ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului București, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Administrația Prezidențială, Curtea Constituțională, Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaților, Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Militar, Înalta Curte de Casație și Justiție și S.R.I., autosesizarea cu privire la terorismul magic american. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 3579 din data de 15 decembrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâților de autorități publice centrale.

Investită cu soluționarea cauzei, în ședința publică din data de 14 aprilie 2009, Curtea de Apel București a pus în discuție excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. Prin sentința civilă nr. 1623 din data de 14 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de obiect și, pe cale de consecință, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială, Curtea Constituțională, Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaților, Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Militar, Înalta Curte de Casație și Justiție și S.R.I.

În raport de excepția invocată, Curtea a reținut că, prin cererea introductivă, reclamantul nu a precizat în concret pretențiile în raport cu fiecare dintre pârâți, în raport de prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, motiv pentru care instanța a considerat că se află în imposibilitatea obiectivă și insurmontabilă de a stabili obiectul cererii de chemare în judecată. A mai reținut instanța că, deși, în motivarea acțiunii, reclamantul susține că a sesizat autoritățile pârâte cu privire la activitatea unei puteri străine la nivel supranatural, ocult și ezoteric, aceste susțineri, discutabile în raport cu preceptele științelor pozitive general acceptate, nu pot forma obiectul unei proceduri prealabile și, prin urmare, nici al unei cereri de chemare în judecată.

În concluzie, instanța a admis excepția, în temeiul art. 133 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a declarat nulă cererea de chemare în judecată. Împotriva sentinței mai sus amintită, a declarat recurs reclamantul N.N., care a indicat nemulțumirile sale legate de soluția pronunțată, în cadrul motivelor de recurs aflate la filele 2-19 dosar. Prin întâmpinarea de la filele 65-66 dosar, intimatul pârât Serviciul Român de Informații a invocat excepția nulității recursului, față de prevederile art. 302 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Prin întâmpinarea de la filele 68-69 dosar, intimata pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. De asemenea, intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinarea de la filele 70-71 dosar respingerea recursului ca nefondat.

Față de împrejurarea că recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar (fila 79 dosar), Înalta Curte constată că excepția netimbrării recursului nu mai are obiect. De asemenea, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea excepției nulității recursului invocată de intimatul pârât S.R.I., în raport de considerentele expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni : (…) c.) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. În speță, recurentul reclamant și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în cadrul cererii de recurs, chiar dacă criticile nu au fost încadrate în prevederile art. 304 C. proc.

civ. Pentru a interveni nulitatea recursului, amintită de textul anterior indicat, trebuie ca intimatul care a invocat excepția să facă dovada vătămării suferite prin lipsa cerinței, precum și faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel. În speță, intimatul pârât S.R.I. nu a realizat această dovadă. Pe de altă parte, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Așadar, instanța poate verifica hotărârea sub toate aspectele, nefiind ținută de limitele impuse de art. 304 C. proc.

civ. În raport de cele expuse anterior, instanța de control judiciar va respinge excepția nulității recursului. În speță, Înalta Curte consideră că prima instanță a dat o soluție legală, în raport de susținerile reclamantului și de prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Elemente esențiale pentru cererea de chemare în judecată, cum sunt obiectul și numele părților, depășesc interesul privat al pârâtului, pentru că nu este permis ca instanțele să fie sesizate cu cereri pe care, în lipsa unora asemenea elemente, să nu le poată rezolva, dar pe care să trebuiască să le păstreze pe rol pentru că nulitatea nu ar putea fi invocată și de organul judiciar.

S-ar putea spune că aceste elemente, în aceeași măsură în care sunt esențiale pentru cererea de chemare în judecată, sunt esențiale și pentru desfășurarea procesului civil. Pe cale de consecință, se poate considera că nulitatea acțiunii ar putea fi invocată în asemenea situații, și din oficiu. De altfel, termenii utilizați de art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „(…) se va declara nulă”, justifică aprecierea caracterului imperativ al acestor norme. Or, în speța de față, instanța de control judiciar constată că recurentul reclamant nu a indicat pretențiile concrete față de fiecare pârât, avându-se în vedere și dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință, instanța s-a aflat în imposibilitate obiectivă și insurmontabilă de a stabili obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304 1 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, avându-se în vedere prevederile art. 312 alin. (1) teza a II -a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât S.R.I. Respinge recursul declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinței civile nr. 1623 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.