ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3502/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 394 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței de judecată, privind pe inculpata C.A.L. Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpata C.A.L. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. din data de 17 iunie 2013, emis în dosarul nr. 101/P/2013, s-a dispus, printre, alte măsuri, trimiterea în judecată a inculpatei C.A.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sinteză, în actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: La data de 11 iulie 2012, agentul de poliție S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov – S.I.C., s-a sesizat din oficiu cu privire la deținerea de către M.T. a semiremorcii ce figura ca fiind sustrasă din Italia. În noaptea de 20 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca PORSCHE înmatriculat în Italia, ce figura ca fiind furat. În cursul cercetărilor, semiremorca și autoturismul au fost ridicate și indisponibilizate.

La data de 22 octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu titlu de mită suma de 3.500 lei agentului de poliție S.I., scopul fiind de a-i lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate. În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei de care este învinuit, având discernământul păstrat. Prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a încuiatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din cercetările efectuate în cauză rezultă că, M.T., soția lui M.T., a luat legătura cu M.V. zis T. din satul Sintești, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie adoptată o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soțul ei, M.T. În cursul lunii februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării” favorabile a dosarului în care era cercetat M.T. Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunțătoarea M.T.

și învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul și că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală, nu este în instrumentarea acesteia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. și de a nu fi trimis în judecată, M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. și cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.

La una dintre aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C., care : a auzit discuțiile purtate. Aspectele prezentate au rezultat din denunțurile șl declarațiile date de către M.T. și G.E.C., care au asistat, la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat cunoștință indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile date de învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate și observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei și produsele. În ziua de 27 martie 2013, M.T. s-a deplasat la locuința învinuitei O.M.C., fiind însoțită de G.E.C. Cu această ocazie, la cererea învinuitei O.M.C., M.T. a remis acesteia o copie a rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T.

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În timpul întâlnirii, învinuita O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că procurorul de caz, ca urmare a intervențiilor magistratului C.A.L., a lăsat intenționat anumite „portițe”, care să poată fi valorificate în favoarea inculpatului M.T. în cursul judecării cauzei. Totodată, învinuita O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de soluționare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul făcea obiectul unei anchete mai ample. O.M.C.

a făcut referiri și cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor magistratului C.A.L., scopul fiind întârzierea anchetei penale și punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului urmăririi penale. Situația de fapt descrisă a fost dovedită de relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuite O.M.C., de înregistrările audio și video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. În după-amiaza aceleiași zile, denunțătorii s-au deplasat, la solicitarea învinuitei O.M.C., la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din urmă pentru a discuta situația juridică a inculpatului M.T.

În timpul deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, învinuita O.M.C. a purtat discuții cu M.T. și G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de bani de către denunțătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în mod favorabil a situației juridice a inculpatului M.T. Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. înregistrarea-audio a fost pusă la dispoziția organului de urmărire penală de către denunțătorul G.E.C.

În data de 29 martie 2013, potrivit practicii anterioare, învinuita O.M.C. a încercat să stabilească o întâlnire cu inculpata C.A.L. în cursul aceleiași zile. În ziua de 31 martie 2013, D.I.I.C.O.T. a desfășurat acțiuni de amploare în localitatea Sintești, fiind vizate și persoane cunoscute de învinuita O.M.C. La data de 1 aprilie 2013, M.T. și G.E.C. s-au deplasat la locuința învinuitei O.M.C., iar în timpul discuțiilor purtate, aceasta din urmă i-a învățat pe cei doi ce ar trebui să declare în cazul în care vor fi audiați de organele de urmărire penală în ceea ce privește relația avută cu ea și cu procurorul C.A.L. Totodată, învinuita O.M.C. a făcut referiri la alte sume de bani primite de magistrat de la persoane din Sintești vizate de ancheta D.I.I.C.O.T.

În timpul întâlnirii cu denunțătorii, învinuita O.M.C. a contactat-o telefonic pe inculpata C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul magistratului. Ulterior discuției cu magistratul, învinuita O.M.C. le-a spus denunțătorilor că trebuie să obțină o altă copie a rechizitoriului emis pe numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la denunțătoare. În acest context, învinuita O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate din Sintești de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și la măsurile de precauție ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupție săvârșite de acestea și de magistrat. De teama faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, învinuita O.M.C.

a învățat-o pe M.T. cu privire la modul în care să-și formuleze apărarea în cazul în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susțină că o cunoaște de mai mulți ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în așa fel încât să creeze aparența unei legături de prietenie cu O.M.C. și M.T. În continuare, învinuita O.M.C. o învață pe M.T. cum să prezinte relația pe care o are. și cu inculpata C.A.L. Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată și prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, de convorbirile telefonice, precum și de procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

