ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3502/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3502/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 394 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii

actului de sesizare a instanței de judecată, privind pe inculpata C.A.L. Prin

aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de modificare a

controlului judiciar formulată de inculpata C.A.L.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

din data de 17 iunie 2013, emis în dosarul nr. 101/P/2013, s-a dispus, printre,

alte măsuri, trimiterea în judecată a inculpatei C.A.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sinteză, în

actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

La data de 11

iulie 2012, agentul de poliție S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov – S.I.C., s-a

sesizat din oficiu cu privire la deținerea de către M.T. a semiremorcii ce

figura ca fiind sustrasă din Italia.

În noaptea de

20 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca

PORSCHE înmatriculat în Italia, ce figura ca fiind furat.

În cursul

cercetărilor, semiremorca și autoturismul au fost ridicate și indisponibilizate.

La data de 22

octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu

titlu de mită suma de 3.500 lei agentului de poliție S.I., scopul fiind de a-i

lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate.

În timpul

cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice,

stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere

critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei de care

este învinuit, având discernământul păstrat.

Prin

rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv

a încuiatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de

art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din cercetările

efectuate în cauză rezultă că, M.T., soția lui M.T., a luat legătura cu M.V. zis

T. din satul Sintești, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C.,

persoană care are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie

adoptată o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest

preventiv soțul ei, M.T.

În cursul lunii

februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu

care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul

„rezolvării” favorabile a dosarului în care era cercetat M.T.

Ulterior, au

avut loc mai multe întâlniri între denunțătoarea M.T. și învinuita O.M.C.,

ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul și că

acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală,

nu este în instrumentarea acesteia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei

legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. și de a nu fi

trimis în judecată,

M.T. a

participat la două întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. și cu

inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte

2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare,

foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea”

favorabilă a dosarului penal.

La una dintre

aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C., care

:

a auzit

discuțiile purtate.

Aspectele

prezentate au rezultat din denunțurile șl declarațiile date de către M.T. și G.E.C.,

care au asistat, la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat cunoștință

indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile date de învinuita O.M.C.,

care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele

discutate și observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei și

produsele.

În ziua de 27

martie 2013, M.T. s-a deplasat la locuința învinuitei O.M.C., fiind însoțită de

G.E.C.

Cu această

ocazie, la cererea învinuitei O.M.C., M.T. a remis acesteia o copie a

rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art.

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În timpul

întâlnirii, învinuita O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că

procurorul de caz, ca urmare a intervențiilor magistratului C.A.L., a lăsat

intenționat anumite „portițe”, care să poată fi valorificate în favoarea

inculpatului M.T. în cursul judecării cauzei.

Totodată,

învinuita O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de

soluționare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul

făcea obiectul unei anchete mai ample.

O.M.C. a făcut

referiri și cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel

dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor magistratului C.A.L.,

scopul fiind întârzierea anchetei penale și punerea în libertate a inculpatului

la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului

urmăririi penale. Situația de fapt descrisă a fost dovedită de relatările

denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuite O.M.C., de

înregistrările audio și video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental,

precum și de procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și

înregistrate în condițiile legii.

În după-amiaza

aceleiași zile, denunțătorii s-au deplasat, la solicitarea învinuitei O.M.C.,

la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din

urmă pentru a discuta situația juridică a inculpatului M.T.

În timpul

deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, învinuita O.M.C. a purtat

discuții cu M.T. și G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de

bani de către denunțătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să

intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în

mod favorabil a situației juridice a inculpatului M.T. Starea de fapt descrisă

mai sus a fost confirmată prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de

relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio a convorbirilor purtate în

mediu ambiental, precum și de procesul-verbal de redare în scris a

convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

înregistrarea-audio a fost pusă la dispoziția organului de urmărire penală de

către denunțătorul G.E.C.

În data de 29

martie 2013, potrivit practicii anterioare, învinuita O.M.C. a încercat să

stabilească o întâlnire cu inculpata C.A.L. în cursul aceleiași zile.

În ziua de 31

martie 2013, D.I.I.C.O.T. a desfășurat acțiuni de amploare în localitatea

Sintești, fiind vizate și persoane cunoscute de învinuita O.M.C.

La data de 1

aprilie 2013, M.T. și G.E.C. s-au deplasat la locuința învinuitei O.M.C., iar

în timpul discuțiilor purtate, aceasta din urmă i-a învățat pe cei doi ce ar

trebui să declare în cazul în care vor fi audiați de organele de urmărire

penală în ceea ce privește relația avută cu ea și cu procurorul C.A.L.

Totodată,

învinuita O.M.C. a făcut referiri la alte sume de bani primite de magistrat de

la persoane din Sintești vizate de ancheta D.I.I.C.O.T.

În timpul

întâlnirii cu denunțătorii, învinuita O.M.C. a contactat-o telefonic pe

inculpata C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul

magistratului. Ulterior discuției cu magistratul, învinuita O.M.C. le-a spus

denunțătorilor că trebuie să obțină o altă copie a rechizitoriului emis pe

numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la

denunțătoare.

În acest

context, învinuita O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate

din Sintești de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și la măsurile de

precauție ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupție

săvârșite de acestea și de magistrat.

