ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 743/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2016, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București,reclamanta Federația Română de Pescuit Sportiv (FRPS) a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la modificarea statutului prin ștergerea mențiunilor referitoare la activitățile sportive de pescuit sportiv și tir; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu reclamanta și Ministerul Tineretului și Sportului, prin care a solicitat să se constate că aceasta nu a îndeplinit condițiile legale în ce privește constituirea și, pe cale de consecință, să se dispună dizolvarea acesteia. Prin sentința civilă nr. 473 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București și s-a disjuns cererea reconvențională.

Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual. Prin sentința civilă nr. 693 din 22 mai 2017, Tribunalul București, secția a. III-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active și acțiunea introductivă de instanță. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta. Prin decizia civilă nr. 398/A din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul, s-a anulat, în tot, sentința atacată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanță.

Hotărârea Tribunalului București, în rejudecare Prin sentința civilă nr. 599 din 4 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția nulității persoanei juridice A. și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să elimine din statutul său orice referiri cu privire la activitățile sportive de pescuit sportiv. Totodată, a respins cererea reclamantei în privința activităților de tir sportiv. Împotriva acestei sentințe a formulat apel principal pârâta și apel incident reclamanta.

Decizia pronunțată, în apel, de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1039/A din 23 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A.. Prin cererea de recurs au fost evocate motivele de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1), pct. 7 și 8 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., recurenta a atătat că, deși instanța de apel a expus corect susținerile ambelor părți litigante, în realitate nu a observat că problema de drept ridicată de către reclamanta FRPS nu există, întrucât AGVPS organizează activități de pescuit recreativ sportiv exclusiv pentru membrii săi, pe baza unor regulamente proprii, cu fonduri private ce provin exclusiv din cotizațiile membrilor, astfel cum se prevede în statutul asociației. Reclamanta F.R.P.S. este o federație sportivă, constituită potrivit Legii sportului, ce se ocupă de pescuitul sportiv, activitate derulată prin cluburi sportive, constituite potrivit Legii sportului, cu sportivi profesioniști, legitimați și care au încheiate contracte individuale în acest sens, întreaga activitate fiind finanțată de la bugetul de stat Deși instanța de apel a avut în vedere, în mod corect, cadrul legal ce stă la baza înființării părților, recurenta susține că instanța de apel a soluționat cauza prin greșita interpretare a normelor înscrise în Legea nr. 69/2000. Susține că activitatea sportivă, reglementata de Legea sportului, (art. 23, art. 24, art. 36), nu poate suprima dreptul persoanelor la libera asociere și nu poate suprima dreptul la mișcare și recreere, acest cadru normativ fiind aplicabil celor ce doresc să facă sport de performanță, iar asimilarea membrilor AGVPS cu sportivii de performanță/profesioniști constituie o interpretare forțată a normei legale. Pentru activitățile sportive recreative, private, derulate de neprofesioniști, nu este necesară îndeplinirea cerințelor impuse de art. 23 și 24 din Legea educației fizice și sportului. Instanța de apel a interpretat eronat dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 69/2000, în condițiile în care pârâta-recurentă nu a dorit să se reorganizez ca structură sportivă, deoarece nu desfășoară activități în sensul celor prevăzute de respectivul act normativ. Activitățile pe care le organizează sunt în domeniul pescuitului recreativ, vizează promovarea mișcării, promovarea socializării între și exclusiv pentru membrii A.G.V.P.S. și nu sportul de performanță. Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura pescuitul sportiv/recreativ definește la art. 23 pescuitul recreativ/sportiv, care semnifică pescuitul efectuat cu undița sau cu lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal emis de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura și eliberat de asociațiile de pescari sportivi. Recurenta arată că activitatea pe care o susține și organizează de pescuit recreativ este o activitate liberă, necenzurată de obligația obținerii de performante, practicată de persoanele de toate vârstele, de persoane defavorizate, care se desfășoară în mediul natural și constă în capturarea de pești cu undiță ca formă de relaxare și deconectare fizică și psihică de terapie, recuperare și întreținere terapeutică. În aceste condiții practic pescuitul recreativ este o activitate menită să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual al persoanelor de toate vârstele și practicat în colectivități, stabilește relații sociale civilizate. Folosirea sintagmei " sportiv" nu este interzisă în nici un act normativ când se face referire la activități de relaxare, recreere în aer liber, în natură, deoarece practicarea liberă și accesul liber la sport sunt drepturi fundamentale apărate Legea nr. 69/2000 și Constituția României, iar sintagma "pescuit sportiv" s-a folosit în toate reglementările anterior cele de "pescuit recreativ", referindu-se prioritar la latura recreativă a activității. Din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ. susține că statutul A.G.V.P.S. din România, modificat și completat, a fost verificat și omologat, cu putere de lucru judecat, de către instanțele de judecată, iar hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2020, în care reclamanta FRPS a supus analizei instanței aceleași solicitări care să conducă la modificarea statutului pârâtei, se bucură tot de puterea de lucru judecat. Sunt evocate și considerentele mai multor decizii pronunțate în procese purtate între aceleași părți: decizia nr. 3421A/2018 a Tribunalului București, având ca obiect ordonanță președințială - în care s-a reținut, printre altele, " în privința solicitării reclamantei de a interzice pârâtei să organizeze competiții sportive că, în plan intern, nu s-a dovedit că aceasta ar fi organizat competiții oficiale, ci doar private, sub egida A.G.V.P.S., pentru, asociațiile afiliate și membrii acestora; astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, și susținerilor pârâtei, necombătute de reclamantă, A.G.V.P.S. organizează campionate private de pescuit sportiv, finanțate integral din fonduri proprii, activitate ce nu poate fi interzisă, întrucât nu este prohibită de lege". De asemenea, prin sentința civilă nr. 9904/25.09.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 225A/23.01.2015, se reține în considerente că "nefiind supusă Legii nr. 69/2000, intimata nu trebuie să obțină autorizațiile necesare prevăzute de această lege pentru desființarea activităților referitoare la competițiile de pescuit recreativ/sportiv", iar prin decizia civilă nr. 1131R/13.11.2015, s-a reținut argumentul "...dat fiind principiul libertății de asociere, intimata nu poate fi obligată să se reorganizeze. Aceasta nu înseamnă că poate sau va putea desfășura alte activități decât acelea care sunt permise de lege pentru forma asociativă sub care s-a constituit". Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea, deciziei atacate în ceea ce privește respingerea apelului său pe aspectul eliminării din statut a oricărei referiri cu privire la activitățile sportive de pescuit sportiv, solicitând și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata F.R.P.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 9 decembrie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1039 A din 23 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fixat termen pentru judecata recursului la 24 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate înscrise în art. 488 alin. (1), pct. 7 și 8 C. proc. civ. și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte va constata că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Criticile aduse deciziei din perspectiva interpretării sau aplicării normelor de drept substanțial înscrise în Legea nr. 69/2000, subsumate motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate. Legea nr. 69/2000 reglementează, potrivit art. 1, organizarea și funcționarea sistemului național de educație fizică și sport în România. În accepțiunea acestei legi, prin educație fizică și sport se înțelege toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel. Actul normativ cuprinde norme referitoare la cadrul de organizare, desfășurare și practicare a sportului, ca drept al persoanei, atât în structurile sportive de drept public cât și de drept privat, precum și norme referitoare la organizarea și funcționarea federațiilor sportive. În privința federații sportive naționale, legea stipulează că acestea sunt, potrivit art. 35 alin. (1), structuri sportive și pot funcționa numai pe ramuri de sport, recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic, cu avizul Ministerului Tineretului și Sportului, fiind stipulat expres (art. 36 alin. (2) că pentru o ramură de sport se poate constitui, în condițiile legii, o singură federație sportivă națională. Totodată, potrivit art. 23 din Legea nr. 69/2000, toate structurile sportive, indiferent de scopul lor specific și de forma juridică, se înscriu în Registrul sportiv (document care evidențiază situația înregistrării