La data de 4 aprilie 2013, învinuita. O.M.C. a plecat împreună cu denunțătorii, cu autoturismul marca M.B. condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru a discuta cu, învinuita C.A.L. situația juridică a dosarelor, având' ca .obiect furtul celor două autovehicule deținute de M.T. În drum spre orașul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul Ion Mihalache sector 1, București, la magazinul M.I., de unde au cumpărat produse alimentare și nealimentare în valoare de cel puțin 93,64 lei, bunuri pe care intenționau să le remită inculpatei C.A.L. În continuare, cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru magistratul C.A.L., prețul acesteia fiind 35 lei.

Când au ajuns în localitatea Buftea, în fața sediului parchetului, învinuita O.M.C. a coborât din autoturism și a intrat în sediul instituției, având asupra sa o plasa ce conținea bunurile cumpărate pentru prim procurorul adjunct. Denunțătorii au rămas în autoturismul parcat pe strada Eroilor, unde este situat sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Magistratul C.A.L. a fost anunțată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană, magistratul ieșind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces. Inculpata i-a cerut învinuitei să lase produsele la jandarm, martorul D.G.M., ceea ce a și făcut, de față fiind și conducătorul auto al Pachetului de pe lângă Judecătoria Buftea, V.I.

Apoi C.A.L. a condus-o pe O.M.C. în birou, reproșându-i că o caută la birou, deși nu i-a confirmat că se pot întâlni. în același context, învinuita C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că învinuita O.M.C. a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i fi oferite. În timpul întâlnirii, cele două au discutat pe un ton normal aspecte ce țin de viața personală, iar în momentul în care discutau despre situația juridică a lui M.T., acestea coboară foarte mult tonul vocii. De asemenea, O.M.C. și C.A.L. au comunicat non verbal, folosindu-se de o coală de hârtie pe care .prima a făcut adnotări olografe, arătându-i apoi celei de-a doua și continuând discuția pe același ton foarte scăzut.

La finalul discuției,. C.A.L. a luat coala de hârtie, a rupt-o în mai multe bucăți și apoi a aruncat-o în coșul de gunoi aflat în birou. În cursul aceleiași zile, organele de anchetă au ridicat de la sediul Parchetului pe lângă Judecătoria Buftea, fiind puse la dispoziție de prim procurorul unității, fragmentele de hârtie, constatându-se după reconstituire, că înscrisul prezintă mențiuni olografe cu pasta de culoare albastră pe ambele fețe, după cum urmează: Pe una din fețe sunt înscrise 2 dosare mașini urmate de un semn inteligibil. Sub aceste mențiuni, se observă o parte dintr-un cuvânt: „ICI”. Sub acel cuvânt, se vede mențiunea olografă, subliniată „M.T. ” Pe cealaltă față, se observă mențiunea „M.T.”, care prezintă urme de pastă, de culoare albastră,” sub care se observă mențiunile „M.T.

stare de arest”, sub acestea sunt înscrise, cu subliniere „mâine fond”. în cursul acestei întâlniri, învinuita și inculpata au stabilit să se întâlnească la restaurantul M.D. din zona Bucur-Obor în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00. La plecare, învinuita O.M.C. a ieșit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform indicațiilor magistratului. Înainte de a pleca din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, inculpata C.A.L. a luat de la jandarmul de serviciu D.G.M. plasa cu produse și floarea, cumpărate de M.T. și lăsate de O.M.C., bunuri pe care le-a dus în autoturismul personal. Aspectele mai sus expuse au fost confirmate de relatările denunțătorilor M.T.

și G.C.E., de relatările învinuitei O.M.C., ale martorilor D.G.M. și V.I., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. La data de 6 aprilie 2013, conform înțelegerii existente între magistrat și învinuita O.M.C., urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant restaurantul M.D. din zona Bucur-Obor. Inculpata C.A.L. i-a transmis învinuitei O.M.L. un mesaj tip SMS, modificând ora întâlnirii. în după amiaza aceleiași zile, denunțătorii și învinuita O.M.C. s-au deplasat la terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M.B. condus de G.E.C. Denunțătoarea M.T.

pregătise un plic ce conținea suma de 500 lei, ce urma să fie remis magistratului, prin intermediul învinuitei O.M.C. în momentul în care se apropiau de restaurant, învinuita O.M.C. a întrebat-o pe M.T. ce sumă de bani a pregătit pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 lei. Aflând cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este prea naică pentru magistrat, în condițiile în care se întâlnește cu ei într-o zi de sâmbătă. În jurul orelor 15.30, inculpata C.A.L. a intrat în restaurant și s-a așezat la o masă, fiind urmată de învinuita O.M.C. După câteva minute de discuții între cele două, învinuita O.M.C. i-a făcut semn denunțătoarei M.T. să intre în restaurant, ieșindu-i în întâmpinare.

