ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului de față, în

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Il-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.T.

S-a desființat, în parte, sentința penală

nr. 37 din 10 mai 2013 a Tribunalului Ilfov, secția penală, și rejudecând în fond:

S-au repus în individualitatea lor pedepsele

de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, cumulate aritmetic.

În

baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002

și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T. la 1 an închisoare.

S-a menținut măsura revocării suspendării

executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată

prin sentința penală nr. 18/2011 a Tribunalului București, secția I-a penală, pedeapsă

pe care o

adaugă la cea de 1 an închisoare aplicată

în prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată detenția

preventivă de la 22 iunie 2006 la 08 noiembrie 2006 și de la 22 octombrie 2012 la

05 iulie 2013.

A fost înlăturată dispoziția privitoare

la prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de apel a constatat că prin sentința penală nr. 37 din 10 mai 2013, pronunțată de

Tribunalul Ilfov, secția penală, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., arestat

în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 U.P. din 23 octombrie 2012 emis

de Tribunalul Ilfov, secția penală, aflat în arest preventiv în Penitenciarul Rahova,

la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 C pen. a fost revocată

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului M.T. prin sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului

București, care a fost adăugată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul având de executat pedeapsa

rezultată în urma cumulului aritmetic de 4 ani închisoare.

În

baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu

de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a,

lit. b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și a arestării preventive de la 22 octombrie 2012 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului.

În

baza art. 113 alin. (1), alin. (3) C pen. s-a dispus luarea

față de inculpatul M.T. a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical

până la însănătoșire.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă

a prezentei hotărâri, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în

vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON

de la inculpat.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din data de 19 martie 2013

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, înregistrat sub nr. 1086/93/2013, s-a

dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului M.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită,

prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Sub aspectul situației de fapt s-a reținut

că, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J. Ilfov din București, inculpatul

M.T. a oferit agentului șef de poliție S.I., din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3500

RON pentru a-i lăsa în custodie o semiremorcă și un autoturism marca P., autovehicule

ce-i fuseseră anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind

sustrase.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu

s-a bazat pe procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul

ambiental; declarațiile martorului denunțător S.I.; declarația martorului asistent

L.N.; înscrisuri; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declarațiile inculpatului

M.T.

Sub aspectul măsurilor preventive, față

de inculpat a fost luată la data de 22 octombrie 2012 măsura reținerii pentru 24

de ore, iar prin încheierea din data de 23 octombrie 2012 a Tribunalului Ilfov s-a

dispus arestarea preventivă a inculpatului M.T., măsură prelungită și, ulterior,

menținută de instanțele de judecată.

După sesizarea instanței, la termenul din

data de 15 aprilie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul

M.T. a precizat că recunoaște în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse, că își

însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea

de probe suplimentare cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, față de poziția

acestuia constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, s-a depus la dosar fișa de

cazier judiciar a inculpatului și sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a

Tribunalului București.

Analizând actele și lucrările dosarului,

pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în

condițiile art. 320

1

C. proc. pen., Tribunalul a reținut următoarea situație

de fapt:

Instanța de fond a constatat că la data

de 11 iulie 2012 agentul șef de poliție S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliție

al Județului Ilfov - Serviciul Investigații Criminale, s-a sesizat din oficiu cu

privire la faptul că inculpatul M.T. deține un autovehicul semiremorcă, cu numărul

de înmatriculare B-xxx, care, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că figurează

ca fiind furat din Italia la data de 16 februarie 2009.

S-a reținut că semiremorca a fost ridicată

și indisponibilizată de organele de poliție, întocmindu-se în acest sens proces-verbal.

La datele de 13 iulie 2012 și 25

septembrie 2012, inculpatul M.T. a fost audiat la sediul Inspectoratului de Poliție

al Județului Ilfov în legătură cu proveniența autovehiculului, ocazie cu care a

dat de înțeles agentului de poliție S.I. că este dispus să-i ofere o sumă de bani

pentru ca acesta să-i lase în custodie autovehiculul semiremorcă, cu numărul de

înmatriculare B-xxx.

La data de 12 octombrie 2012, agentul de

poliție S.I. a formulat un denunț la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul

Județean Anticorupție Ilfov, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov,

la data de 15 octombrie 2012, în care a prezentat detaliat desfășurarea evenimentelor,

precizând că în mod repetat inculpatul M.T. i-a spus că este dispus să-i ofere o

sumă de bani pentru a-i lăsa în custodie autovehiculul indisponibilizat, cu nerespectarea

procedurii prevăzută de lege.

