angajamentele luate, câtă vreme, așa cum s-a arătat

mai sus, drepturile încălcate erau reglementate ca atare și atunci, atât în

Constituția României din acea epocă, cât și în tratatele și pactele

internaționale la care România a aderat și le-a semnat.

În plus, este

adevărat că regulamentele, statutele militare și prevederile legale invocate

impuneau luarea unor măsuri specifice activității organelor de securitate, însă

acestea, tot potrivit reglementărilor vremii, trebuiau să privească activități

legate de siguranța statului (spionaj, contraspionaj economic, industrial, etc,

antiterorism, trafic de persoane sau substanțe interzise, etc.) iar nu să fie

îndreptate împotriva propriilor cetățeni care, dimpotrivă, aveau dreptul să se

bucure de protecție iar nu de represiune.

Totodată, se reține

că pârâtul nu a dovedit că persoanele față de care a dispus luarea măsurilor

tehnico-operative mai sus descrise erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut

justifica restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

Pe de altă parte, se

are în vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanțe, în niciun caz nu

se urmărește o condamnare a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică

a activităților și actelor petrecute în timpul regimului comunist, care prin

intermediul Securității a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor

cetățeni, a drepturilor și libertăților lor fundamentale, nefiind necesară

îndeplinirea vreunei condiții legată de consecințele juridice sau de orice

natură produse persoanelor vizate.

Prin urmare, accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a

abuzurilor petrecute, ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere a

trecutului, prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății

românești.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea

greșită a legii în ceea ce privește atât excepțiile invocate, cât și fondul

problemei deduse judecății.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau

cetățean străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice

cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau

al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar

întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc

propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile

legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest

drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1

alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să

afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care

au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Totodată, art. 1

alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea

drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin

reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza

și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu

orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar

întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la

propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă

că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor

persoane.

Așadar, legea în

materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității

de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul,

presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste

persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Drept urmare,

exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei

persoane, nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă

au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În speță, atât

acțiunea în constatare cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în

vedere cererea de verificare formulată de numitul I.G.

Or, această persoană

nu se regăsește printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau

aprobat măsuri, în calitatea sa de ofițer al Securității, conform respectivei

note de constatare.

De altfel, însuși

reprezentantul autorității intimate a precizat, la termenul din 29 mai 2012,

așa cum rezultă din încheierea de ședință cu aceeași dată, că nu a fost

identificată o Notă informativă cu privire la numitul I.G., la solicitarea

căruia a fost inițiată procedura de verificare față de recurent.

În lipsa oricărei

dovezi în acest sens, nu poate fi reținută susținerea reprezentantului

autorității intimate, potrivit căreia lipsa de corespondență între numele

persoanei la solicitarea căreia a fost inițiată procedura de verificare privind

pe recurentul-pârât, respectiv I.G., și numele persoanei menționate în Nota de

constatare invocată în sprijinul acțiunii, respectiv I. I., ar fi consecința

unei erori materiale. Reținând consecințele aplicării prevederilor cuprinse în

O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte arată că simplele prezumții și ipoteze vizând

o "posibilă eroare materială", în lipsa unui probatoriu lipsit de

echivoc și de arbitrariu, nu pot servi ca temei al constatării calității de

lucrător al securității a recurentului, cu atât mai mult cu cât, în virtutea

principiilor de drept, mutatis mutandis, orice dubiu trebuie să profite celui

împotriva căruia se formulează solicitări de verificare sub aspectul menționat.

Așadar, cum din

probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele celui ce a semnat

sesizarea în vederea verificării recurentului este menționat expres printre

cele față de care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitate de

ofițer al Securității, numitul I.G. nu poate avea calitatea de subiect al unui

dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, prin

activitățile întreprinse sau dispuse de către recurent.

Prin urmare, cererea

de verificare a calității de "lucrător al Securității", formulată de

această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în

constatare introdusă de intimat.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

constatarea calității de lucrător al Securității în ce-l privește pe recurentul-pârât.

În consecință,

apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor

art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 alin.

