ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
formulată pe rolul Tribunalului București, reclamantul N.N. a solicitat, în
contradictoriu, cu pârâții Administrația Prezidențială, Curtea Constituțională,
Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaților,
Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Parchetul Militar, Înalta Curte de Casație și Justiție și
S.R.I., autosesizarea cu privire la terorismul magic american.
Tribunalul București
prin sentința civilă nr. 3579 din data de 15 decembrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din
Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâților de autorități publice centrale.
Investită cu
soluționarea cauzei, în ședința publică din data de 14 aprilie 2009, Curtea de
Apel București a pus în discuție excepția lipsei de obiect a cererii de chemare
în judecată.
Prin sentința civilă nr.
1623 din data de 14 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de obiect și, pe cale de
consecință, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de
reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială,
Curtea Constituțională, Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul
României - Camera Deputaților, Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Militar, Înalta Curte
de Casație și Justiție și S.R.I.
În raport de excepția
invocată, Curtea a reținut că, prin cererea introductivă, reclamantul nu a
precizat în concret pretențiile în raport cu fiecare dintre pârâți, în raport
de prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, motiv pentru care
instanța a considerat că se află în imposibilitatea obiectivă și insurmontabilă
de a stabili obiectul cererii de chemare în judecată.
A mai reținut
instanța că, deși, în motivarea acțiunii, reclamantul susține că a sesizat
autoritățile pârâte cu privire la activitatea unei puteri străine la nivel
supranatural, ocult și ezoteric, aceste susțineri, discutabile în raport cu
preceptele științelor pozitive general acceptate, nu pot forma obiectul unei
proceduri prealabile și, prin urmare, nici al unei cereri de chemare în
judecată.
În concluzie,
instanța a admis excepția, în temeiul art. 133 C. proc. civ. și, pe cale de
consecință, a declarat nulă cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței
mai sus amintită, a declarat recurs reclamantul N.N., care a indicat
nemulțumirile sale legate de soluția pronunțată, în cadrul motivelor de recurs
aflate la filele 2-19 dosar.
Prin întâmpinarea de
la filele 65-66 dosar, intimatul pârât Serviciul Român de Informații a invocat
excepția nulității recursului, față de prevederile art. 302 alin. (1) pct. 3 C.
proc. civ.
Prin întâmpinarea de
la filele 68-69 dosar, intimata pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a
pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
De asemenea, intimatul
pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție a solicitat prin întâmpinarea de la filele 70-71 dosar respingerea
recursului ca nefondat.
Față de împrejurarea
că recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a
timbrului judiciar (fila 79 dosar), Înalta Curte constată că excepția
netimbrării recursului nu mai are obiect.
De asemenea, Înalta
Curte apreciază că se impune respingerea excepției nulității recursului
invocată de intimatul pârât S.R.I., în raport de considerentele expuse în
continuare:
Potrivit
dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de
recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni : (…) c.)
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,
după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În speță, recurentul
reclamant și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în cadrul
cererii de recurs, chiar dacă criticile nu au fost încadrate în prevederile art.
304 C. proc. civ.
Pentru a interveni
nulitatea recursului, amintită de textul anterior indicat, trebuie ca intimatul
care a invocat excepția să facă dovada vătămării suferite prin lipsa cerinței,
precum și faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
În speță, intimatul
pârât S.R.I. nu a realizat această dovadă.
Pe de altă parte,
potrivit art. 304
1
C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei
hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la
motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să
examineze cauza sub toate aspectele.
Așadar, instanța poate
verifica hotărârea sub toate aspectele, nefiind ținută de limitele impuse de art.
304 C. proc. civ.
În raport de cele
expuse anterior, instanța de control judiciar va respinge excepția nulității
recursului.
În speță, Înalta
Curte consideră că prima instanță a dat o soluție legală, în raport de
susținerile reclamantului și de prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestui text
legal, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau
al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Elemente esențiale
pentru cererea de chemare în judecată, cum sunt obiectul și numele părților,
depășesc interesul privat al pârâtului, pentru că nu este permis ca instanțele
să fie sesizate cu cereri pe care, în lipsa unora asemenea elemente, să nu le
poată rezolva, dar pe care să trebuiască să le păstreze pe rol pentru că
nulitatea nu ar putea fi invocată și de organul judiciar.
S-ar putea spune că
aceste elemente, în aceeași măsură în care sunt esențiale pentru cererea de chemare
în judecată, sunt esențiale și pentru desfășurarea procesului civil.
Pe cale de
consecință, se poate considera că nulitatea acțiunii ar putea fi invocată în
asemenea situații, și din oficiu.
De altfel, termenii
utilizați de art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „(…) se va declara nulă”,
justifică aprecierea caracterului imperativ al acestor norme.
Or, în speța de față,
instanța de control judiciar constată că recurentul reclamant nu a indicat
pretențiile concrete față de fiecare pârât, avându-se în vedere și dispozițiile
art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de
consecință, instanța s-a aflat în imposibilitate obiectivă și insurmontabilă de
a stabili obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, nefiind
întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304
1
C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii, Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat, avându-se în vedere prevederile art. 312 alin. (1) teza a
II -a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității recursului invocată de intimatul pârât S.R.I.
Respinge recursul
declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinței civile nr. 1623 din 14 aprilie
2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 ianuarie 2010.