ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2014

Deliberând, în

condițiile art. 395 din Noul C. prov. civ., asupra conflictului de competență

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Bârlad la data de 12 decembrie 2013, petentul Executor

Judecătoresc S.I.M. a solicitat instanței încuviințarea executării urmăririi

silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC

din 26 martie 2013 stipulat la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M.

SRL și avalizat de garantul M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru

suma de 43.899,91 RON.

În motivarea cererii,

petentul a arătat că biletul la ordin a fost prezentat la plată, în termen, la

data de 25 noiembrie 2013, fiind avalizat de M.V., și refuzat la plată, motiv

pentru care a solicitat ca recuperarea sumei de 45.419,91 RON, din care

43.899,91 RON reprezintă suma neîncasată a biletului la ordin, iar 1.520 RON

reprezintă cheltuieli cu asistența juridică, să se facă prin executare silită,

în toate formele recunoscute de lege, simultan, până la recuperarea integrală a

sumelor arătate precum și a cheltuielilor ocazionate de executarea silită.

Judecătoria Bârlad,

prin Încheierea din camera de consiliu din data de 18 decembrie 2013, în

temeiul dispozițiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, a apreciat că executarea silită urmează a se

face la locul plății, respectiv localitatea Piatra-Neamț.

Ca urmare, a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Piatra-Neamț, prin Sentința civilă nr. 27/C

din data de 16 ianuarie 2014, a declinat pricina spre soluționare Judecătoriei

Bârlad.

Pentru a pronunța o

astfel de soluție, Judecătoria Piatra-Neamț a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 650 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, competența de soluționare a cererilor de încuviințare a

executării silite aparține judecătoriei în care se află sediul biroului

executorului judecătoresc, fiind o competență de ordine publică, și anume

competență teritorială exclusivă, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Judecătoria

Piatra-Neamț, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul

dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî

asupra acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului

executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC din 26 martie 2013 stipulat

la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M. SRL și avalizat de garantul

M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru suma de 43.899,91 RON.

Potrivit art. 113

pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ce

reglementează cazurile de competență alternativă, "În afară de instanțele

prevăzute la art. 107 -112, mai sunt competente: (7). Instanța locului de

plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, bilet

la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare.".

Ca atare, instanța de

la locul plății este competentă teritorial a soluționa cererile în materia

obligațiilor născute din raporturi juridice precum cele izvorâte din cambii,

cecuri și bilete la ordin ori alte titluri de valoare numai în cazul cererilor

patrimoniale, nu și cu privire la cererile de încuviințare a executării silite.

Cu privire la acestea

sunt aplicabile dispozițiile în materie de urmărire silită reglementate de art.

650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În acest sens, se

constată că noul cod de procedură civilă reglementează competența teritorială a

executorilor judecătorești prin raportare la raza teritorială a curții de apel

în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea. Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află

biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara situațiilor în

care legea dispune altfel".

Conform art. 651

alin. (1) din același cod, se prevede că: "Dacă prin lege nu se dispune

altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de

către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum

urmează:

a) În cazul urmăririi

silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini

și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel unde se află imobilul;

b) În cazul urmării

silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau după

caz, sediul debitorului.

c) În cazul

executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face,

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se

facă executarea".

Din coroborarea

textelor legale mai sus menționate rezultă că noul cod de procedură civilă a

stabilit, ca regulă, că instanța de executare (ce soluționează, printre altele,

și cererea de încuviințare a executării silite) este judecătoria în

circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, dacă executorul

sesizat de creditor este competent potrivit art. 651 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă.

Totodată, art. 650

din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede competență

exclusivă a instanței de executare.

Cum, în speță, s-a

solicitat executarea silită în toate formele recunoscute de lege, simultan, din

interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor legale mai sus-arătate, se

constată că cererea de încuviințare a executării silite în toate formele

recunoscute de lege se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află

sediul executorului judecătoresc.

De altfel, atât

debitoarea SC M. SRL, cât și garantul avalist M.V., își au reședința în

municipiul Bârlad, localitate în care se poate prezuma că au în proprietate

bunuri imobile și mobile ce ar putea fi executate silit.

Drept urmare, față de

împrejurarea că sediul petentului Biroul executorului judecătoresc S.I.M. se

află în municipiul Bârlad, localitate care se află în circumscripția

Judecătoriei Bârlad, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea

circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, și

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în

materia executării silite, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la sediul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Bârlad.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Bârlad, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM