ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2022

Obiectul cauzei Prin cererea formulată la 15 decembrie 2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C., pentru neseriozitatea prețului, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract. Prin cererea precizatoare formulată, reclamanta arată că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C. și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract. Capătul principal de cerere din cererea de chemare în judecată, reprezintă o cerere patrimonială, evaluabilă în bani, având ca obiect declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Valoarea acestui capăt de cererea a fost apreciată de prima instanță la echivalentul a 11.300 USD, valoare necontestată de părți. 1. Hotărârea pronunțată de judecătorie Prin sentința civilă nr. 2469 din 23 martie 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 4483/25.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2469/23.03.2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2014. A fost admis apelul declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească suma de 1500 RON, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Împotriva deciziei civile nr. 4483 din 25 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 407 din 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin decizia civilă nr. 182 din 25 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admisă contestația în anulare formulată de recurenta A., a fost anulată decizia civilă nr. 407 din 21 mai 2019, dispunându-se rejudecarea recursului.

Decizia pronunțată de curtea de apel, în rejudecare Prin decizia nr. 492R din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în rejudecarea recursului, a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 492R din 14 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a formulat recurs reclamanta A.. In cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că decizia atacată a fost pronunțată în lipsa recurentei, care nu a fost legal citată și au fost încălcate anumite reguli de procedură și norme de drept material. II. Soluția și considerentele instanței Obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedura civilă, fie în legi speciale. Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 492R din 14 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4483 din 25 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Având în vedere aceste elemente, Curtea constată că nefiind învestită cu un recurs admisibil, se află în imposibilitatea juridică de a pune în discuție și evalua în continuare, alte aspecte procedurale sau de drept substanțial ale cauzei, invocate de recurentă, precum ar fi cele legate de fondul raportului juridic dintre părțile procesuale sau excepția de neconstituționalitate invocată în raport de soluția pronunțată prin decizia civilă recurată în prezent. Toate aceste elemente țin de soluționarea pe fond a recursului prezent, recurs care însă, fiind inadmisibil, astfel cum s-a argumentat anterior, reprezintă un impediment procedural în judecarea în continuare, a celorlalte aspecte distincte de prezenta inadmisibilitate întemeiată pe prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE,