ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2014

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin sentința nr. 20578 de la 1 noiembrie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.L.Ifn SA în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA ca neîntemeiată, cu motivarea că SC P.I. SRL nu este titularul dreptului de despăgubire în raportul juridic dedus judecății, iar SC M.L. Ifn SA nu a respectat prevederile art. 4 din condițiile particulare de asigurare, deoarece nu a anunțat furtul autoturismului în aceeași zi în care s-a produs, ci sesizarea societății pârâte s-a făcut după 10 zile de la producerea accidentului, fiind decăzută din dreptul de a cere despăgubirea, câtă vreme a fost de acord cu această clauză de excludere de la plata despăgubirii.

Curtea de Apel București, secția a V a civilă, prin Decizia civilă nr. 507 de la 29 noiembrie 2012, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta SC M.L. Ifn SA în contradictoriu cu intimatele SC P.I. SRL și SC G.A. SA, reținând că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 2 iunie 2010, dată la care dispozițiile articolului 248 alin. (3) C. proc. civ. erau în vigoare și prevedeau, în materie comercială, un termen de perimare de 6 luni. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC M.L. Ifn SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea apelului pe fond. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de perimare este de 1 an, iar, în condițiile în care suspendarea s-a dispus la data de 30 martie 2012, până la pronunțarea deciziei recurate, acesta nu s-a împlinit. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat: Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevede că recursul este admisibil atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la momentul introducerii acțiunii introductive, orice cerere de chemare în judecată (...) apel (...) se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Alineatul 3 al articolului anterior menționat, care prevedea că, în materie comercială, termenul de perimare este de 6 luni, a fost abrogat prin art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., astfel încât termenul de perimare de 1 an nu era împlinit în cauză. Întrucât instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.L. Ifn SA București împotriva Deciziei civile nr. 507 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.