ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 761/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 11.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat ca, în baza probelor administrate, pârâta să fie obligată la restituirea sumei de 100.000 euro primită cu titlu de împrumut, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 656 din 04.06.2019, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 96.500 Euro, cu titlu de pretenții și la plata sumei de 8197 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Prin decizia nr. 41 din 11.03.2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă B., în contradictoriu cu intimatul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 656/2019 din 04.06.2019, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2017, pe care a modificat-o în sensul că:

A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a sumei de 87.527 euro cu titlu de pretenții.

Au fost înlăturate mențiunile contrarii acestei decizii și menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligat intimatul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 4383 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, din care 383 RON reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise și 4000 RON onorariu avocat redus de instanță.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs pârâta B., prin care a formulat, în esență, următoarele critici: instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de drept material în ceea ce privește cauza dedusă judecății, încălcând totodată și regulile de procedură, respectiv dispozițiile art. 325, precum și art. 1345-1348 din C. civ., dispozițiile art. 249-250, art. 309 alin. (2) și art. 327- art. 329 C. proc. civ. suma de 100.000 Euro a fost folosită de reclamant pentru cheltuielile și nevoile sale personale, astfel că nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, în sensul că intimatului nu i s-a diminuat patrimoniul, iar la data promovării acțiunii, îmbogățirea fără justă cauză nu mai subzista, însă instanța de apel a interpretat greșit normele de drept material, întrucât a ignorat relația dintre părțile prezentei cauze din perioada iunie 2014 - august 2017, respectiv acelea de concubinaj; contrar reținerii instanței de apel, suma de 100.000 Euro, virată în contul pârâtei, a fost folosită de intimatul reclamant pentru nevoile proprii, pe toată durata celor trei ani de concubinaj.

In drept, au fost invocate dispozițiile 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la ICCJ la data de 9 august 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția completului din 20 septembrie 2021, s-a stabilit că recurenta-pârâtă B. datorează, pentru soluționarea recursului, taxă judiciară de timbru în cuantum 4051,28 RON în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

S-a dispus comunicarea, prin adresă către recurentă pentru a i se aduce la cunoștință obligația de a depune la dosar dovada achitării sumei de 4051,28 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat.

Obligația de plată de taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentei la data de 29 septembrie 2021 .

Din verificările efectuate, până la data analizării admisibilității recursului în complet de filtru, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, deși avea această posibilitate, potrivit dispozițiilor legale.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. s-a reținut că recursul este formulat în termen, împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, că prezenta cererea de recurs nu a fost depusă în original, deși recurenta reclamantă a fost înștiințată despre această obligație și că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de către recurentă.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Prin rezoluția din 23 februarie 2022, s-a stabilit termen în camera de consiliu, pentru soluționarea recursului conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., față de aspectele reținute în cuprinsul raportului de admisibilitate a acestuia.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., condiții prevăzute sub sancțiunea nulității prin alin. (3) al aceluiași articol și constatând că taxa judiciară de timbru datorată în recurs de către recurentă nu a fost achitată, a invocat din oficiu excepția de netimbrare a căii extraordinare de atac și a rămas în pronunțare asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) și (2) din cod.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În cauză, prin rezoluția din 20 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus încunoștințarea, prin adresă, a recurentei despre faptul că datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru de 4051,28 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Adresa emisă în acest sens la 24 septembrie 2021 a fost comunicată recurentei la 29 septembrie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a constatat că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din 20 septembrie 2021. Raportul a fost comunicat recurentei la 21 ianuarie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Totodată, aceasta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din același act normativ, deși, astfel cum s-a arătat, instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.

De altfel, aspectul nedepunerii taxei a fost verificat și la finalizarea ședinței de judecată, moment la care s-a constatat că dovada îndeplinirii obligației nu a fost transmisă la dosarul cauzei prin registratura sau arhiva secției I civile a instanței supreme, conform referatului întocmit de grefierul de ședință.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de pârâta B. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de această parte împotriva deciziei nr. 41 din 11 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 41 din 11 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2022.