ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2015

Decizia nr. 2728/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Guvernul României și Federația Română de Pescuit Sportiv, a solicitat anularea și suspendarea Certificatului de Identitate Sportivă nr. 0075101 din 20 august 2013, emis în favoare structurii sportive: Federația Română de Pescuit Sportiv la Crap, Staționar, Răpitori, Muscă Artificială, Pescuit Marin și Casting.

Prin Sentința civilă nr. 1245 din 15 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția puterii lucrului judecat.

Pe fond, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Guvernul României și Federația Română de Pescuit Sportiv.

Împotriva Sentinței civile nr. 1245 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, se arată, în esență, că din conținutul Sentinței nr. 33 din 2 septembrie 2012, prin care a fost obligată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret să emită certificatul de identitate sportivă contestat în prezenta cauză, nu rezultă că instanța ar fi analizat și condițiile prevăzute în legislație, neîndeplinite de către Federația Română de Pescuit Sportiv la Crap, Staționar, Răpitori, Muscă Artificială, Pescuit Marin și Casting, în vederea obținerii certificatului de identitate sportivă.

De asemenea, a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România invocă o presupusă exclusivitate în organizarea campionatele sportive, întrucât aceasta invocă dreptul de a organiza în continuare, ca și până la înființarea Federației Române de Pescuit Sportiv la Crap, Staționar, Răpitori, Muscă Artificială, Pescuit Marin și Casting campionatele sportive private a membrilor asociațiilor afiliate, pe care le-a organizat de peste 50 de ani.

În plus, a arătat că instanța de recurs trebuie să analizeze dacă, potrivit dispozițiile Legii nr. 69/2000, o structură sportivă înființată până în prezent în domeniul pescuitului sportiv poate fi recunoscută oficial ca structură sportivă, atât timp cât pretinsa ramură sportivă „pescuit sportiv„ nu este recunoscută legal.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a întâmpinărilor formulate de intimați, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:

Reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Certificatului de identitate sportivă nr. 0075101 emis la data de 20 august 2013 în favoarea Federației Române de Pescuit Sportiv.

Înalta Curte constată că, astfel cum a reținut și instanța de fond, certificatul contestat a fost emis ca urmare a punerii în executare a Sentinței civile nr. 33 din 7 februarie 2012, prin care Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a fost obligată să înscrie Federația Română de Pescuit Sportiv la Crap, Staționar, Răpitori, Muscă Artificială, Pescuit Marin și Casting în Registrul Sportiv și să elibereze Certificat de identitate sportivă.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite criticile referitoare la denumirea entității în favoarea căreia a fost emis certificatul de identitate sportivă contestat în cauză, întrucât prin Încheierea nr. 16/CC/F din 1 februarie 2013, Tribunalul Alba a dispus modificarea statutului și a actului constitutiv al Federației Române de Pescuit Sportiv la Crap, Staționar, Răpitori, Muscă Artificială, Pescuit Sportiv și Casting în sensul înlocuirii denumirii sale cu cea de „Federația Română de Pescuit”.

Prin urmare, la data de 20 august 2013, Ministerul Tineretului și Sportului, continuator în drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, a emis Avizul de constituire nr. 115, Autorizația de funcționare nr. 115, respectiv Certificatul de identitate sportivă nr. 0075101, pentru Federația Română de Pescuit Sportiv.

Înalta Curte consideră că nu se poate analiza în cadrul prezentului litigiu dacă pescuitul sportiv era recunoscut ca ramură sportivă de dispozițiile legale în materie atât timp cât Certificatul de identitate sportivă nr. 0075101 a fost emis în aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 33 din 2 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5709 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De altfel, sunt nefondate și susținerile recurentei referitoare la încălcarea dreptului de a organiza campionatele sportive private ale membrilor asociațiilor afiliate, precum și a dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 care prevăd faptul că „pentru o ramură de sport se poate constitui, în condițiile legii, o singură federație sportivă națională”.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 94 din Legea nr. 69/2000, Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România avea obligația de a se reorganiza ca structură sportivă până la data de 31 decembrie 2011, însă acest fapt nu s-a întâmplat.

Potrivit prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 69/2000, „recunoașterea unei structuri sportive, în sensul prezentei legi, se dovedește prin Certificatul de identitate sportivă, eliberat în condițiile prezentei legi”.

Cum în cauză recurenta nu a făcut dovada că recunoașterii calității de structură sportivă potrivit textelor legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate invoca încălcarea unui drept recunoscut de Legea nr. 69/2000.

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România împotriva Sentinței civile nr. 1245 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iulie 2015.

Procesat de GGC - LM