O.M.C. i-a cerut plicul cu bani, iar apoi s-au așezat amândouă la masa unde le aștepta C.A.L. În timp ce discutau despre situația juridică a soțului denunțătoarei, M.T., învinuita O.M.C. a introdus plicul cu bani într-o revistă și a așezat-o pe masă în imediata apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani și l-a pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său. Împrejurarea că O.M.C. cunoștea de la C.A.L. că ar fi vorbit cu procurorul care a instrumentat dosarul în care M.T. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, sens în care magistratul ar fi lăsat „portițe” în cuprinsul rechizitoriului, a fost confirmată de afirmația inculpatei cu ocazia acestei întâlniri, moment în care, în discuția purtată cu M.T., a asigurat-o pe aceasta că rechizitoriul a rămas „în coadă de peșt0”.

Din discuțiile purtate cu C.A.L. a rezultat că aceasta se va interesa de situația dosarelor .având ca obiect infracțiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T. De menționat este că în discuțiile purtate între M.T. și O.M.C., cele două foloseau apelativul „doamna doctor” când se refereau la inculpată. Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată prin relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum și de procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În data de 15 mai 2013, în jurul orei 11,30, învinuita O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu magistratul C.A.L., în biroul acesteia. În timpul discuțiilor purtate învinuita O.M.C. a întrebat-o pe inculpata C.A.L. dacă a aflat ceva despre situația dosarelor în care se efectuează cercetări față de M.T. sub aspectul comiterii unor infracțiuni de furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ și dând de înțeles că a notat informațiile obținute. Cele două au stabilit să se întâlnească, în data de 17 mai 2013, orele 18,30, la o cafenea situată în București, pe șos. Colentina, în zona Teiul Doamnei, la o stație a troleibuzului 66 de la Bucur Obor.

Pentru a nu greși locația, magistratul a scris pe un bilețel tip pbst-it de culoare roz, mențiunile „Teiul Doamnei stația de troleu”, înscris pe care l-a înmânat învinuitei O.M.C. O.M.C. i-a mai spus faptul că M.T. dorește să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii legate de acele dosare în care soțul ei este cercetat. în acest context, învinuita O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T. la întâlnire, magistratul răspunzându-i că dorește 2. cartușe cu țigări marca KENT 8, făcând precizarea în mod expres că nu dorește să primească marca de țigări pe care o. consumă în mod obișnuit, referindu-se la țigările KENT. În continuare, O.M.C. a întrebat-o dacă dorește să primească și sume de bani, aceasta răspunzând ... pozitiv.

La întrebarea învinuitei O.M.C. dacă M.T. să-i aducă 1.000 sau 2.000 Euro, magistratul C.A.L. a răspuns că probabil M.T. o să consideră că este prea mult, stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 lei. Cele două au convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe și M.T., care de altfel, urmă să-i dea magistratului C.A.L. suma de bani și produsele solicitate. În finalul discuției, cele două au stabilit că până la întâlnirea din 17 mai 2013, ora 18,30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, așa cum obișnuiau. La data de 17 mai 2013, conform înțelegerii anterioare, O.M.C., însoțită de M.T. și G.E.C., s-a întâlnit cu C.A.L. pe terasa localului situat în București, Șoseaua Colentina.

Inițial, O.M.C., având asupra ei o sacoșă de culoare inscripționată D., în care se aflau două cartușe de țigări marca KENT, s-a așezat la o masă situată în partea dreaptă a terasei. În jurul orelor 19:00, C.A.L. a ajuns la terasă și s-a așezat la masă cu O.M.C., aceasta din urmă spunându-i că M.T. are „ceva” pentru ea și că dorește să discute. La scurt timp, O.M.C. i-a făcut semn denunțătoarei să se apropie, M.T. conformându-se. Ajungând la masa la care se aflau cele două, M.T. a scos din buzunarul hainei un plic în care se afla suma de 3.000 lei, pe care i l-a dat învinuitei O.M.C., iar la cererea inculpatei C.A.L., denunțătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă, așezându-se pe o bancă în apropierea terasei.