De teama

faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, învinuita O.M.C. a

învățat-o pe M.T. cu privire la modul în care să-și formuleze apărarea în cazul

în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susțină că o

cunoaște de mai mulți ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în

așa fel încât să creeze aparența unei legături de prietenie cu O.M.C. și M.T.

În continuare,

învinuita O.M.C. o învață pe M.T. cum să prezinte relația pe care o are. și cu

inculpata C.A.L.

Starea de fapt

descrisă mai sus a fost confirmată și prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C.,

de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio-video a convorbirilor

purtate în mediu ambiental, de convorbirile telefonice, precum și de

procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și

înregistrate în condițiile legii.

La data de 4

aprilie 2013, învinuita. O.M.C. a plecat împreună cu denunțătorii, cu

autoturismul marca M.B. condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Buftea pentru a discuta cu, învinuita C.A.L. situația juridică a

dosarelor, având' ca .obiect furtul celor două autovehicule deținute de M.T.

În drum spre

orașul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul Ion Mihalache sector 1,

București, la magazinul M.I., de unde au cumpărat produse alimentare și

nealimentare în valoare de cel puțin 93,64 lei, bunuri pe care intenționau să

le remită inculpatei C.A.L.

În continuare,

cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru

magistratul C.A.L., prețul acesteia fiind 35 lei. Când au ajuns în localitatea

Buftea, în fața sediului parchetului, învinuita O.M.C. a coborât din autoturism

și a intrat în sediul instituției, având asupra sa o plasa ce conținea bunurile

cumpărate pentru prim procurorul adjunct.

Denunțătorii au

rămas în autoturismul parcat pe strada Eroilor, unde este situat sediul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Magistratul C.A.L.

a fost anunțată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană,

magistratul ieșind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces.

Inculpata i-a

cerut învinuitei să lase produsele la jandarm, martorul D.G.M., ceea ce a și

făcut, de față fiind și conducătorul auto al Pachetului de pe lângă Judecătoria

Buftea, V.I. Apoi C.A.L. a condus-o pe O.M.C. în birou, reproșându-i că o caută

la birou, deși nu i-a confirmat că se pot întâlni. în același context,

învinuita C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că învinuita O.M.C.

a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i

fi oferite. În timpul întâlnirii, cele două au discutat pe un ton normal

aspecte ce țin de viața personală, iar în momentul în care discutau despre

situația juridică a lui M.T., acestea coboară foarte mult tonul vocii.

De asemenea, O.M.C.

și C.A.L. au comunicat non verbal, folosindu-se de o coală de hârtie pe care

.prima a făcut adnotări olografe, arătându-i apoi celei de-a doua și continuând

discuția pe același ton foarte scăzut.

La finalul

discuției,. C.A.L. a luat coala de hârtie, a rupt-o în mai multe bucăți și apoi

a aruncat-o în coșul de gunoi aflat în birou.

În cursul

aceleiași zile, organele de anchetă au ridicat de la sediul Parchetului pe

lângă Judecătoria Buftea, fiind puse la dispoziție de prim procurorul unității,

fragmentele de hârtie, constatându-se după reconstituire, că înscrisul prezintă

mențiuni olografe cu pasta de culoare albastră pe ambele fețe, după

cum urmează:

Pe una din fețe

sunt înscrise 2 dosare mașini urmate de un semn inteligibil.

Sub aceste

mențiuni, se observă o parte dintr-un cuvânt: „ICI”. Sub acel cuvânt, se vede

mențiunea olografă, subliniată „M.T.

”

Pe cealaltă

față, se observă mențiunea „M.T.”, care prezintă urme de pastă, de culoare

albastră,” sub care se observă mențiunile „M.T. stare de arest”, sub acestea

sunt înscrise, cu subliniere „mâine fond”.

în cursul

acestei întâlniri, învinuita și inculpata au stabilit să se întâlnească la

restaurantul M.D. din zona Bucur-Obor în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00.

La plecare,

învinuita O.M.C. a ieșit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate

pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform

indicațiilor magistratului.

Înainte de a

pleca din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, inculpata C.A.L. a

luat de la jandarmul de serviciu D.G.M. plasa cu produse și floarea, cumpărate

de M.T. și lăsate de O.M.C., bunuri pe care le-a dus în autoturismul personal.

Aspectele mai

sus expuse au fost confirmate de relatările denunțătorilor M.T. și G.C.E., de

relatările învinuitei O.M.C., ale martorilor D.G.M. și V.I., de înregistrarea

audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul

verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în

condițiile legii.

La data de 6

aprilie 2013, conform înțelegerii existente între magistrat și învinuita O.M.C.,

urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant restaurantul M.D. din

zona Bucur-Obor.

Inculpata C.A.L.

i-a transmis învinuitei O.M.L. un mesaj tip SMS, modificând ora întâlnirii. în

după amiaza aceleiași zile, denunțătorii și învinuita O.M.C. s-au deplasat la

terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M.B. condus de G.E.C.

Denunțătoarea M.T.

pregătise un plic ce conținea suma de 500 lei, ce urma să fie remis magistratului,

prin intermediul învinuitei O.M.C. în momentul în care se apropiau de

restaurant, învinuita O.M.C. a întrebat-o pe M.T. ce sumă de bani a pregătit

pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 lei.

Aflând

cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este prea naică pentru magistrat,

în condițiile în care se întâlnește cu ei într-o zi de sâmbătă.