structurilor sportive în ordine cronologică) în scopul obținerii Certificatului de identitate sportivă (act oficial prin care se atestă calitatea de structură sportivă). Așadar, urmare a înregistrării în Registrul sportiv, structurile sportive primesc număr de identificare și Certificatul de identitate sportivă. Relativ la aspectele privind recunoașterea pescuitului sportiv ca ramură sportivă, precum și a reclamantei-intimate ca structură sportivă, cu statut de federație națională în domeniul pescuitului sportiv și a calității acesteia de reprezentant legal al României la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv, Înalta Curte are în vedere că aceste chestiuni de drept ale litigiului au fost dezlegate, cu valoare obligatorie, în primul ciclu procesual, prin decizia de casare nr. 398/A/18.04.2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, fiind aspecte care se impun cu autoritate de lucrului judecat și nu mai pot fi rediscutate, astfel cum s-a reținut și prin decizia recurată. Raportat la susținerile recurentei, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, practicarea pescuitului sportiv, ca activitate de agrement și recreere, constituie un drept al persoanei, recunoscut și garantat de stat, însă această activitate are la bază resursa acvatică a României și, de aceea, accesul la resursele acvatice nu poate fi realizat decât în condițiile prevăzute de Legea nr. 69/2000, ce reglementează exclusiv activitățile de educație fizică și sport (activități ce cuprind "educația fizică, sportul școlar și universitar, sportul pentru toți, sportul de performanță, exercițiile fizice practicate cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic) și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008, act normativ care reglementează protecția, conservarea, administrarea și exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, procesarea și comercializarea produselor obținute din pescuit și acvacultură. Este de reținut faptul că O.U.G. nr. 23/2008 constituie cadrul juridic necesar administrării sectorului pescăresc, prin conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului. În cuprinsul actului normativ sunt reglementate, în scopul asigurării protecției și conservării resurselor acvatice vii și al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial și cea de pescuit sportiv, condițiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale. Sub aspectul condițiilor de practicare și limitelor de exercitare impuse acestei activități sportive, prin art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 (în forma în vigoare la data sesizării instanței) s-a prevăzut că, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale se vor stabili condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit sportiv, la propunerea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, după consultarea cu forurile de reprezentare ale asociațiilor de pescari sportivi legal constituite, la nivel național. Așadar, cadrul normativ ce reglementează pescuitul și acvacultura prevede condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, modelele permiselor de pescuit în habitatele piscicole naturale, precum și modul de eliberare a acestora ce se stabilesc de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice în scop recreativ. Relevant este și faptul că, în cuprinsul O.U.G. nr. 23/2008, legiuitorul a prevăzut și definit o serie de termeni și expresii, cărora le-a atribuit o anumită semnificație. Astfel, în sensul art. 2 pct. 18 din actul normativ prin pescuit se înțelege activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea, conservarea și regenerarea resurselor acvatice vii, iar prin pescar sportiv, în sensul art. 2, pct. 27 1 , se înțelege persoana fizică deținătoare a unui permis de pescuit recreativ/sportiv, eliberat de asociațiile de pescari sportivi legal constituite. De asemenea, în art. 23 alin. (1) se prevede că prin pescuit recreativ/sportiv se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau cu lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de acesta sau de asociațiile de pescari sportivi, după caz, iar în ce privește atribuirea dreptului de pescuit, legiuitorul a prevăzut (art. 16) că aceasta se face în baza licențelor emise de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, a permiselor și autorizațiilor emise de către administratorul resurselor acvatice vii, după caz. Așadar, cadrul normativ de reglementare a pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale impune, pentru practicarea pescuitului, condiția deținerii unui permis de pescuit, emis conform legii, iar în privința pescuitului sportiv se impune ca practicarea acestuia să fie realizată pe baza deținerii unei licențe de pescar sportiv, eliberată de Federația Română de Pescuit Sportiv. Dată fiind existența acestei ramuri de sport, cu consecința că pe o ramură de sport