(1) - (3) din același cod, va fi admis recursul și va fi modificată sentința

atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În fine, Înalta Curte

arată că la soluționarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituțional

ce revine Jurisdicției Supreme, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară

a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare

a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea

articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul

din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian

împotriva României, §39), a fost avută în vedere jurisprudența sa deja

cristalizată în materie, în acest sens, la nivelul Secției de contencios

administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 3253 din 3

iunie 2011, nr. 4333 din 26 septembrie 2011, nr. 5796 din 2 decembrie 2011).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul

declarat de pârâtul M.M. împotriva Sentinței nr. 2667 din 4 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, privind

constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2012.

OPINIE SEPARATĂ

Pentru următoarele

considerente, apreciez că recursul declarat de recurent nu este fondat, în

cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Soluția instanței de

fond este legală și temeinică, atât în ceea ce privește soluționarea

excepțiilor invocate de recurent, cât și în ceea ce privește, pe fond, soluția

de admitere a acțiunii în constatare și, în consecință, de constatare a

calității de lucrător al Securității în ceea ce privește pe recurentul-pârât.

Aspectele de

nelegalitate invocate în recurs, care privesc soluționarea excepțiilor invocate

de recurentul-pârât nu sunt fondate, în mod corect instanța respingând excepția

inadmisibilității acțiunii și excepțiile de fond privind lipsa calității

procesuale active și respectiv pasive.

În mod corect au fost

apreciate excepțiile ca lipsite de temei legal, în cauză atât

reclamantul-intimat cât și recurentul-pârât având, în raport de obiect și de

dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, calitate procesuală activă și respectiv pasivă

în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei,

prin întâmpinare și prin motivele de recurs, recurentul-pârât a apreciat ca

nelegală soluția de admitere a acțiunii în constatare, apreciind că nu sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Se arată că

recurentul a lucrat în structurile de Securitate atât anterior anului 1989 cât

și ulterior, până în anul 1998 - anul pensionării. Se arată că nu a avut

calitatea de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 ci a avut calitatea de ofițer activ de investigații,

desfășurându-și activitatea până la data pensionării în cadrul S.R.I., unitatea

militară UM X. În această calitate și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

conform regulamentelor militare, activitate prin care nu a suprimat sau îngrădit

drepturi fundamentale ale omului.

Apreciez că, în

cauză, în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat corect

dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, soluția

de admitere a acțiunii fiind legală.

Astfel, în cauză,

recurentul a fost verificat sub aspectul calității sale de lucrător în urma

sesizării numitului I.G. prin cererea din 16 septembrie 2008, în care se invocă

cele două dosare informative. Numele de I.I. se regăsește în Dosarul informativ

nr. 210856, indicat în cerere și în nota din iunie, apreciindu-se că în cauză

trecerea prenumelui de "I. în loc de "G." fiind o eroare

materială care nu este de natură a-l exclude pe recurent de sub incidența

dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2009.

Verificând motivele

de recurs, în raport de actele depuse în susținerea notei de constatare,

apreciez că în mod corect instanța de fond a stabilit că în cauză sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008. Atât sub aspectul calității de lucrător al fostei Securități, calitate

deținută de recurent anterior anului 1989, cât și sub aspectul îndeplinirii în

această calitate a unor activități specifice de urmărire, filaj, supraveghere,

îndrumare a surselor în diferite dosare informative, activități care au

suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

În cauză nu poate fi

reținută susținerea recurentului privind natura activității și îndeplinirea

sarcinilor de serviciu în condițiile în care în concret activitatea sa de

serviciu a presupus, anterior anului 1989, desfășurarea unor activități

specifice organelor de Securitate din acea perioadă istorică: urmărire, filaj,

deschidere de dosare informative față de persoane fizice concrete, inclusiv

față de numitul "I.I.", de natură a îngrădi drepturi fundamentale ale

omului.

Pentru considerentele

expuse mai sus, apreciez că în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

recursul apare ca nefondat și, în consecință, trebuia respins ca nefondat,

sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Procesat

de GGC - NN