La data de 20 octombrie 2012, în jurul

orei 22.25, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul șef de poliție

S.I. a fost anunțat de către dispeceratul I.P.J. Ilfov că un echipaj de poliție

rutieră a depistat în trafic pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, un autoturism

marca P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz care, în urma verificărilor efectuate în

baza de date, figura ca fiind furat din Italia.

Agentul de poliție S.I. s-a deplasat la

sediul I.P.J. Ilfov unde a constatat că persoana depistată la volanul autoturismului

marca P., pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, este numitul M.T. În continuare,

agentul de poliție a procedat la audierea acestuia, a întocmit documentația privind

cercetarea la fața locului, după care a indisponibilizat autoturismul marca P.,

context în care M.T. i-a promis că-i va oferi suma de 5000 RON pentru a-i lăsa în

custodie cele două autovehicule indisponibilizate, respectiv autoturismul marca

P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz și semiremorca cu numărul de înmatriculare B-xxx.

Având în vedere denunțul formulat la Direcția

Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Ilfov, la data de 12

octombrie 2012, agentul de poliție S.I. a fost de acord să se întâlnească într-una

din zilele următoare pentru ca inculpatul să-i ofere suma de bani promisă.

Cu aceeași ocazie, inculpatul M.T. i-a

oferit agentului de poliție S.I. suma de 100 RON pe care, la refuzul de a o primi

a agentului de poliție, a aruncat-o pe documentația întocmită.

Ulterior, în zilele de 21 octombrie 2012

și 22 octombrie 2012, martorul S.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul

M.T. de la posturile telefonice nr. P1 și nr. P2, ocazie cu care au stabilit o întâlnire

la sediul I.P.J. Ilfov.

La data de 22 octombrie 2012, în jurul

orei 09.30, inculpatul M.T. a venit la sediul I.P.J. Ilfov, a fost condus de martorul

S.I. în biroul său de poliție, unde cei doi s-au așezat la un birou.

În

contextul discuției, inculpatul M.T. a scos din buzunarul

pantalonilor o sumă de bani formată din bancnote de 50 RON, pe care i-a dat-o martorului

S.I. pe sub birou.

După ce a luat banii, martorul S.I. l-a

întrebat pe inculpatul M.T. dacă aceștia sunt pentru semiremorcă și autoturismul

marca P., acesta din urmă răspunzând afirmativ.

În

continuare, au intervenit organele de anchetă împreună cu

procurorul de caz, s-a procedat la imobilizarea inculpatului M.T., asupra acestuia

efectuându-se și o percheziție corporală în prezența martorului asistent L.N.

Pe biroul la care stătea martorul denunțător

S.I. se afla o sumă de bani, s-a procedat la numărarea acestora, consemnându-se

că sunt 70 de bancnote a 50 RON (3.500 RON), seriile acestora fiind consemnate în

procesul-verbal de prindere în flagrant.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului

care, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J. Ilfov din București, a oferit

agentului șef de poliție S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3.500 RON pentru

a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa

în custodie o semiremorcă și un autoturism marca P., autovehicule ce-i fuseseră

anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind sustrase,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

Elementele laturii obiective a infracțiunii

rezultă din situația de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce privește latura

subiectivă Tribunalul a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică nr. A6/815/2013 s-a stabilit că inculpatul are discernământul păstrat

în raport cu faptele pentru care este cercetat și că acesta are capacitatea psihică

de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

În

ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C.

pen. referitoare la săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie,

Tribunalul a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală

nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală

nr. 2197 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa rezultantă

de 2 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen. și stabilindu-se 4 ani și

6 luni termen de încercare. A rezultat că infracțiunea ce face obiectul prezentului

dosar a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 18 din

07 ianuarie 2011 a Tribunalului București și înăuntrul termenului de încercare,

nefiind incident niciunul din cazurile ce înlătură recidiva, prevăzute de art. 38

C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului,

Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 255 C. pen. și

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reduse cu o treime potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., rezultând o limită minimă de 4 luni închisoare și o limită

maximă de 4 ani și 8 luni închisoare.

Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol

social ridicat al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin prisma

modului de acțiune al acestuia, faptă de natură să prejudicieze buna reputație a

instituțiilor publice, precum și încrederea în buna credință a celor desemnați să

apere legea; relațiile sociale încălcate și care privesc activitatea de serviciu,

activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte

de corupere asupra funcționarilor; persoana inculpatului - care este în vârstă de

34 de ani, este necăsătorit, are trei copii minori, este cunoscut cu antecedente

penale. A fost avută în vedere și atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe

parcursul procesului penal.

În

ceea ce privește conduita inculpatului înainte de săvârșirea

infracțiunii deduse judecății, Tribunalul a apreciat că aceasta nicidecum nu poate

fi calificată ca fiind bună, așa cum în mod imperativ impun prevederile art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă judiciară

la care se referă acest text normativ, întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente

penale, ceea ce evidențiază un potențial limitat al inculpatului de a se îndrepta

din punct de vedere social și moral, precum și predispoziția acestuia către încălcarea

ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială.

De altfel, Tribunalul a considerat că reținerea

oricăror circumstanțe atenuante - care au doar un caracter facultativ - apare ca

nejustificată, mai ales din perspectiva gradului ridicat de pericol social al infracțiunii

comise, a modalității și împrejurărilor concrete de săvârșire a acesteia, precum

și a urmărilor grave produse.

Astfel, în baza art. 86 alin. (1) rap.

la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.T. prin sentința penală

nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București, care a fost adăugată pedepsei

de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final

inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic - 4 ani închisoare.

Față de natura și circumstanțele comiterii

infracțiunii, de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, de persoana inculpatului,

Tribunalul a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului M.T. s-ar crea

pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatului.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 113 C. pen. raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică nr. A6/815/2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina

Minovici" din care rezultă că în prezent inculpatul este diagnosticat cu „Tulburare

de personalitate după boală psihiatrică; episoade psihotice lîkeschizofrenie în

antecedente" dar și recomandarea comisiei de medici în sensul că se impune

luarea față de acesta a măsurii de siguranță privind obligarea la tratament medical,

apreciind prin prisma infracțiunii săvârșite că inculpatul M.T. prezintă pericol

pentru societate, s-a dispus luarea față

de acesta a măsurii de siguranță

a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpat în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J.,

considerând că această măsură este necesară raportat la gravitatea faptei reținute

în sarcina acestuia și la antecedentele sale penale.

În

baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C.

pen., instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON de la inculpat (depusă

la CEC Bank potrivit recipisei de consemnare nr. 3375261/1).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul M.T., criticând hotărârea instanței de fond pentru greșita reducere a

limitelor de pedeapsă aplicate pentru fapta reținută; redozarea pedepsei aplicate

în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.; deducerea perioadei cuprinsă

între 22 iunie 2006 - 08 noiembrie 2006; îndepărtarea dispozițiilor cu privire la

prelevarea de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Pe baza mijloacelor de probă administrate

în faza de urmărire penală (declarațiile martorului denunțător S.I.; declarația

martorului asistent L.N.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul

ambiental; procesele-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia indisponibilizării

celor două autovehicule; alte înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpatului),

instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând, în esență, în aceea

că, la data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 09.30, în sediul I.P.J. Ilfov inculpatul

M.T. a oferit agentului șef de poliție S.I. suma de 3.500 RON pentru a face un act

contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa în custodie semiremorca

înmatriculată sub nr. B-xxx și autoturismul marca P. înmatriculat sub nr. DL-zzz,

care fuseseră indisponibilizate, întrucât figurau ca fiind sustrase din Italia.

S-a reținut că inculpatul a fost prins

în flagrant după ce a oferit banii. Anterior, la data de 20 octombrie 2012, în jurul

orei 22.25, același inculpat a fost depistat în trafic pe raza localității Jilava,

județul Ilfov, conducând autoturismul de mai sus, ocazie în care a promis martorului

denunțător S.I. suma de 5.000 RON pentru a-i lăsa în custodie cele două autovehicule

indisponibilizate. Cu aceeași ocazie, inculpatul M.T. i-a oferit martorului denunțător

suma de 100 RON pe care, la refuzul agentului de poliție de a o primi, a aruncat-o

pe documentația întocmită de către polițist.

La prima instanță, inculpatul a recunoscut

săvârșirea infracțiunii în condițiile descrise mai sus, solicitând aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

S-a constatat că faptei descrise mai sus

i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de dare de mită prev.

de art. 255 alin. (1) raportat la

art. 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000, pentru care, în mod justificat, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă

privativă de libertate.

La individualizarea pedepsei instanța de

fond a dat eficiență dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reducând

cu o treime limitele pedepsei prevăzute de textul incriminator. De asemenea, au

fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., iar față de conținutul

adresei nr. 1O1/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

București (depusă la instanța de apel), Curtea a constatat că este fondată critica

apelantului, urmând a face aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 19 din Legea

nr. 682/2002, cu efect asupra limitelor de pedeapsă.

Solicitarea de reținere de circumstanțe

atenuante nu a putut fi primită având în vedere caracterul facultativ al dispozițiilor

art. 74 C. pen., care implică un drept de apreciere din partea instanței, prin raportare

la gradul de pericol social al infracțiunii comise și datele caracteristice inculpatului.

Or, în speță, această apreciere este nefavorabilă inculpatului, având în vedere

pericolul ridicat al infracțiunii comise și perseverența infracțională manifestată

de inculpat, care este recidivist.