poate activa o singură federație cu caracter național și având în vedere, deopotrivă, atribuțiile conferite de lege federațiilor sportive naționale (art. 37 alin. (1) reiese că, în rejudecare, s-a reținut corect faptul că plenitudinea de competență în ce privește această ramură de sport revine exclusiv Federației Române de Pescuit Sportiv, aceasta având prerogativele de a organiza, conduce, controla și supraveghea activitățile și competițiile sportive, fiind cea care asigură reprezentarea României în competițiile sportive și în organismele internaționale la care sunt afiliate, fiind singurul organism care se poate afilia la federațiile sportive internaționale. Ministerul Tineretului și Sportului a autorizat Federația Română de Pescuit Sportiv să reprezinte România la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv, autorizația de afiliere internațională fiind eliberată în condițiile prevăzute de art. 38 alin. (2) di Legea nr. 69/2000, precum și a prevederilor art. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001. Așadar, fiind o singură federație sportivă națională pe ramura de sport pescuit sportiv, iar organizarea competițiilor sportive oficiale revin exclusiv în atribuțiile reclamantei, rezultă că pârâta-recurentă, care a dobândit personalitate juridică în temeiul O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, prin sentința civilă nr. 23/30.05.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București și nu a dorit să se reorganizeze ca structură sportivă, în conformitate cu art. 94 din Legea nr. 69/2000, nu poate desfășura decât activități care nu interferează cu ramura de sport a pescuitului sportiv. În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a susținut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva nevalorizării efectelor puterii lucrului judecat a unor hotărâri judecătorești, pronunțate în cadrul unor litigii purtate între aceleași părți. Critica formulată, deși susceptibilă de încadrare în art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., se vădește a fi nefondată. Instanțele fondului au examinat efectele juridice ce decurg din hotărârile judecătorești la care recurenta face trimitere în memoriul de recurs, în coroborare cu întreg materialul probator administrat depus în primul ciclu procesual și în rejudecare, fiind de semnalat că decizia nr. 3421A/2018 a Tribunalului București, pronunțată în procedura ordonanței președințiale, nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului, dar și faptul că ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești, la care recurenta face trimitere în cuprinsul cererii sale de recurs, pescuitul sportiv a fost recunoscut ca ramură de sport și că gestionarea acesteia nu poate reveni decât unei singure federații sportive naționale. Astfel, în primul ciclu procesual s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, în raport de materialul probator administrat, că pescuitul sportiv este atestat ca ramură sportivă și că reclamanta este o structură sportivă, cu statut de federație națională, în domeniul pescuitului sportiv, ceea ce denotă că organizarea, supravegherea activității și competițiile sportive, precum și reprezentarea României în competițiile sportive și în organismele internaționale revine exclusiv reclamantei. De asemenea, potrivit situației de fapt reținută în cauză, instanța de rejudecare a stabilit că pârâta A.G.V.P.S. a devenit membru al Confederației Internaționale de Pescuit Sportiv și a organizat concursuri naționale și internaționale de pescuit sportiv, aspect semnalat chiar de aceasta în cuprinsul solicitării, adresate Ministerului Tineretului și Sportului, de modificare a Legii sportului nr. 69/2000. Cum în statutul recurentei se menționează, printre altele, la obiectul său de activitate, gestionarea și gruparea activităților de pescuit recreativ-sportiv în România și reunirea asociațiilor de pescari amatori, fără a se specifica (neechivoc) că obiectul său de activitate ar viza doar organizarea de acțiuni private, în domeniul pescuitului recreativ, adică acele activități care nu interferează cu ramura de sport a pescuitului sportiv, reiese că instanța de apel, fără a nega forma de asociere sub care s-a constituit recurenta, a concluzionat corect, având în vedere evoluția cadrului legislativ, că pârâta nu poate desfășura competiții sportive oficiale, naționale și internaționale, de pescuit sportiv, astfel că se impune eliminarea din statutul acesteia orice referiri la activitățile sportive de pescuit sportiv. În consecință, constatându-se că instanța de apel a realizat o aplicare și interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că motivele de recurs înscrise în dispozițiile art. 488, alin. (1), pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu își găsesc incidență și, drept urmare, în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,