ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2014

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.T. S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 37 din 10 mai 2013 a Tribunalului Ilfov, secția penală, și rejudecând în fond: S-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, cumulate aritmetic. În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T.

la 1 an închisoare. S-a menținut măsura revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 18/2011 a Tribunalului București, secția I-a penală, pedeapsă pe care o adaugă la cea de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa aplicată detenția preventivă de la 22 iunie 2006 la 08 noiembrie 2006 și de la 22 octombrie 2012 la 05 iulie 2013. A fost înlăturată dispoziția privitoare la prelevarea de probe biologice de la inculpat. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a constatat că prin sentința penală nr. 37 din 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 U.P. din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Ilfov, secția penală, aflat în arest preventiv în Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 C pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.T.

prin sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București, care a fost adăugată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 22 octombrie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 113 alin. (1), alin. (3) C pen.

s-a dispus luarea față de inculpatul M.T. a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. S-a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON de la inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din data de 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, înregistrat sub nr. 1086/93/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J. Ilfov din București, inculpatul M.T. a oferit agentului șef de poliție S.I., din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3500 RON pentru a-i lăsa în custodie o semiremorcă și un autoturism marca P., autovehicule ce-i fuseseră anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind sustrase. Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a bazat pe procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul ambiental; declarațiile martorului denunțător S.I.; declarația martorului asistent L.N.; înscrisuri; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declarațiile inculpatului M.T.

Sub aspectul măsurilor preventive, față de inculpat a fost luată la data de 22 octombrie 2012 măsura reținerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea din data de 23 octombrie 2012 a Tribunalului Ilfov s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.T., măsură prelungită și, ulterior, menținută de instanțele de judecată. După sesizarea instanței, la termenul din data de 15 aprilie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M.T. a precizat că recunoaște în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea de probe suplimentare cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, față de poziția acestuia constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. De asemenea, s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului și sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București. Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Instanța de fond a constatat că la data de 11 iulie 2012 agentul șef de poliție S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov - Serviciul Investigații Criminale, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.T. deține un autovehicul semiremorcă, cu numărul de înmatriculare B-xxx, care, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că figurează ca fiind furat din Italia la data de 16 februarie 2009. S-a reținut că semiremorca a fost ridicată și indisponibilizată de organele de poliție, întocmindu-se în acest sens proces-verbal.

La datele de 13 iulie 2012 și 25 septembrie 2012, inculpatul M.T. a fost audiat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov în legătură cu proveniența autovehiculului, ocazie cu care a dat de înțeles agentului de poliție S.I. că este dispus să-i ofere o sumă de bani pentru ca acesta să-i lase în custodie autovehiculul semiremorcă, cu numărul de înmatriculare B-xxx. La data de 12 octombrie 2012, agentul de poliție S.I. a formulat un denunț la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Ilfov, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, la data de 15 octombrie 2012, în care a prezentat detaliat desfășurarea evenimentelor, precizând că în mod repetat inculpatul M.T.

i-a spus că este dispus să-i ofere o sumă de bani pentru a-i lăsa în custodie autovehiculul indisponibilizat, cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege. La data de 20 octombrie 2012, în jurul orei 22.25, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul șef de poliție S.I. a fost anunțat de către dispeceratul I.P.J. Ilfov că un echipaj de poliție rutieră a depistat în trafic pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, un autoturism marca P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz care, în urma verificărilor efectuate în baza de date, figura ca fiind furat din Italia. Agentul de poliție S.I. s-a deplasat la sediul I.P.J. Ilfov unde a constatat că persoana depistată la volanul autoturismului marca P., pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, este numitul M.T.

În continuare, agentul de poliție a procedat la audierea acestuia, a întocmit documentația privind cercetarea la fața locului, după care a indisponibilizat autoturismul marca P., context în care M.T. i-a promis că-i va oferi suma de 5000 RON pentru a-i lăsa în custodie cele două autovehicule indisponibilizate, respectiv autoturismul marca P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz și semiremorca cu numărul de înmatriculare B-xxx. Având în vedere denunțul formulat la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Ilfov, la data de 12 octombrie 2012, agentul de poliție S.I. a fost de acord să se întâlnească într-una din zilele următoare pentru ca inculpatul să-i ofere suma de bani promisă.