În jurul orelor

15.30, inculpata C.A.L. a intrat în restaurant și s-a așezat la o masă, fiind

urmată de învinuita O.M.C.

După câteva

minute de discuții între cele două, învinuita O.M.C. i-a făcut semn

denunțătoarei M.T. să intre în restaurant, ieșindu-i în întâmpinare. O.M.C. i-a

cerut plicul cu bani, iar apoi s-au așezat amândouă la masa unde le aștepta C.A.L.

În timp ce

discutau despre situația juridică a soțului denunțătoarei, M.T., învinuita O.M.C.

a introdus plicul cu bani într-o revistă și a așezat-o pe masă în imediata

apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani și l-a

pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său.

Împrejurarea că

O.M.C. cunoștea de la C.A.L. că ar fi vorbit cu procurorul care a instrumentat

dosarul în care M.T. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea

infracțiunii de dare de mită, sens în care magistratul ar fi lăsat „portițe” în

cuprinsul rechizitoriului, a fost confirmată de afirmația inculpatei cu ocazia

acestei întâlniri, moment în care, în discuția purtată cu M.T., a asigurat-o pe

aceasta că rechizitoriul a rămas „în coadă de peșt0”.

Din discuțiile

purtate cu C.A.L. a rezultat că aceasta se va interesa de situația dosarelor

.având ca obiect infracțiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior

pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T.

De menționat

este că în discuțiile purtate între M.T. și O.M.C., cele două foloseau apelativul

„doamna doctor” când se refereau la inculpată.

Starea de fapt

descrisă mai sus a fost confirmată prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C.,

de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor

purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum și de

procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și

înregistrate în condițiile legii.

În data de 15

mai 2013, în jurul orei 11,30, învinuita O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu magistratul C.A.L., în

biroul acesteia. În timpul discuțiilor purtate învinuita O.M.C. a întrebat-o pe

inculpata C.A.L. dacă a aflat ceva despre situația dosarelor în care se

efectuează cercetări față de M.T. sub aspectul comiterii unor infracțiuni de

furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ și dând de înțeles că a

notat informațiile obținute.

Cele două au

stabilit să se întâlnească, în data de 17 mai 2013, orele 18,30, la o cafenea

situată în București, pe șos. Colentina, în zona Teiul Doamnei, la o stație a

troleibuzului 66 de la Bucur Obor. Pentru a nu greși locația, magistratul a

scris pe un bilețel tip pbst-it de culoare roz, mențiunile „Teiul Doamnei

stația de troleu”, înscris pe care l-a înmânat învinuitei O.M.C.

O.M.C. i-a mai

spus faptul că M.T. dorește să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii

legate de acele dosare în care soțul ei este cercetat. în acest context,

învinuita O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T. la întâlnire, magistratul

răspunzându-i că dorește 2. cartușe cu țigări marca KENT 8, făcând precizarea

în mod expres că nu dorește să primească marca de țigări pe care o. consumă în

mod obișnuit, referindu-se la țigările KENT.

În continuare, O.M.C.

a întrebat-o dacă dorește să primească și sume de bani, aceasta răspunzând ...

pozitiv. La întrebarea învinuitei O.M.C. dacă M.T. să-i aducă 1.000 sau 2.000 Euro,

magistratul C.A.L. a răspuns că probabil M.T. o să consideră că este prea mult,

stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 lei.

Cele două au

convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe și M.T., care de altfel,

urmă să-i dea magistratului C.A.L. suma de bani și produsele solicitate. În

finalul discuției, cele două au stabilit că până la întâlnirea din 17 mai 2013,

ora 18,30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, așa cum

obișnuiau.

La data de 17

mai 2013, conform înțelegerii anterioare, O.M.C., însoțită de M.T. și G.E.C.,

s-a întâlnit cu C.A.L. pe terasa localului situat în București, Șoseaua

Colentina.

Inițial, O.M.C.,

având asupra ei o sacoșă de culoare inscripționată D., în care se aflau două

cartușe de țigări marca KENT, s-a așezat la o masă situată în partea dreaptă a

terasei.

În jurul orelor

19:00, C.A.L. a ajuns la terasă și s-a așezat la masă cu O.M.C., aceasta din

urmă spunându-i că M.T. are „ceva” pentru ea și că dorește să discute.

La scurt timp, O.M.C.

i-a făcut semn denunțătoarei să se apropie, M.T. conformându-se. Ajungând la

masa la care se aflau cele două, M.T. a scos din buzunarul hainei un plic în

care se afla suma de 3.000 lei, pe care i l-a dat învinuitei O.M.C., iar la

cererea inculpatei C.A.L., denunțătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă,

așezându-se pe o bancă în apropierea terasei. O.M.C. a introdus plicul cu bani

în sacoșa în care se aflau cartușele de țigări, iar la un moment dat, în timp

ce discuta cu C.A.L., a așezat-o pe masă, în fața acesteia.

La plecare, C.A.L.

a luat sacoșa ce conținea țigările și plicul cu bani și s-a îndepărtat de masă,

fiind urmată la o distanță mică de O.M.C. în continuare, M.T. s-a apropiat din

spate de C.A.L., fiind inițiată o discuție privitoare la situația juridică a

dosarelor în care soțul ei M.T. este cercetat pentru săvârșirea unor

infracțiuni.

