ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4133/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4133/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Ședința publică
de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta
SC I.C.I. SRL prin administrator
judiciar, a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL și a solicitat pronunțarea
unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a imobilului.
În motivarea cererii
reclamanta a susținut că a dobândit imobilul prin licitație în condițiile art. 500
și urm. C. proc. civ., plătind prețul și primind bunul cumpărat, însă pârâta nu
mai poate întocmi actul autentic întrucât administratorul acesteia a fost
arestat.
Tribunalul Galați,
prin sentința civilă nr. 837 din 1 iulie 2009 a respins ca nefondată acțiunea,
considerând că predarea bunului nu a avut loc datorită relei credințe a
reclamantei care nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, iar
caracterul declarativ al hotărârii care să țină loc de act de vânzare-cumpărare
nu poate complini condițiile de validitate stabilite cu caracter imperativ.
Curtea de Apel
Galați, prin Decizia nr. 33 din 29 aprilie 2010, a respins apelul reclamantei
ca nefondat, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința apelată în sensul că
a respins acțiunea ca prescrisă.
Instanța de apel a
reținut că prin convenția din 10 mai 1996, ce are valoarea unui antecontract de
vânzare-cumpărare, nu s-a strămutat proprietatea bunului, ci s-au creat
raporturi obligaționale, părțile asumându-și obligația de a perfecta actul de
vânzare-cumpărare supusă prescripției în cadrul termenului general de 3 ani ce
curge de la data încheierii antecontractului.
Împotriva deciziei
astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta, după
expunerea detaliată a situației de fapt, susține că în mod greșit instanța de
apel nu a analizat încălcarea dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. referitoare
la neîntocmirea încheierii de amânare a pronunțării și de semnare a acesteia,
nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, cu precădere asupra tardivității
apelului pârâtei.
Mai susține recurenta
că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției extinctive a dreptului la
acțiune, dreptul pretins fiind un drept real imprescriptibil iar procesul
verbal de adjudecare un contract de vânzare-cumpărare nicidecum un
antecontract.
În ședința publică
din 25 noiembrie 2010, recurenta reclamantă invocă nulitatea deciziei atacate
față de situația că minuta hotărârii nu a fost semnată decât de un singur
judecător.
Recursul este fondat
și va fi admis având în vedere excepția de ordine publică invocată.
Prevederile art. 258 alin.
(1) C. proc. civ., statuează că „după ce s-a întrunit majoritatea, se va
întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea
nulității de către judecători.”
Din verificarea
efectuată asupra minutei deciziei întocmită pe fila 2 a dosarului de apel, se
constată, într-adevăr, că aceasta poartă o singură semnătură, cu toate că în
această cale de atac compunerea completului de judecată este de doi judecători.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 258 raportat la art. 304 pct. 1 și 312 C. proc. civ. Înalta
Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa Decizia nr. 33 din 29
aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați și va trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare
instanța de apel va avea în vedere și criticile de nelegalitate formulate în
recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de
reclamanta SC I.C.I. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de
Insolvență C.O. - Suceava împotriva Deciziei nr. 33 din 29 aprilie 2010 a
Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o
casează și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2010.