ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2016

Decizia nr. 722/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta Asociația A. (A.) a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Guvernul României și Federația Română de Pescuit Sportiv, solicitând suspendarea executării și anularea Autorizației nr. 1141 din 15 aprilie 2013 privind afilierea Federației Române de Pescuit Sportiv la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv.

Prin Sentința civilă nr. 2397 din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Federația Română de Pescuit Sportiv.

Împotriva Sentinței civile nr. 2397 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru afilierea Federației Române de Pescuit Sportiv la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv, atâta vreme cât nu există ordinul Ministrului Tineretului și Sportului, prin care sunt stabilite condițiile avizării sau autorizării afilierii prevăzute la alin. (1), și, pe acest considerent, a dispus respingerea acțiunii.

Inexistența acestui ordin, care ar fi trebuit să stabilească condițiile concrete ale avizării sau autorizării afilierii, este motivul principal pentru care Autorizația de afiliere nr. 1441/2013 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea propriei reglementări a M.T.S., drept pentru care anularea acestuia este temeinică și legală.

Recurenta mai arată că pe referatul întocmit de Direcția politici, strategii și performanță sportivă, în vederea eliberării autorizației pentru afilierea Federației Române de Pescuit Sportiv (F.R.P.S.) la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.), semnat de către directorul acesteia s-a precizat, următoarele; "d-le director, rog corespondență cu Confederația Internațională de Pescuit Sportiv, din care să rezulte că România nu are alt reprezentant afiliat".

De asemenea, atât în acțiune cât și în concluziile scrise s-a arătat că A. a fost constituită și a funcționat ca o federație sportivă națională în domeniul pescuitului sportiv încă din anul 1958, cu mult înaintea apariției Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, fiind membră cu drepturi depline, a Confederației Internaționale de Pescuit Sportiv din anul 1957.

Deci A. este înscrisă în Confederația Internațională de Pescuit Sportiv și este singura acreditată până acum de această confederație internațională în profil să organizeze campionate naționale și să desemneze echipele reprezentative ale României la Campionatele mondiale, aspecte cunoscute de către M.T.S. În Confederația Internațională de Pescuit Sportiv nu poate fi înscrisă decât o entitate juridică din fiecare țară, iar din România este înscrisă A. din 1957.

Recurenta mai arată că pentru înscrierea Federației Române de Pescuit Sportiv, ar trebui ca A. să nu mai fie membru cu drepturi depline în condițiile statutului C.I.P.S., ceea ce nu este normal după 57 de ani de activitate neîntreruptă, meritorie și onorabilă pentru România.

La art. 21 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 se precizează cine sunt structuri sportive, și anume: lit. a) - lit. e) asociațiile sportive, cluburile sportive, asociațiile județene și ale municipiului București pe ramuri de sport, ligile profesioniste, federațiile sportive naționale, la lit. f) "Automobil Clubul Român, pentru activitatea de automobilism sportiv și Karting sportiv", iar la lit. g) alte organizații sportive naționale, fără ca A. să fie nominalizată într-un fel.

Intimații Federația Română de Pescuit Sportiv și Ministerul Tineretului și Sportului au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Autorizația nr. 1141 din 15 aprilie 2013, Ministerul Tineretului și Sportului a autorizat afilierea Federației Române de Pescuit Sportiv la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv.

Autorizația de afiliere internațională a fost eliberată de Ministerul Tineretului și Sportului în condițiile prevăzute de art. 38(2) și a prevederilor art. 19 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 69/2000 aprobat prin H.G. nr. 884/2001.

Conform art. 18 lit. t) din Legea nr. 69/2000, Ministerul Tineretului și Sportului "reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme sportive internaționale; negociază și încheie acorduri, înțelegeri, protocoale și alte documente de colaborare în domeniul sportului cu organisme de specialitate din alte tari, pe baza prevederilor legale în vigoare".

Ministerul Tineretului și Sportului a autorizat Federația Română de Pescuit Sportiv să reprezinte România la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv.

Recurenta susține că este federație sportivă, dar nu depune nicio probă în acest sens.

Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 69/2000 prevede următoarele: Ministerul Tineretului și Sportului organizează, în condițiile stabilite prin prezenta lege, evidența structurilor sportive prin Registrul sportiv, atribuind fiecărei structuri înscrise un număr de identificare și Certificatul de identitate sportivă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta nu a depus nicio probă din care să reiasă că este recunoscută în condițiile legii ca structură sportivă.

Conform art. 37(2) din Legea nr. 69/2000: "Federațiile sportive naționale asigură reprezentarea României în competițiile sportive și în organismele internaționale la care sunt afiliate".

Art. 36 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 prevede că: " Pentru o ramură de sport se poate constitui, în condițiile legii, o singură federație sportivă națională".

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut îndeplinirea condițiilor de legalitate a emiterii Autorizației nr. 1141 din 15 aprilie 2013 privind afilierea Federației Române de Pescuit Sportiv la Confederația Internațională de Pescuit Sportiv iar documentația transmisă în vederea afilierii îndeplinește condițiile de legalitate impuse de lege.

Documentația referitoare la afilierea unei federații sportive naționale la federația sportivă internațională este prevăzută de art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 884/2001, iar ordinul Ministerului Tineretului și Sportului privind condițiile avizării sau autorizării afilierii prevăzute de dispozițiile art. 19 alin. (l) din H.G. nr. 884/2001 nu poate deroga de la condițiile dispuse de aceste dispoziții.

Autorizația nr. 1141 din 15 aprilie 2013 reprezintă actul prin care s-a răspuns la cererea de autorizare depusă de Federația Română de Pescuit Sportiv, autorizație care a fost emisă pentru orice altă federație română în ramură de sport, iar Ministerul Tineretului și Sportului are obligația emiterii unei autorizații de afiliere, atâta timp cât federațiile sportive respectă documentația necesară în vederea autorizării afilierii la federațiile sportive internaționale.

De asemenea, instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că autorizația a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ nelegal întrucât, pe de o parte, a fost respectată procedura afilierii reglementată de H.G. 884/2001, federația pârâtă depunând toate documentele enumerate de art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 884/2001, iar pe de altă parte, recurenta nu are calitatea de persoană vătămată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, sub aspectul imposibilității organizării competiției sportive invocate în acțiune, câtă vreme nu este o structură sportivă conform Legii 69/2000 și nu are ca atribuție organizarea competițiilor oficiale cu caracter internațional care au loc pe teritoriul României.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva Sentinței civile nr. 2397 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2016.

Procesat de GGC - NN