ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 15 decembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C., pentru neseriozitatea prețului, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract.

Prin cererea precizatoare formulată, reclamanta arată că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 noiembrie 2003 de BNP C. și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract.

Prin Sentința civilă nr. 2469 din 23 martie 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a respins cererea reclamantei A., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă, nr. 4483A din 25 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a V a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2469 din 23 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON către pârâtă și a înlăturat obligarea pârâtei la cheltuieli.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei-pârâte de de obligare a apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă, nr. 407R din 21 mai 2019, Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., dezbaterile asupra cauzei având loc în ședința publică din 10 mai 2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

Împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2019, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 26 septembrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa . . . . . . . . . .

Prin Rezoluția din 1 octombrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recursul nu este admisibil, încheierea de dezbateri se poate ataca doar împreună cu hotărârea pronunțată, cu care face corp comun, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 233 alin. (3) C. proc. civ., iar taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, stabilită pentru soluționarea recursului conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nu a fost achitată.

De asemenea, s-a apreciat că, de altfel, nici hotărârea pronunțată în cauză nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, așa cum rezultă din dispozitivul Deciziei civile nr. 407R din 21 mai 2019, decizie definitivă, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 4483 A din 25 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 11 februarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 20 februarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția netimbrării, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 1 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit că recurenta A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din 1 octombrie 2019.

Raportul a fost comunicat recurentei la 12 decembrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul de recurs.

În cauză, se constată că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurenta A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., și va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - CL