O.M.C. a introdus plicul cu bani în sacoșa în care se aflau cartușele de țigări, iar la un moment dat, în timp ce discuta cu C.A.L., a așezat-o pe masă, în fața acesteia. La plecare, C.A.L. a luat sacoșa ce conținea țigările și plicul cu bani și s-a îndepărtat de masă, fiind urmată la o distanță mică de O.M.C. în continuare, M.T. s-a apropiat din spate de C.A.L., fiind inițiată o discuție privitoare la situația juridică a dosarelor în care soțul ei M.T. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni. C.A.L. i-a spus denunțătoarei că s-a interesat de situația dosarelor, ocazie cu care i-a înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conținând mențiuni olografe, pe unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/20l2 din 7 august 2012 (nr. poliție) 601357”, iar pe cel de al doilea înscris apărând mențiunea „M.T.

– M.M. 148/P/2012 PTB 5938/P/2011 SIF 07 martie 2012 SC F.M. SRL”. Inculpata C.A.L. i-a spus denunțătoarei că posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, afirmând că cel de-al doilea este înregistrat la poliție, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea. La intervenția echipei operative a D.N.A., care a constatat, săvârșirea infracțiunii flagrante, C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoșa. În care se aflau suma de bani și cartușele cu țigări primite de la M.T., prin intermediul învinuitei O.M.C. Situația de fapt a rezultat din procesul-verbal de constatare, a infracțiunii flagrante, din declarațiile învinuitei O.M.C., ale denunțătorilor M.T.

și G.E.C., din înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, precum și din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. În legătură cu aspectele de conținut ale rechizitoriului, reproduse mai sus, procedând la verificarea regularității acestuia, instanța de fond a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 263, raportat la art. 203 și art. 260 C. proc.

pen., rechizitoriul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: a) să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală; b) să cuprindă mențiuni privitoare la: c) data și locul întocmirii; d) numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit; e) cauza la care se referă; f) obiectul actului sau măsurii procesuale și temeiul legal al acesteia; g) date privitoare la persoana inculpatului; h) fapta reținută în sarcina sa și încadrarea juridică; i) probele pe care se întemeiază învinuirea; h) măsura preventivă luată și durata acesteia; i) dispoziția de trimitere în judecată; j) numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și dispoziția de trimitere în judecată; k) mijloacele materiale de probă și măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum și locul unde se află; l) măsurile asigurătorii privind reparațiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării; m) cheltuielile judiciare; n) semnătura.

Prima instanță a apreciat, față de împrejurarea că „judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței (..)” că o relevanță deosebita prezintă mențiunile privitoare la „fapta reținută în sarcina inculpatei și încadrarea juridică a acesteia”, astfel că expunerea rechizitoriului trebuie să cuprindă descrierea faptei reținută în sarcina. inculpatei, prin indicarea tuturor împrejurărilor de loc, de timp și de mijloace, cu precizarea modului și scopului în care a fost săvârșită fapta, în măsura în care acestea au consecințe asupra încadrării juridice și a individualizării răspunderii penale. Din această perspectivă, instanța de fond a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și la art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale), reținându-se, în esență, că în perioada februarie - 17 mai 2013, în participație penală cu învinuita O.M.C. a lăsat-o să creadă pe denunțătoarea M.T. că are influență asupra unor procurori și polițiști, în așa fel încât să influențeze, în mod favorabil pentru M.T., soluționarea cauzelor penale, în care acesta era cercetat, pe de o parte, pentru săvârșirea infracțiunii de dare demită, iar pe de-altă parte în legătură cu sustragerea semiremorcii și a autovehiculului, sens în care a pretins și a primit sume de bani și bunuri în valoare de 5.129 lei, fiind surprinsa ulterior în flagrant decât după ce. a primit suma de 3000 lei și două cartușe de țigări; Instanța de fond a motivat că, potrivit acestei mențiuni din rechizitoriu și precizărilor orale ale procurorului de ședință, cele două acte materiale sunt în legătură cu cele două dosare penale în care este implicat numitul M.T.

În actul de sesizare nu se fac însă precizări care acțiuni ale inculpatei se circumscriu fiecăruia dintre cele două acte materiale. S-a mai reținut că, la fila x din rechizitoriu se arată că „M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. și cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte 2000. lei, în total suma de 4000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal”, la una dintre aceste întâlniri participând și denunțătorul G.E.C., care a auzit discuțiile purtate.

Prima instanță a apreciat că, în legătură cu aceste prime două activități pretins infracționale nu sunt menționate datele exacte la care au avut loc întâlnirile, denumirea restaurantului și locul situării sale, care sunt produsele alimentare și nealimentare remise inculpatei C. și contravaloarea acestora, precum și împrejurările săvârșirii acestor fapte. De asemenea, nu se menționează când au fost solicitate aceste bunuri și în ce context. Referitor la cea de-a treia acțiune pretins infracțională desfășurată la data de 04 aprilie 2013 se susține că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C. produse alimentare și nealimentare în valoare de „cel puțin 93,64 lei” (fără să se menționeze exact despre ce este vorba), precum și o floare în valoare de 35 lei.

A patra acțiune pretins infracțională s-a desfășurat la data de 06 aprilie 2013, la restaurantul M.D. din zona Bucur Obor, când se susține că inculpata ar fi primit un plic în care se aflau 500 lei. Cea de-a cincea acțiune pretins infracțională s-a derulat la data de 17 mai 2013, la o cafenea din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că inculpata ar fi primit 3000 lei și două cartușe de țigări Kent (a căror valoare nu este precizată). Totalizând sumele menționate în rechizitoriu rezultă 4628,64 lei, la care se adaugă cei 3000 lei, precum și contravaloarea (neprecizată) a produselor alimentare și nealimentare, or inculpata este acuzată că ar fi „pretins, și primit sume de bani și bunuri în valoare de 5129 lei, fiind surprinsă ulterior în flagrant delict după ce a primit suma de 3000 lei și două cartușe de țigări”.

Conchizând pe aceste aspecte, prima instanță a apreciat că în … rechizitoriu nu sunt descrise, în totalitate, în mod coerent, faptele imputate inculpatei. De asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde că a acționat, inculpata, respectiv conținutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce privește, situația juridică a numitului M.T. Stabilirea elementelor menționate mai sus este esențială pentru determinarea obiectului judecății și, în strânsă corelație cu acesta, pentru exercitarea dreptului la apărare de către inculpată. Apreciind că neregularitățile actului de sesizare nu pot fi înlăturate de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de fond a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii rechizitoriului. Cu privire la solicitarea formulată de inculpată, prin avocat, de a se dispune restituirea dosarului și în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru refacerea urmăririi penale, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât cele două dispoziții legale menționate mai sus reglementează cazuri distincte de restituire. Pe de altă parte, nu au fost identificate alte neregularități ale urmăririi penale, cu excepția celor din rechizitoriu. Referitor la cererea de modificare a controlului judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 160 3 C. proc.

pen., prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată, în condițiile în care inculpata a susținut că dorește să-și viziteze mama „care locuiește în județul Teleorman și care are grave probleme de sănătate, este nedeplasabilă și se îngrijește singură cu eforturi greu de descris” or din înscrisurile depuse rezultă că doamna R.G. domiciliază în București și a fost internată în perioada 29 iulie 2013 - 01 august 2013 la Spitalul Universitar de Urgență București. S-a mai reținut că, nu s-a făcut dovada că mama inculpatei locuiește în județul Teleorman și că afecțiunile de care suferă o fac nedeplasabilă. În raport de aceste considerații, în conformitate cu art. 300 alin. (2) și art. 160 3 C. proc.

pen., de fond a dispus respingerea cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpată. Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpata C.A.L. În recursul său, Ministerul Public a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel București. În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit în considerentele hotărârii atacate s-a reținut că în rechizitoriu nu sunt indicate exact datele celor două întâlniri care au avut loc între inculpată, denunțătorul M.T. și învinuita O.M.C. În acest sens s-a precizat că în realitate, în actul de sesizare a instanței se arată în concret, toate detaliile necesare și anume, descrierea infracțiunii, respectiv faptul că, în perioada februarie - martie 2013, între denunțătoarea O.M.C.

și inculpată au avut loc două întâlniri la restaurantul M.D. din zona Obor, la prima întâlnire fiind remise inculpatei suma de 2000 lei și produse alimentare și nealimentare în cuantum de 300 lei, iar la-a doua întâlnire suma de 2000 lei și produse nealimentare și alimentare. S-a mai susținut că aceste aspecte sunt evidențiate la filele x și y din rechizitoriu, rezultând, de asemenea și din probele-administrate, respectiv declarația denunțătorilor M.T., G.E.C., aflate în volumul I. dosar de urmărire penală, și convorbirile înregistrate în mediu ambiental, care s-au purtat între denunțătorii M.T., G.E.C. și numita O.M.C., aflate în volumul I dosar de urmărire penală.

În ceea ce privește critica instanței de fond referitoare la faptul că în rechizitoriu nu s-a indicat în concret care este valoarea bunurilor primite de inculpată la întâlnirea din 04 aprilie 2013 pe care a avut-o de la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât, acestea sunt aspecte de fond care urmează să fie verificate și stabilite de instanța de judecată cu ocazia cercetării judecătorești cu prilejul administrării probatoriului. De asemenea, s-a mai precizat că, în actul de sesizare a instanței, sunt menționate suficiente date cu privire la produsele primite de inculpată și valoarea acestora. De asemenea, în volumul I dosar de urmărire penală se află atașat procesul - verbal încheiat la data de 09 martie 2013, cu privire la identificarea prețului unor produse, aceste aspecte rezultând și din declarația numiților M.T.

și G.E.C. Cu privire la afirmația instanței de fond că în cea de-a cincea întâlnire din data de 06 aprilie 2013 se vorbește despre primirea unei sume de 500 lei, iar la data prinderii în flagrant a inculpatei s-au găsit suma de 3000 lei și 2 cartușe de țigări, în motivarea recursului s-a arătat că, la filele x-y din rechizitoriu este redată pe larg și într-o manieră detaliată modul în care inculpata a stabilit telefonic întâlnirea cu O.M.C., precum și integral discuțiile ambientale avute în interiorul restaurantului dintre inculpată și această martoră. Cu această ocazie, inculpatei i-a fost remisă suma de 500 lei într-un plic.

S-a mai arătat că, în rechizitoriu se menționează că la data de 15 mai 2013 la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu se remit sume de bani sau bunuri, însă se discută pretențiile inculpatei cu privire la aceste sume de bani și pretinderea lor, care îi sunt remise la data de 17 mai 2013 în ziua organizării flagrantului, aspecte care se evidențiază la filele x și y din actul de sesizare a instanței. Cu privire la suma de 3000 lei și cele 2 cartușe de țigări depistate asupra inculpatei la motivarea recursului se susține că, acestea reprezintă prețul influenței traficate de inculpată asupra procurorilor și polițiștilor, pentru ca soțul denunțătoarei, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt a unor bunuri, să beneficieze de o soluție favorabilă în acel dosar.

Cu privire la neprecizarea în rechizitoriu a valorii celor 2 cartușe de țigări, se apreciază că această evaluare nu este obligatorie, întrucât infracțiunea a fost flagrantă, iar obiectul infracțiunii de trafic de influență sunt chiar produsele menționat și nu valoarea acestora. Referitor la conținutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce privește situația juridică a numitului M.T. pe care instanța de fond susține că nu a reușit să o identifice, a susținut că, aceasta este indicată cu precizie la rechizitoriu. În recursul său, inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea cererii sale de modificare a controlului judiciar în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Examinând recursurile declarate, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 264 C. proc. pen., rechizitoriul este actul de sesizare a instanței. Conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare în alin. (2) al aceluiași text de lege, se stipulează că, în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. Pe de altă parte, conform art. 263 C. proc.

pen., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată. În rechizitoriu se arată, de asemenea, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate. În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute în art. 260 C. proc.

pen. Așadar, din interpretarea acestui text de lege se desprinde faptul că, este obligatoriu ca actul de sesizare a instanței să aibă un anumit conținut pentru a contura corect și complet obiectul judecății. Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și ia persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta sau persoana la care se referă extinderea. Pentru a satisface cerințele acestor dispoziții legale, este necesar ca fapta să fie prezentată în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni, pentru a înlătura orice îndoială că fapta face obiectul judecății, creându-se astfel posibilitatea inculpatului să se apere și instanței să se pronunțe asupra acestei fapte.

Pentru sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni nu este suficientă descrierea acesteia în expunerea făcută în rechizitoriu; sesizarea instanței este legală numai în cazul în care în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menționată complet fapta/faptele/ actele materiale, cu încadrarea ei/lor juridică. Descrierea, faptei în rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării faptei/faptelor reținute. Dacă urmărirea s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma de participare a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor.

Instanța se va putea considera legal sesizată cu judecarea unei infracțiuni care a fost menționată în partea dispozitivă a rechizitoriului, cu condiția ca fapta să fie precis și complet, determinată sub aspectul, tuturor elementelor ce au relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni. În partea expozitivă a acestuia, în așa fel încât să rezulte cu certitudine caracterul ei penal și voința neechivocă a procurorului de a-l trimite în judecată pe inculpat și pentru acea faptă. În ceea ce privește descrierea faptei, aceasta trebuie să cuprindă actul, acțiunea, inacțiunea, atitudinea făptuitorului astfel încât să rezulte cu certitudine actele reținute în sarcina sa, iar în cazul infracțiunilor sub formă continuată, trebuie descris fiecare act material în parte în aceeași manieră menționată anterior.

