ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
cererii de revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia
nr.
4606 din 23 octombrie
2009, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca
inadmisibilă cererea formulată de reclamantul N.N. în contradictoriu cu pârâtul
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Pentru a pronunța
această soluție, Înalta Curte a reținut că prin cererea înregistrată
la această instanță
la data de
26 mai
2009,
reclamantul
N.N. a chemat în
judecată
Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând obligarea acestuia
la
soluționarea
dosarelor privind „terorismul american”, pe baza
informațiilor pe care le-a
furnizat cu
regularitate începând
cu
anul 2007, susținând
că
procurorii
de la
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație
și Justiție
nu
doresc identificarea „teroriștilor americani”, întrucât se află sub
„magia
americană” și „în
complicitate criminală cu teroriștii
americani cu sediul la Pentagon”
Înalta Curte a
reținut că, așa cum rezultă din petitul și motivarea cererii de chemare în
judecată, reclamantul nu se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia, „Orice persoană care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal
a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului
legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat cât și public”, solicitările sale excedând materiei contenciosului
administrativ.
Împotriva Deciziei
nr. 4606 din 23 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a
formulat cerere de revizuire de către reclamantul N.N., care a indicat ca
motive de revizuire art. 322 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ.
Motivele de revizuire
care ar putea fi decelate din cuprinsul confuz al cererii de revizuire constau,
în esență, în refuzul instanței de judecată de primi înscrisurile pe care
revizuentul dorea să le depună la dosarul cauzei, la termenul de judecată de la
23 octombrie 2009 și care constau într-o reclamație la care au fost anexate
cele două plângeri penale, respectiv din 15 aprilie 2009, depusă la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și din 01 iulie 2009,
depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care solicita să se
efectueze cercetări penale în legătură cu Președintele României Traian Băsescu
pentru,,înaltă trădare” și cu,, prințul impostor american “ pentru crime
împotriva umanității.
Revizuentul mai
precizează că intimatul refuză în mod sistematic efectuarea cercetărilor
penale, iar ședințele de judecată sunt transformate în,, înscenări juridice”.
Examinând cu
prioritate admisibilitatea cererii în raport de prevederile art. 326 alin. (3) C.
proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 326 alin.
(3) C. proc. civ., dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, revizuirea
fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai
în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Revizuirea se
adresează aceleiași instanțe care a soluționat cauza în fond pentru ca aceasta să
revină asupra hotărârii atacate, în baza unor împrejurări care, de regulă, s-au
ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Potrivit art. 322 alin.
(1) C. proc. civ., revizuirea poate viza o hotărâre rămasă definitivă în instanța
de apel sau prin neapelare și o hotărâre dată de o instanță de recurs dar numai
atunci când aceasta evocă fondul.
Deci, poate fi
atacată cu o cerere de revizuire numai o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul
pretenției ce a fost dedusă judecății.
În speță, se constată
că prin Decizia nr. 4606 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă
cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.N. în contradictoriu cu
pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca
inadmisibilă și nu este o hotărâre prin care să se fi rezolvat fondul pricinii.
De aceea, cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art 322 alin. (5) și (6 ) va fi respinsă
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de N.N. împotriva Deciziei nr. 4606 din 23 octombrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 09 aprilie 2010.