C.A.L. i-a spus

denunțătoarei că s-a interesat de situația dosarelor, ocazie cu care i-a

înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conținând mențiuni olografe, pe

unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/20l2 din 7 august 2012 (nr. poliție)

601357”, iar pe cel de al doilea înscris apărând mențiunea „M.T. – M.M. 148/P/2012

PTB 5938/P/2011 SIF 07 martie 2012 SC F.M. SRL”.

Inculpata C.A.L.

i-a spus denunțătoarei că posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, afirmând că cel de-al doilea este

înregistrat la poliție, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

La intervenția

echipei operative a D.N.A., care a constatat, săvârșirea infracțiunii

flagrante, C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoșa. În care se aflau

suma de bani și cartușele cu țigări primite de la M.T., prin intermediul învinuitei

O.M.C.

Situația de

fapt a rezultat din procesul-verbal de constatare, a infracțiunii flagrante, din

declarațiile învinuitei O.M.C., ale denunțătorilor M.T. și G.E.C., din

înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din

înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, precum și din

procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și

înregistrate în condițiile legii.

În legătură cu

aspectele de conținut ale rechizitoriului, reproduse mai sus, procedând la

verificarea regularității acestuia, instanța de fond a apreciat că, în

conformitate cu dispozițiile art. 263, raportat la art. 203 și art. 260 C.

proc. pen., rechizitoriul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a) să se

limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

b) să cuprindă

mențiuni privitoare la:

c) data și

locul întocmirii;

d) numele, prenumele

și calitatea celui care l-a întocmit;

e) cauza la

care se referă;

f) obiectul

actului sau măsurii procesuale și temeiul legal al acesteia;

g) date

privitoare la persoana inculpatului;

h) fapta

reținută în sarcina sa și încadrarea juridică;

i) probele pe

care se întemeiază învinuirea;

h) măsura

preventivă luată și durata acesteia;

i) dispoziția

de trimitere în judecată;

j) numele și

prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității

lor în proces și dispoziția de trimitere în judecată;

k) mijloacele

materiale de probă și măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării

penale, precum și locul unde se află;

l) măsurile asigurătorii

privind reparațiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul

cercetării;

m) cheltuielile

judiciare;

n) semnătura.

Prima instanță

a apreciat, față de împrejurarea că „judecata se mărginește la fapta și la

persoana arătată în actul de sesizare a instanței (..)” că o relevanță

deosebita prezintă mențiunile privitoare la „fapta reținută în sarcina

inculpatei și încadrarea juridică a acesteia”, astfel că expunerea

rechizitoriului trebuie să cuprindă descrierea faptei reținută în sarcina.

inculpatei, prin indicarea tuturor împrejurărilor de loc, de timp și de

mijloace, cu precizarea modului și scopului în care a fost săvârșită fapta, în

măsura în care acestea au consecințe asupra încadrării juridice și a

individualizării răspunderii penale.

Din această

perspectivă, instanța de fond a constatat că inculpata a fost trimisă în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă

continuată prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și la art. 7 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două

acte materiale), reținându-se, în esență, că în perioada februarie - 17 mai

2013, în participație penală cu învinuita O.M.C. a lăsat-o să creadă pe denunțătoarea

M.T. că are influență asupra unor procurori și polițiști, în așa fel încât să

influențeze, în mod favorabil pentru M.T., soluționarea cauzelor penale, în

care acesta era cercetat, pe de o parte, pentru săvârșirea infracțiunii de dare

demită, iar pe de-altă parte în legătură cu sustragerea semiremorcii și a

autovehiculului, sens în care a pretins și a primit sume de bani și bunuri în valoare

de 5.129 lei, fiind surprinsa ulterior în flagrant decât după ce. a primit suma

de 3000 lei și două cartușe de țigări;

Instanța de

fond a motivat că, potrivit acestei mențiuni din rechizitoriu și precizărilor

orale ale procurorului de ședință, cele două acte materiale sunt în legătură cu

cele două dosare penale în care este implicat numitul M.T.

În actul de

sesizare nu se fac însă precizări care acțiuni ale inculpatei se circumscriu

fiecăruia dintre cele două acte materiale.

S-a mai reținut

că, la fila x din rechizitoriu se arată că „M.T. a participat la două

întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. și cu inculpata C.A.L., în

cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte 2000. lei, în total suma

de 4000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost

date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru rezolvarea favorabilă a

dosarului penal”, la una dintre aceste întâlniri participând și denunțătorul G.E.C.,

care a auzit discuțiile purtate.

Prima instanță

a apreciat că, în legătură cu aceste prime două activități pretins

infracționale nu sunt menționate datele exacte la care au avut loc întâlnirile,

denumirea restaurantului și locul situării sale, care sunt produsele alimentare

și nealimentare remise inculpatei C. și contravaloarea acestora, precum și

împrejurările săvârșirii acestor fapte.

De asemenea, nu

se menționează când au fost solicitate aceste bunuri și în ce context.

Referitor la

cea de-a treia acțiune pretins infracțională desfășurată la data de 04 aprilie 2013

se susține că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C. produse alimentare

și nealimentare în valoare de „cel puțin 93,64 lei” (fără să se menționeze

exact despre ce este vorba), precum și o floare în valoare de 35 lei.