Cu aceeași ocazie, inculpatul M.T. i-a oferit agentului de poliție S.I. suma de 100 RON pe care, la refuzul de a o primi a agentului de poliție, a aruncat-o pe documentația întocmită. Ulterior, în zilele de 21 octombrie 2012 și 22 octombrie 2012, martorul S.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul M.T. de la posturile telefonice nr. P1 și nr. P2, ocazie cu care au stabilit o întâlnire la sediul I.P.J. Ilfov. La data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 09.30, inculpatul M.T. a venit la sediul I.P.J. Ilfov, a fost condus de martorul S.I. în biroul său de poliție, unde cei doi s-au așezat la un birou. În contextul discuției, inculpatul M.T. a scos din buzunarul pantalonilor o sumă de bani formată din bancnote de 50 RON, pe care i-a dat-o martorului S.I.

pe sub birou. După ce a luat banii, martorul S.I. l-a întrebat pe inculpatul M.T. dacă aceștia sunt pentru semiremorcă și autoturismul marca P., acesta din urmă răspunzând afirmativ. În continuare, au intervenit organele de anchetă împreună cu procurorul de caz, s-a procedat la imobilizarea inculpatului M.T., asupra acestuia efectuându-se și o percheziție corporală în prezența martorului asistent L.N. Pe biroul la care stătea martorul denunțător S.I. se afla o sumă de bani, s-a procedat la numărarea acestora, consemnându-se că sunt 70 de bancnote a 50 RON (3.500 RON), seriile acestora fiind consemnate în procesul-verbal de prindere în flagrant. S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J.

Ilfov din București, a oferit agentului șef de poliție S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3.500 RON pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa în custodie o semiremorcă și un autoturism marca P., autovehicule ce-i fuseseră anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Elementele laturii obiective a infracțiunii rezultă din situația de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce privește latura subiectivă Tribunalul a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/815/2013 s-a stabilit că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat și că acesta are capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. În ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2197 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen.

și stabilindu-se 4 ani și 6 luni termen de încercare. A rezultat că infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București și înăuntrul termenului de încercare, nefiind incident niciunul din cazurile ce înlătură recidiva, prevăzute de art. 38 C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 255 C. pen. și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reduse cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., rezultând o limită minimă de 4 luni închisoare și o limită maximă de 4 ani și 8 luni închisoare.

Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin prisma modului de acțiune al acestuia, faptă de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și încrederea în buna credință a celor desemnați să apere legea; relațiile sociale încălcate și care privesc activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor; persoana inculpatului - care este în vârstă de 34 de ani, este necăsătorit, are trei copii minori, este cunoscut cu antecedente penale. A fost avută în vedere și atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii deduse judecății, Tribunalul a apreciat că aceasta nicidecum nu poate fi calificată ca fiind bună, așa cum în mod imperativ impun prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă judiciară la care se referă acest text normativ, întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce evidențiază un potențial limitat al inculpatului de a se îndrepta din punct de vedere social și moral, precum și predispoziția acestuia către încălcarea ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială. De altfel, Tribunalul a considerat că reținerea oricăror circumstanțe atenuante - care au doar un caracter facultativ - apare ca nejustificată, mai ales din perspectiva gradului ridicat de pericol social al infracțiunii comise, a modalității și împrejurărilor concrete de săvârșire a acesteia, precum și a urmărilor grave produse.

Astfel, în baza art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.T. prin sentința penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului București, care a fost adăugată pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic - 4 ani închisoare. Față de natura și circumstanțele comiterii infracțiunii, de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, de persoana inculpatului, Tribunalul a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului M.T. s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 113 C. pen. raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/815/2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" din care rezultă că în prezent inculpatul este diagnosticat cu „Tulburare de personalitate după boală psihiatrică; episoade psihotice lîkeschizofrenie în antecedente" dar și recomandarea comisiei de medici în sensul că se impune luarea față de acesta a măsurii de siguranță privind obligarea la tratament medical, apreciind prin prisma infracțiunii săvârșite că inculpatul M.T. prezintă pericol pentru societate, s-a dispus luarea față de acesta a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., considerând că această măsură este necesară raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia și la antecedentele sale penale. În baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON de la inculpat (depusă la CEC Bank potrivit recipisei de consemnare nr. 3375261/1). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.T., criticând hotărârea instanței de fond pentru greșita reducere a limitelor de pedeapsă aplicate pentru fapta reținută; redozarea pedepsei aplicate în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.; deducerea perioadei cuprinsă între 22 iunie 2006 - 08 noiembrie 2006; îndepărtarea dispozițiilor cu privire la prelevarea de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (declarațiile martorului denunțător S.I.; declarația martorului asistent L.N.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul ambiental; procesele-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia indisponibilizării celor două autovehicule; alte înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpatului), instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând, în esență, în aceea că, la data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 09.30, în sediul I.P.J.

Ilfov inculpatul M.T. a oferit agentului șef de poliție S.I. suma de 3.500 RON pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa în custodie semiremorca înmatriculată sub nr. B-xxx și autoturismul marca P. înmatriculat sub nr. DL-zzz, care fuseseră indisponibilizate, întrucât figurau ca fiind sustrase din Italia. S-a reținut că inculpatul a fost prins în flagrant după ce a oferit banii. Anterior, la data de 20 octombrie 2012, în jurul orei 22.25, același inculpat a fost depistat în trafic pe raza localității Jilava, județul Ilfov, conducând autoturismul de mai sus, ocazie în care a promis martorului denunțător S.I. suma de 5.000 RON pentru a-i lăsa în custodie cele două autovehicule indisponibilizate.

Cu aceeași ocazie, inculpatul M.T. i-a oferit martorului denunțător suma de 100 RON pe care, la refuzul agentului de poliție de a o primi, a aruncat-o pe documentația întocmită de către polițist. La prima instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în condițiile descrise mai sus, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. S-a constatat că faptei descrise mai sus i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru care, în mod justificat, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate. La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., reducând cu o treime limitele pedepsei prevăzute de textul incriminator. De asemenea, au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., iar față de conținutul adresei nr. 1O1/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București (depusă la instanța de apel), Curtea a constatat că este fondată critica apelantului, urmând a face aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu efect asupra limitelor de pedeapsă. Solicitarea de reținere de circumstanțe atenuante nu a putut fi primită având în vedere caracterul facultativ al dispozițiilor art. 74 C. pen., care implică un drept de apreciere din partea instanței, prin raportare la gradul de pericol social al infracțiunii comise și datele caracteristice inculpatului.

Or, în speță, această apreciere este nefavorabilă inculpatului, având în vedere pericolul ridicat al infracțiunii comise și perseverența infracțională manifestată de inculpat, care este recidivist. Curtea a considerat că este fondat motivul de apel vizând deducerea din pedeapsa aplicată atât a detenției preventive, cât și a perioadei executate din pedeapsa aplicată anterior. Tot astfel, s-a constatat că în mod greșit s-a dispus prelevarea de probe biologice, de la inculpat, întrucât infracțiunea ce formează obiectul judecății în prezenta cauză nu se regăsește printre cele menționate de Legea nr. 76/2008.

Cu privire la celelalte aspecte ale cauzei (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cumulul aritmetic, pedeapsa accesorie, menținerea arestului preventiv, măsurile de siguranță, cheltuielile judiciare) s-a reținut de către Curte că au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare care să fie invocate din oficiu. Împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.T. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2013 și s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la 18 aprilie 2014, când s-a dispus amânarea cauzei având în vedere cererea inculpatului pentru a-și angaja apărător.

La același termen de judecată s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 2341 din 5 iulie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1086/93/2012/a2 față de recurentul inculpat M.T. În baza art. 211 alin. (2) rap. la art. 214 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de recurentul inculpat M.T. Preliminar, Înalta Curte apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți, respectiv 16 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziția tranzitorie menționată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanță va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior. Totodată, în cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum obligă dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul M.T. nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate, acestea fiind înregistrate la dosar la data de 10 septembrie 2014. De asemenea, Înalta Curte precizează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate. Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: În dezbateri, inculpatul M.T., prin intermediul apărătorului ales, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior, sens în care a depus adresa nr. 2160/11-1/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a corupției din data de 10 septembrie 2014, referitoare la colaborarea inculpatului cu organele de urmărire penală în Dosarul nr. 388/P/2012, acesta formulând un denunț care a condus la identificarea inculpaților P.D.C., D.V.

și P.D. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, față de conținutul adresei nr. 101/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București (depusă la instanța de apel), s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având efect asupra limitelor de pedeapsă, astfel că, respectându-se prevederile legale, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din legea specială menționată, nefiind permis legal ca, pentru o circumstanță de aceeași natură, să intervină reducerea, repetată, a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă. Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, căruia, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate doar la pedepse în alte limite prevăzute de legea penală, nu mai poate face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs include numai aspecte de drept. Astfel, netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs și niciun alt caz de casare nu se impune a fi luat în considerare, din oficiu.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 18 aprilie 2014, iar de la data pronunțării deciziei în apel, 19 noiembrie 2013 și până la soluționarea recursului, 12 septembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând, din oficiu, recursul declarat de inculpat în raport și de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. sunt mai favorabile decât cele din legea nouă (intrată în vigoare după 1 februarie 2014), constatându-se că pentru aceeași infracțiune, care se regăsește incriminată la art. 290 C. pen., limitele de pedeapsă speciale sunt mai ridicate, iar pentru recidivă, se prevede, de asemenea, prin art. 43 C. pen., un tratament sancționator mai sever comparativ cu cel C. pen. anterior. În consecință, chiar dacă s-a identificat o modificare în ceea ce privește limitele de pedeapsă în actuala reglementare, lege penală mai favorabilă inculpatului este cea prevăzută de C. pen. anterior. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2014.