ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 din Noul C. prov. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 12 decembrie 2013, petentul Executor Judecătoresc S.I.M. a solicitat instanței încuviințarea executării urmăririi silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC din 26 martie 2013 stipulat la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M. SRL și avalizat de garantul M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru suma de 43.899,91 RON.

În motivarea cererii, petentul a arătat că biletul la ordin a fost prezentat la plată, în termen, la data de 25 noiembrie 2013, fiind avalizat de M.V., și refuzat la plată, motiv pentru care a solicitat ca recuperarea sumei de 45.419,91 RON, din care 43.899,91 RON reprezintă suma neîncasată a biletului la ordin, iar 1.520 RON reprezintă cheltuieli cu asistența juridică, să se facă prin executare silită, în toate formele recunoscute de lege, simultan, până la recuperarea integrală a sumelor arătate precum și a cheltuielilor ocazionate de executarea silită. Judecătoria Bârlad, prin Încheierea din camera de consiliu din data de 18 decembrie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a apreciat că executarea silită urmează a se face la locul plății, respectiv localitatea Piatra-Neamț.

Ca urmare, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Piatra-Neamț, prin Sentința civilă nr. 27/C din data de 16 ianuarie 2014, a declinat pricina spre soluționare Judecătoriei Bârlad. Pentru a pronunța o astfel de soluție, Judecătoria Piatra-Neamț a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite aparține judecătoriei în care se află sediul biroului executorului judecătoresc, fiind o competență de ordine publică, și anume competență teritorială exclusivă, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Judecătoria Piatra-Neamț, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC din 26 martie 2013 stipulat la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M. SRL și avalizat de garantul M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru suma de 43.899,91 RON.

Potrivit art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ce reglementează cazurile de competență alternativă, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 -112, mai sunt competente: (7). Instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare.". Ca atare, instanța de la locul plății este competentă teritorial a soluționa cererile în materia obligațiilor născute din raporturi juridice precum cele izvorâte din cambii, cecuri și bilete la ordin ori alte titluri de valoare numai în cazul cererilor patrimoniale, nu și cu privire la cererile de încuviințare a executării silite. Cu privire la acestea sunt aplicabile dispozițiile în materie de urmărire silită reglementate de art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În acest sens, se constată că noul cod de procedură civilă reglementează competența teritorială a executorilor judecătorești prin raportare la raza teritorială a curții de apel în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara situațiilor în care legea dispune altfel". Conform art. 651 alin. (1) din același cod, se prevede că: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: a) În cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; b) În cazul urmării silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau după caz, sediul debitorului.

c) În cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea". Din coroborarea textelor legale mai sus menționate rezultă că noul cod de procedură civilă a stabilit, ca regulă, că instanța de executare (ce soluționează, printre altele, și cererea de încuviințare a executării silite) este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, dacă executorul sesizat de creditor este competent potrivit art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Totodată, art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede competență exclusivă a instanței de executare.

Cum, în speță, s-a solicitat executarea silită în toate formele recunoscute de lege, simultan, din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor legale mai sus-arătate, se constată că cererea de încuviințare a executării silite în toate formele recunoscute de lege se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc. De altfel, atât debitoarea SC M. SRL, cât și garantul avalist M.V., își au reședința în municipiul Bârlad, localitate în care se poate prezuma că au în proprietate bunuri imobile și mobile ce ar putea fi executate silit. Drept urmare, față de împrejurarea că sediul petentului Biroul executorului judecătoresc S.I.M. se află în municipiul Bârlad, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Bârlad, conform H.G.

nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, și având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia executării silite, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la sediul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Bârlad. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Bârlad, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2014. Procesat de GGC - LM