A patra acțiune

pretins infracțională s-a desfășurat la data de 06 aprilie 2013, la

restaurantul M.D. din zona Bucur Obor, când se susține că inculpata ar fi

primit un plic în care se aflau 500 lei.

Cea de-a cincea

acțiune pretins infracțională s-a derulat la data de 17 mai 2013, la o cafenea

din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că inculpata ar fi primit 3000

lei și două cartușe de țigări Kent (a căror valoare nu este precizată).

Totalizând

sumele menționate în rechizitoriu rezultă 4628,64 lei, la care se adaugă cei 3000

lei, precum și contravaloarea (neprecizată) a produselor alimentare și

nealimentare, or inculpata este acuzată că ar fi „pretins, și primit sume de

bani și bunuri în valoare de 5129 lei, fiind surprinsă ulterior în flagrant

delict după ce a primit suma de 3000 lei și două cartușe de țigări”.

Conchizând pe

aceste aspecte, prima instanță a apreciat că în … rechizitoriu nu sunt

descrise, în totalitate, în mod coerent, faptele imputate inculpatei. De

asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde că a

acționat, inculpata, respectiv conținutul concret al promisiunilor făcute în

ceea ce privește, situația juridică a numitului M.T.

Stabilirea

elementelor menționate mai sus este esențială pentru determinarea obiectului

judecății și, în strânsă corelație cu acesta, pentru exercitarea dreptului la

apărare de către inculpată.

Apreciind că

neregularitățile actului de sesizare nu pot fi înlăturate de îndată și nici

prin acordarea unui termen în acest scop, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de fond a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea

refacerii rechizitoriului.

Cu privire la

solicitarea formulată de inculpată, prin avocat, de a se dispune restituirea

dosarului și în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru refacerea

urmăririi penale, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi primită,

întrucât cele două dispoziții legale menționate mai sus reglementează cazuri

distincte de restituire. Pe de altă parte, nu au fost identificate alte

neregularități ale urmăririi penale, cu excepția celor din rechizitoriu.

Referitor la

cererea de modificare a controlului judiciar întemeiată pe dispozițiile art.

160

3

C. proc. pen., prima instanță a apreciat că aceasta este

nefondată, în condițiile în care inculpata a susținut că dorește să-și viziteze

mama „care locuiește în județul Teleorman și care are grave probleme de

sănătate, este nedeplasabilă și se îngrijește singură cu eforturi greu de

descris” or din înscrisurile depuse rezultă că doamna R.G. domiciliază în

București și a fost internată în perioada 29 iulie 2013 - 01 august 2013 la

Spitalul Universitar de Urgență București.

S-a mai reținut

că, nu s-a făcut dovada că mama inculpatei locuiește în județul Teleorman și că

afecțiunile de care suferă o fac nedeplasabilă.

În raport de

aceste considerații, în conformitate cu art. 300 alin. (2) și art. 160

3

C. proc. pen., de fond a dispus respingerea cererii de modificare a controlului

judiciar formulată de inculpată.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și inculpata C.A.L.

În recursul

său, Ministerul Public a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel București.

În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit în considerentele

hotărârii atacate s-a reținut că în rechizitoriu nu sunt indicate exact datele celor

două întâlniri care au avut loc între inculpată, denunțătorul M.T. și învinuita

O.M.C. În acest sens s-a precizat că în realitate, în actul de sesizare a

instanței se arată în concret, toate detaliile necesare și anume, descrierea

infracțiunii, respectiv faptul că, în perioada februarie - martie 2013, între

denunțătoarea O.M.C. și inculpată au avut loc două întâlniri la restaurantul M.D.

din zona Obor, la prima întâlnire fiind remise inculpatei suma de 2000 lei și

produse alimentare și nealimentare în cuantum de 300 lei, iar la-a doua

întâlnire suma de 2000 lei și produse nealimentare și alimentare. S-a mai susținut

că aceste aspecte sunt evidențiate la filele x și y din rechizitoriu,

rezultând, de asemenea și din probele-administrate, respectiv declarația

denunțătorilor M.T., G.E.C., aflate în volumul I. dosar de urmărire penală, și

convorbirile înregistrate în mediu ambiental, care s-au purtat între

denunțătorii M.T., G.E.C. și numita O.M.C., aflate în volumul I dosar de

urmărire penală. În ceea ce privește critica instanței de fond referitoare la

faptul că în rechizitoriu nu s-a indicat în concret care este valoarea bunurilor

primite de inculpată la întâlnirea din 04 aprilie 2013 pe care a avut-o de la

sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, se apreciază că aceasta este