Faptul că în rechizitoriu trebuie precizate concret actele materiale ale infracțiunii sub formă continuată, atât din punct de vedere al stării de fapt cât și din punct de vedere al numărului exact al acestora reiese, printre. altele, și din conținutul dispozițiilor art. 335 C. proc. pen. Potrivit dispoziției de mai sus, dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța dispune, prin încheiere, extinderea acțiunii penale cu privire și la aceste acte și procedează la judecarea infracțiunii în întregul ei. Pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 335 C. proc.

pen., trebuie să se plece de la o sesizare a instanței cu o faptă concretă sub formă continuată, în componența căreia intră un număr determinat de acte materiale, pentru că numai așa, la o eventuală descoperire de noi acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, s-ar putea face extinderea acțiunii penale. Dacă numărul actelor materiale inițiale nu se cunoaște sau este vag atunci operațiunea de extindere a acțiunii penale devine deosebit de dificilă dacă nu chiar imposibilă, instanța neavând certitudinea asupra actelor materiale vizate de actul de sesizare și asupra noilor acte materiale descoperite ulterior. În sfârșit, pe de o parte, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Pe de altă parte, în dispozițiile art. 257 C. pen., legiuitorul a incriminat infracțiunea de trafic de influență, aceasta constând în următoarele acțiuni: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită-de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Poate săvârși această infracțiune orice persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar.

Așadar, infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu conținuturi alternative, ea realizându-se prin primirea ori prin pretinderea de bani, sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, în vederea determinării unui funcționar, pe lângă care subiectul are influență sau lasă să se creadă că are influență, să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de, serviciu. Totodată, din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de influență se săvârșește numai cu intenție calificată de scop.

Această poziție subiectivă cu care trebuie să acționeze autorul în cazul infracțiunii de trafic de influență rezultă din termenii legii care prevede că acțiunea sa, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de lucruri, trebuie să fie săvârșită pentru a-l determina pe funcționarul pe lângă care are sau lasă-să creadă că are influență să facă, sau să nu facă un act care intră în atribuțiile de serviciu. Așadar, legea condiționează existența infracțiunii de trafic de influență de urmărirea unui anumit scop. ; Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar, între altele, ca influența de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor celui care solicită intervenția, cerința legii fiind îndeplinită și în situația în care făptuitorul nu îl cunoaște pe funcționar, făcând numai referire la calitatea ; acestuia.

În acest fel, se, poate ști dacă traficarea influenței privește un funcționar care are atribuții în a soluționa cererea cumpărătorului de influență. De asemenea, ceea ce interesează pentru infracțiunea de trafic de influență este ca influența reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit motivul determinant al tranzacției. Prevalându-se de o influență reală sau presupusă asupra funcționarului, făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcționar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Prin urmare, actul pentru care se promite intervenția trebuie să intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că în actul de sesizare nu se fac însă precizări complete care acțiuni ale inculpatei se circumscriu fiecăruia dintre cele două acte materiale.

Cu privire la prima acțiune pretins infracțională a inculpatei, în rechizitoriu se reține că M.T., soția lui M.T., care fusese trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a luat legătura cu M.V. zis T. din satul Sintești, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie adoptată o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soțul ei, M.T.

În cursul lunii februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării” favorabile a dosarului în care era cercetat M.T. Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunțătoarea M.T. și învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul și că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză, penală nu este în instrumentarea acestuia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus-în libertate M.T. și de a nu fi trimis în judecată.

S-a mai reținut că, M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant cu învinuita O.M.C. și cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunțătoarea a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal. La una dintre aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C. care a auzit discuțiile purtate. S-a mai reținut că aspectele prezentate rezultă din denunțurile și declarațiile date de către M.T. și G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat cunoștință indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile date de învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate și observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei și produsele.

Din modalitatea de descriere a acestei acțiuni reținută în sarcina inculpatei C.A.L. nu se poate desprinde motivul pentru care aceasta a acceptat primirea de la numita M.T. în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, dacă aceasta a promis că va intervină pe lângă vreo persoană, calitatea acesteia și în ce scop, respectiv pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu ce anume să întreprindă această persoană urmează să intervină. De asemenea, nu se menționează când au fost solicitate aceste bunuri și în ce context. Referitor la cea de-a treia acțiune pretins infracțională desfășurată la data de 04 aprilie 2013 se susține că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C.

produse alimentare și nealimentare în valoare de „cel puțin 93,64” lei precum și o floare „în valoare de 35 lei”. Așadar, se constată că în actul de sesizare a instanței nu se menționează actul pentru ca cărei îndeplinire urma a se exercita influența făptuitoarei și totodată, scopul pentru care inculpata a acceptat sumele de bani și produsele, de asemenea, conținutul concret al promisiunilor făcute, determinarea actului fiind necesară în mod implicit, având în vedere că persoana care îl va îndeplini ca urmare a relei sau pretinsei influențe a făptuitoarei avea atribuții de serviciu în îndeplinirea acelui act. Totodată, în rechizitoriu se reține că a patra acțiune pretins infracțională s-a desfășurat, la data de 06 aprilie 2013, la restaurantul M.D.