Curtea a considerat că este fondat motivul

de apel vizând deducerea din pedeapsa aplicată atât a detenției preventive, cât

și a perioadei executate din pedeapsa aplicată anterior.

Tot astfel, s-a constatat că în mod greșit

s-a dispus prelevarea de probe biologice, de la inculpat, întrucât infracțiunea

ce formează obiectul judecății în prezenta cauză nu se regăsește printre cele menționate

de Legea nr. 76/2008.

Cu privire la celelalte aspecte ale cauzei

(revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cumulul aritmetic,

pedeapsa accesorie, menținerea arestului preventiv, măsurile de siguranță, cheltuielile

judiciare) s-a reținut de către Curte că au primit o rezolvare legală și temeinică,

nefiind identificate motive de desființare care să fie invocate din oficiu.

Împotriva deciziei penale nr. 342/A din

19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.T.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2013 și s-a stabilit

termen pentru judecarea recursului la 18 aprilie 2014, când s-a dispus amânarea

cauzei având în vedere cererea inculpatului pentru a-și angaja apărător. La același

termen de judecată s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi

țara dispusă prin decizia penală nr. 2341 din 5 iulie 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1086/93/2012/a2 față de recurentul inculpat

M.T.

În

baza art. 211 alin. (2) rap. la art. 214 C. proc. pen., s-a

dispus luarea măsurii controlului judiciar față de recurentul inculpat M.T.

Preliminar, Înalta Curte apreciază că,

potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată

la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au

fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe

și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Având în vedere data înregistrării recursului

pe rolul Înaltei Curți, respectiv 16 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare

a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziția tranzitorie menționată este

aplicabilă în cauză, astfel că această instanță va continua să judece cauza conform

C. proc. pen. anterior.

Totodată, în cauză, se constată că decizia

penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

de art. 385

9

C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu

cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum obligă dispozițiile

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă că inculpatul M.T. nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care era îndrituit a

depune motivele căii de atac exercitate, acestea fiind înregistrate la dosar la

data de 10 septembrie 2014.

De asemenea, Înalta Curte precizează că

sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel

că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina

și netemeinicia deciziei atacate.

Astfel, se observă că, prin acest act normativ,

s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge

controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale

de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Examinând decizia penală atacată prin prisma

motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

În

dezbateri, inculpatul M.T., prin intermediul apărătorului

ales, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, ca urmare

a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, sens în care a

depus adresa nr. 2160/11-1/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a corupției

din data de 10 septembrie 2014, referitoare la colaborarea inculpatului cu organele

de urmărire penală în Dosarul nr. 388/P/2012, acesta formulând un

denunț

care a condus la identificarea inculpaților P.D.C., D.V. și P.D.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere

că, față de conținutul adresei nr. 101/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial București (depusă la instanța de apel), s-a făcut aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având efect asupra limitelor

de pedeapsă, astfel că, respectându-se prevederile legale, s-a dat eficiență dispozițiilor

art. 19 din legea specială menționată, nefiind permis legal ca, pentru o circumstanță

de aceeași natură, să intervină reducerea, repetată, a limitelor speciale de pedeapsă

prevăzute pentru infracțiunea comisă.

Din perspectiva modului de individualizare

a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi cenzurată de instanța

de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc.

pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Cum judecata în recurs se limitează la

motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, căruia, prin adoptarea

Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate doar la pedepse în alte

limite prevăzute de legea penală, nu mai poate face obiectul examinării de către

instanța de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului

judiciar exercitat de instanța de recurs include numai aspecte de drept.

Astfel, netemeinicia deciziei atacate nu

mai poate fi examinată în recurs și niciun alt caz de casare nu se impune a fi luat

în considerare, din oficiu.

Cu privire la aplicarea legii penale mai

favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, primul termen

de recurs a fost stabilit la data de 18 aprilie 2014, iar de la data pronunțării

deciziei în apel, 19 noiembrie 2013 și până la soluționarea recursului, 12 septembrie

2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză

a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând, din oficiu, recursul declarat

de inculpat în raport și de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale

mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de dare de mită prev.

de art. 255 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. sunt mai favorabile decât cele din legea nouă (intrată în

vigoare după 1 februarie 2014), constatându-se că pentru aceeași infracțiune, care

se regăsește incriminată la art. 290 C. pen., limitele de pedeapsă speciale sunt

mai ridicate, iar pentru recidivă, se prevede, de asemenea, prin art. 43 C.

pen., un tratament sancționator mai sever comparativ cu cel C. pen. anterior.

În

consecință, chiar dacă s-a identificat o modificare în ceea

ce privește limitele de pedeapsă în actuala reglementare, lege penală mai favorabilă

inculpatului este cea prevăzută de C. pen. anterior.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T.

împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 septembrie 2014.