neîntemeiată, întrucât, acestea sunt aspecte de fond care urmează să fie

verificate și stabilite de instanța de judecată cu ocazia cercetării

judecătorești cu prilejul administrării probatoriului. De asemenea, s-a mai

precizat că, în actul de sesizare a instanței, sunt menționate suficiente date

cu privire la produsele primite de inculpată și valoarea acestora. De asemenea,

în volumul I dosar de urmărire penală se află atașat procesul - verbal încheiat

la data de 09 martie 2013, cu privire la identificarea prețului unor produse,

aceste aspecte rezultând și din declarația numiților M.T. și G.E.C. Cu privire

la afirmația instanței de fond că în cea de-a cincea întâlnire din data de 06

aprilie 2013 se vorbește despre primirea unei sume de 500 lei, iar la data

prinderii în flagrant a inculpatei s-au găsit suma de 3000 lei și 2 cartușe de

țigări, în motivarea recursului s-a arătat că, la filele x-y din rechizitoriu

este redată pe larg și într-o manieră detaliată modul în care inculpata a

stabilit telefonic întâlnirea cu O.M.C., precum și integral discuțiile

ambientale avute în interiorul restaurantului dintre inculpată și această

martoră. Cu această ocazie, inculpatei i-a fost remisă suma de 500 lei într-un

plic. S-a mai arătat că, în rechizitoriu se menționează că la data de 15 mai

2013 la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu se remit sume de

bani sau bunuri, însă se discută pretențiile inculpatei cu privire la aceste sume

de bani și pretinderea lor, care îi sunt remise la data de 17 mai 2013 în ziua

organizării flagrantului, aspecte care se evidențiază la filele x și y din actul

de sesizare a instanței. Cu privire la suma de 3000 lei și cele 2 cartușe de

țigări depistate asupra inculpatei la motivarea recursului se susține

că, acestea reprezintă prețul influenței traficate de inculpată asupra procurorilor

și polițiștilor, pentru ca soțul denunțătoarei, cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de furt a unor bunuri, să beneficieze de o soluție favorabilă în

acel dosar. Cu privire la neprecizarea în rechizitoriu a valorii celor 2

cartușe de țigări, se apreciază că această evaluare nu este obligatorie,

întrucât infracțiunea a fost flagrantă, iar obiectul infracțiunii de trafic de

influență sunt chiar produsele menționat și nu valoarea acestora.

Referitor la

conținutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce privește situația

juridică a numitului M.T. pe care instanța de fond susține că nu a reușit să o

identifice, a susținut că, aceasta este indicată cu precizie la rechizitoriu.

În recursul

său, inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

rejudecând, admiterea cererii sale de modificare a controlului judiciar în

sensul de a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea

cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Examinând

recursurile declarate, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 264 C. proc. pen., rechizitoriul este actul de sesizare a

instanței.

Conform art.

300 alin. (1) C. proc. pen., instanța este datoare să verifice din oficiu, la

prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare în alin. (2) al aceluiași

text de lege, se stipulează că, în cazul când se constată că sesizarea nu este

făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și

nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului

care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.

Pe de altă

parte, conform art. 263 C. proc. pen., rechizitoriul trebuie să se limiteze la

fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să

cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la

persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică,

probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata

acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată. În rechizitoriu se

arată, de asemenea, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în

instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi

citate.

În cazul când

urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă

și datele suplimentare prevăzute în art. 260 C. proc. pen.

Așadar, din

interpretarea acestui text de lege se desprinde faptul că, este obligatoriu ca

actul de sesizare a instanței să aibă un anumit conținut pentru a contura

corect și complet obiectul judecății.

Potrivit art.

317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și ia persoana arătată în

actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la

fapta sau persoana la care se referă extinderea. Pentru a satisface cerințele

acestor dispoziții legale, este necesar ca fapta să fie prezentată în

rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanță penală, sub aspectul

conținutului unei infracțiuni, pentru a înlătura orice îndoială că fapta face

obiectul judecății, creându-se astfel posibilitatea inculpatului să se apere și

instanței să se pronunțe asupra acestei fapte.

Pentru sesizarea

instanței cu judecarea unei infracțiuni nu este suficientă descrierea acesteia

în expunerea făcută în rechizitoriu; sesizarea instanței este legală numai în

cazul în care în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este

menționată complet fapta/faptele/ actele materiale, cu încadrarea ei/lor juridică.

Descrierea,

faptei în rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc,

timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au

consecințe asupra încadrării faptei/faptelor reținute. Dacă urmărirea s-a

desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane,

expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma

de participare a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în

săvârșirea faptelor.

Instanța se va

putea considera legal sesizată cu judecarea unei infracțiuni care a fost

menționată în partea dispozitivă a rechizitoriului, cu condiția ca fapta să fie

precis și complet, determinată sub aspectul, tuturor elementelor ce au

relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni. În partea

expozitivă a acestuia, în așa fel încât să rezulte cu certitudine caracterul ei

penal și voința neechivocă a procurorului de a-l trimite în judecată pe

inculpat și pentru acea faptă.

În ceea ce

privește descrierea faptei, aceasta trebuie să cuprindă actul, acțiunea,

inacțiunea, atitudinea făptuitorului astfel încât să rezulte cu certitudine

actele reținute în sarcina sa, iar în cazul infracțiunilor sub formă

continuată, trebuie descris fiecare act material în parte în aceeași manieră

menționată anterior.

Faptul că în

rechizitoriu trebuie precizate concret actele materiale ale infracțiunii sub

formă continuată, atât din punct de vedere al stării de fapt cât și din punct

de vedere al numărului exact al acestora reiese, printre. altele, și din

conținutul dispozițiilor art. 335 C. proc. pen. Potrivit dispoziției de mai

sus, dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu

privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată, instanța dispune, prin încheiere, extinderea

acțiunii penale cu privire și la aceste acte și procedează la judecarea

infracțiunii în întregul ei.