din zona Bucur Obor, când se susține că inculpata ar fi primit un plic în care se aflau 500 lei, fără să se indice ce anume urma să facă inculpata urmare acceptării acestei sume. Cu privire la cea de-a cincea acțiune pretins infracțională care s-a derulat, la data de 17 mai 2013, la o cafenea din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că inculpata ar fi primit 3000 lei. și două cartușe de țigări Kent (a căror valoare nu este precizată), în rechizitoriu nu s-a arătat ce urma a face inculpata, care acceptase suma respectivă. Așadar, se constată, că în mod corect instanța de fond a apreciat că-în rechizitoriu nu sunt descrise „în totalitate, în mod coerent și complet, faptele imputate inculpatei.

De. asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde cava acționat, inculpata, respectiv conținutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce privește situația juridică a numitului M.T. Stabilirea, elementelor menționate mai sus este esențială pentru determinarea-obiectului judecății și, în strânsă corelație cu acesta, pentru exercitarea dreptului la apărare de către-inculpată. Pentru satisfacerea cerințelor legale arătate mai sus este necesar a se ține seama și de separația funcțiunilor juridice în sensul că procurorul este cel care-trebuie să consemneze în rechizitoriu toate aceste elemente legate de fapta reținută și de încadrarea ei juridică și astfel să-și exprime voința, iar nu instanța să fie cea care să stabilească ce acuze se aduc inculpatului.

Satisfacerea exigențelor art. 6, paragraful 1 din C.E.D.O., în realizarea dreptului la un proces echitabil, a paragrafului 3 lit. a), impune că orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, iar realizarea cerințelor paragrafului 3 lit. b), în sensul dreptului la apărare, presupune o descriere adecvată în rechizitoriu a naturii și cauzei acuzei ce i se aduce, determinarea precisă a persoanei și a faptei, pe ce probe este bazată acuzația; încadrarea în drept, respectiv încadrarea juridică a fiecărei fapte reținute, dar și a conținutului în materialitatea sa a faptei, astfel ca inculpatul sa aibă posibilitatea reala și efectivă de a formula apărarea sub toate aspectele avute in vedere de către organul de urmărire penală.

Cum rechizitoriul nu îndeplinește exigențele formale cerute de dispozițiile art. 263 C. proc. pen., în sensul că nu descrie în mod coerent faptele de care se face vinovată inculpata, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, respectiv, în ce manieră a făcut promisiunile, cum anume ar fi trebuit să influențeze funcționarii ori magistrații la care se referă actul de sesizare a instanței, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este nefondat și urmează să fie respins ca atare. La adoptarea soluției de respingere a recursului Ministerului Public, Înalta Curte a avut în vedere și ampla jurisprudență a C.E.D.O., în general referitoare la materia „notificării naturii, și cauzei acuzației” și, în particular, referitoare la importanța descrierii în rechizitoriu a faptelor și încadrării juridice a acestora.

Astfel, din jurisprudență C.E.D.O., sub ultimul aspect, Înalta Curte reține următoarele cauze: C.E.D.O., hotărârea în cauza E. și Z. contra Turcia, 27 februarie 2001, 29295/95 și 29363/95 în care s-a arătat că principiul securității juridice impune ca actele ce constituie o infracțiune continuă/continuată să fie enunțate cu claritate în actul de acuzare și în hotărârea de condamnare. C.E.D.O. a menționat că, prin definiție, o „infracțiune continuă” este un tip de infracțiune comisă pe o perioadă de timp. În opinia sa, atunci când un acuzat este acuzat de „o infracțiune continuă”, principiul, securității juridice impune ca actele care determină să fie infracțiune, și care atrag răspunderea penală, să fie stabilite în mod clar în rechizitoriu.

C.E.D.O., hotărârea în cauza P. și S. contra Franței, 25 martie 1999, nr. 25444/94 în care C.E.D.O. observă că este nevoie de o atenție-specială acordată notificării „acuzației” inculpatului. Datele de identificare ale infracțiunii joacă” sub acest aspect, un rol crucial în procesul penal (în același sens, cauza K. contra Austriei, hotărârea din 19 decembrie 1989). Art. 6 § 3 (a) din Convenție oferă inculpatului dreptul de a fi informat nu numai cu privire la Cauza acuzării, care impune, a se menționa actele/acțiunile pe care acuzatul se presupune că le-a comis și pe c