Pentru a se

putea face aplicarea dispozițiilor art. 335 C. proc. pen., trebuie să se plece

de la o sesizare a instanței cu o faptă concretă sub formă continuată, în

componența căreia intră un număr determinat de acte materiale, pentru că numai

așa, la o eventuală descoperire de noi acte materiale ce intră în conținutul

aceleiași infracțiuni, s-ar putea face extinderea acțiunii penale. Dacă numărul

actelor materiale inițiale nu se cunoaște sau este vag atunci operațiunea de

extindere a acțiunii penale devine deosebit de dificilă dacă nu chiar

imposibilă, instanța neavând certitudinea asupra actelor materiale vizate de

actul de sesizare și asupra noilor acte materiale descoperite ulterior.

În sfârșit, pe

de o parte, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată

când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte,

conținutul aceleiași infracțiuni.

Pe de altă

parte, în dispozițiile art. 257 C. pen., legiuitorul a incriminat infracțiunea

de trafic de influență, aceasta constând în următoarele acțiuni: primirea ori

pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri,

direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită-de către o

persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu.

Poate săvârși

această infracțiune orice persoană care are influență sau lasă să se creadă că

are influență asupra unui funcționar.

Așadar,

infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu conținuturi

alternative, ea realizându-se prin primirea ori prin pretinderea de bani, sau

alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect,

în vederea determinării unui funcționar, pe lângă care subiectul are influență

sau lasă să se creadă că are influență, să facă, ori să nu facă un act ce intră

în atribuțiile sale de, serviciu.

Totodată, din

interpretarea textului de lege evocat rezultă că, sub aspectul laturii subiective,

infracțiunea de trafic de influență se săvârșește numai cu intenție calificată

de scop. Această poziție subiectivă cu care trebuie să acționeze autorul în

cazul infracțiunii de trafic de influență rezultă din termenii legii care

prevede că acțiunea sa, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori

acceptarea promisiunii de lucruri, trebuie să fie săvârșită pentru a-l

determina pe funcționarul pe lângă care are sau lasă-să creadă că are influență

să facă, sau să nu facă un act care intră în atribuțiile de serviciu. Așadar,

legea condiționează existența infracțiunii de trafic de influență de urmărirea

unui anumit scop.

;

Pentru

existența infracțiunii de trafic de influență este necesar, între altele, ca

influența de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcționar ale

cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor

celui care solicită intervenția, cerința legii fiind îndeplinită și în situația

în care făptuitorul nu îl cunoaște pe funcționar, făcând numai referire la

calitatea

;

acestuia. În acest fel, se, poate ști dacă traficarea

influenței privește un funcționar care are atribuții în a soluționa cererea

cumpărătorului de influență. De asemenea, ceea ce interesează pentru

infracțiunea de trafic de influență este ca influența reală sau presupusă a

făptuitorului să fi constituit motivul determinant al tranzacției.

Prevalându-se

de o influență reală sau presupusă asupra funcționarului, făptuitorul trebuie

să promită că va interveni la acel funcționar pentru ca acesta să facă sau să

nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Prin urmare, actul

pentru care se promite intervenția trebuie să intre în atribuțiile de serviciu

ale funcționarului.

Înalta Curte

apreciază, în acord cu instanța de fond, că în actul de sesizare nu se fac însă

precizări complete care acțiuni ale inculpatei se circumscriu fiecăruia dintre

cele două acte materiale.

Cu privire la

prima acțiune pretins infracțională a inculpatei, în rechizitoriu se reține că

M.T., soția lui M.T., care fusese trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie.2013 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de

art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a luat legătura cu M.V. zis T. din satul

Sintești, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care

are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie adoptată o soluție

favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soțul

ei, M.T.

În cursul lunii

februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu

care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării”

favorabile a dosarului în care era cercetat M.T.

Ulterior, au

avut

loc

mai multe întâlniri între

denunțătoarea M.T. și învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a

afirmat că a vorbit cu magistratul și că acesta i-a spus că s-a interesat de

dosar, precizându-i că acea cauză, penală nu este în instrumentarea acestuia,

însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi

pus-în libertate M.T. și de a nu fi trimis în judecată.

S-a mai reținut

că, M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant cu învinuita O.M.C. și

cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte

2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și

nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de

magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.

La una dintre

aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C. care a auzit discuțiile

purtate.

S-a mai reținut

că aspectele prezentate rezultă din denunțurile și declarațiile date de către M.T.

și G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat

cunoștință indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile date de

învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri,

auzind cele discutate și observând când au fost remise magistratului suma de

2.000 lei și produsele.

Din modalitatea

de descriere a acestei acțiuni reținută în sarcina inculpatei C.A.L. nu se

poate desprinde motivul pentru care aceasta a acceptat primirea de la numita M.T.

în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, dacă

aceasta a promis că va intervină pe lângă vreo persoană, calitatea acesteia și

în ce scop, respectiv pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce

intră în atribuțiile sale de serviciu ce anume să întreprindă această persoană

urmează să intervină.

De asemenea, nu

se menționează când au fost solicitate aceste bunuri și în ce context.

Referitor la

cea de-a treia acțiune pretins infracțională desfășurată la data de 04 aprilie 2013

se susține că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C. produse alimentare

și nealimentare în valoare de „cel puțin 93,64” lei precum și o floare „în

valoare de 35 lei”.

Așadar, se

constată că în actul de sesizare a instanței nu se menționează actul pentru ca

cărei îndeplinire urma a se exercita influența făptuitoarei și totodată, scopul

pentru care inculpata a acceptat sumele de bani și produsele, de asemenea,

conținutul concret al promisiunilor făcute, determinarea actului fiind necesară

în mod implicit, având în vedere că persoana care îl va îndeplini ca urmare a

relei sau pretinsei influențe a făptuitoarei avea atribuții de serviciu în

îndeplinirea acelui act.

Totodată, în

rechizitoriu se reține că a patra acțiune pretins infracțională s-a desfășurat,

la data de 06 aprilie 2013, la restaurantul M.D. din zona Bucur Obor, când se

susține că inculpata ar fi primit un plic în care se aflau 500 lei, fără să se

indice ce anume urma să facă inculpata urmare acceptării acestei sume.

Cu privire la

cea de-a cincea acțiune pretins infracțională care s-a derulat, la data de 17

mai 2013, la o cafenea din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că

inculpata ar fi primit 3000 lei. și două cartușe de țigări Kent (a căror

valoare nu este precizată), în rechizitoriu nu s-a arătat ce urma a face

inculpata, care acceptase suma respectivă.

Așadar, se

constată, că în mod corect instanța de fond a apreciat că-în rechizitoriu nu

sunt descrise „în totalitate, în mod coerent și complet, faptele imputate

inculpatei. De. asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se

pretinde cava acționat, inculpata, respectiv conținutul concret al

promisiunilor făcute în ceea ce privește situația juridică a numitului M.T.

Stabilirea, elementelor menționate mai sus este esențială pentru

determinarea-obiectului judecății și, în strânsă corelație cu acesta, pentru

exercitarea dreptului la apărare de către-inculpată.

Pentru

satisfacerea cerințelor legale arătate mai sus este necesar a se ține seama și de

separația funcțiunilor juridice în sensul că procurorul este cel care-trebuie

să consemneze în rechizitoriu toate aceste elemente legate de fapta reținută și

de încadrarea ei juridică și astfel să-și exprime voința, iar nu instanța să

fie cea care să stabilească ce acuze se aduc inculpatului.

Satisfacerea

exigențelor art. 6, paragraful 1 din C.E.D.O., în realizarea dreptului la un

proces echitabil, a paragrafului 3 lit. a), impune că orice acuzat are, în

special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe

care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse

împotriva sa, iar realizarea cerințelor paragrafului 3 lit. b), în sensul

dreptului la apărare, presupune o descriere adecvată în rechizitoriu a naturii

și cauzei acuzei ce i se aduce, determinarea precisă a persoanei și a faptei,

pe ce probe este bazată acuzația; încadrarea în drept, respectiv încadrarea

juridică a fiecărei fapte reținute, dar și a conținutului în materialitatea sa

a faptei, astfel ca inculpatul sa aibă posibilitatea reala și efectivă de a

formula apărarea sub toate aspectele avute in vedere de către organul de

urmărire penală.

Cum

rechizitoriul nu îndeplinește exigențele formale cerute de dispozițiile art.

263 C. proc. pen., în sensul că nu descrie în mod coerent faptele de care se

face vinovată inculpata, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia,

respectiv, în ce manieră a făcut promisiunile, cum anume ar fi trebuit să

influențeze funcționarii ori magistrații la care se referă actul de sesizare a

instanței, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este nefondat

și urmează să fie respins ca atare.

La adoptarea

soluției de respingere a recursului Ministerului Public, Înalta Curte a avut în

vedere și ampla jurisprudență a C.E.D.O., în general referitoare la materia „notificării

naturii, și cauzei acuzației” și, în particular, referitoare la importanța

descrierii în rechizitoriu a faptelor și încadrării juridice a acestora.

Astfel, din

jurisprudență C.E.D.O., sub ultimul aspect, Înalta Curte reține următoarele

cauze:

C.E.D.O., hotărârea

în cauza E. și Z. contra Turcia, 27 februarie 2001, 29295/95 și 29363/95 în

care s-a arătat că principiul securității juridice impune ca actele ce

constituie o infracțiune continuă/continuată să fie enunțate cu claritate în

actul de acuzare și în hotărârea de condamnare.

C.E.D.O. a menționat

că, prin definiție, o „infracțiune continuă” este un tip de infracțiune comisă

pe o perioadă de timp. În opinia sa, atunci când un acuzat este acuzat de „o

infracțiune continuă”, principiul, securității juridice impune ca actele care

determină să fie infracțiune, și care atrag răspunderea penală, să fie

stabilite în mod clar în rechizitoriu.

C.E.D.O.,

hotărârea în cauza P. și S. contra Franței, 25 martie 1999, nr. 25444/94 în

care C.E.D.O. observă că este nevoie de o atenție-specială acordată notificării

„acuzației” inculpatului. Datele de identificare ale infracțiunii joacă” sub

acest aspect, un rol crucial în procesul penal (în același sens, cauza K. contra

Austriei, hotărârea din 19 decembrie 1989). Art. 6 § 3 (a) din Convenție oferă

inculpatului dreptul de a fi informat nu numai cu privire la Cauza acuzării,

care impune, a se menționa actele/acțiunile pe care acuzatul se presupune că

le-a comis și pe c