ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 276/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 276/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față, constată:

Prin

decizia penală nr. 140/A/2013 din 20 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori,

în

Dosar nr. 8460/100/2012, au fost admise apelurile declarate de D.N.A. - Biroul Teritorial

B.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale C. împotriva sentinței penale nr. 217 din 20

martie 2013 a Tribunalului Maramureș.

A fost desființată în parte sentința de

mai sus referitoare la inculpatul M.I. și, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni, și anume: evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de deținere în afara

antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin.

(1), (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune,

respectiv cea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275

din Legea nr. 86/2006.

S-a înlăturat circumstanța atenuantă prev.

de art. 74 lit. a) C. pen. și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru

comiterea infracțiunii de dare de mită în formă continuată de la 4 luni închisoare

la 2 ani închisoare și respectiv, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă de

la 2 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea pedeapsei complementare

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., au fost contopite

pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni

închisoare, în regim de detenție cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 8 octombrie 2012

și la 20 martie 2013.

S-a constatat că inculpatul este arestat

în altă cauză.

A fost înlăturată dispoziția privind revocarea

măsurii arestului preventiv și cea privind luarea obligării de a nu părăsi țara

prev. de art. 145

1

C. proc. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata către

partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale C. a sumei de 284.583 RON cu dobânzile; și penalitățile,

aferente de la data nașterii debitului (14 iulie 2012) și până la plata integrală

a datoriei vamale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul M.I. împotriva aceleiași hotărâri, cu obligarea acestuia la plata

sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 20

martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în

Dosarul nr. 8460/100/2012, a fost condamnat

inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- dare de mită prev. de art. 255 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e).

C.

pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- contrabandă prev. de art. 270 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art.

274

din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat aplicarea

pedepsei complementare privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea

de contrabandă.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Conform art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului M.I. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen., cu supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță de către

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 86

3

alin. (1) C.

pen., s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere pentru inculpat:

a) se va prezenta, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, desemnat cu supravegherea

lui;

b) va anunța în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea

locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra art. 86

4

alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., s-au aplicat pedepsele

accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. și s-a dispus suspendarea

executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea din 08

octombrie 2012 și perioada arestului preventiv începând cu data de 09 octombrie

2012, la zi.

S-a revocat măsura arestării preventive,

și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.I. de sub puterea

mandatului de arestare preventivă din 09 octombrie 2012 emis de Tribunalul Maramureș,

dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dispus.luarea față de inculpat a măsurii

obligării de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat să respecte următoarele

obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție

desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar care a dispus măsura.

d) să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor

art. 145 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive

a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare, cu rea-credință, a

obligațiilor instituite de instanță.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a)

C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

M.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor

de deținere în afara antrepozitului fiscal a

produselor

accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător,

peste

limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea

nr. 571/2003 și evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005.

A fost obligat inculpatul la plata către

partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională de

Accize și Operațiuni Vamale C. a sumelor de 43.908 RON reprezentând taxe vamale

și 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi fiscale calculate de la data nașterii

datoriei și până Ia data plății efective și

cu

penalități prevăzute de art. 120

1

C. proc. fisc. și respinge restul pretențiilor

formulate de partea civilă.

Conform art. 255 alin. (4) coroborat cu

art. 254 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpat sumele de 5.050 RON (consemnată

la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R1) și de 3.900 euro (consemnată la

Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R2), indisponibilizate prin ordonanța

D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. din data de 15 octombrie 2012 (dosar urmărire

penală).

A fost menținută măsura sechestrului asigurător

dispusă prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189

RON și 360 euro (consemnate la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 și

R4) până la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen. și a art. 163 și urm. C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurător dispus

prin ordonanța din 25 octombrie 2012 a D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra

următoarelor imobile: cota de ½ din terenul în suprafață de 2.692 m.p. și

a cotei de 1/1 din casa p+1, înscrise în CF nr. XX Sighetu Marmației nr. topo nr.

T1, imobile situate în Sighetu Marmației, str. I., județul Maramureș, terenul în

suprafață de 4.317 m.p. înscris în CF nr. YY nr. topo T2 și nr. topo T3 și casă,

înscrise în aceeași carte funciară, bunuri înscrise pe numele inculpatului și a

soției sale M.M., situate în Sighetu Marmației, Valea H., județul Maramureș, până

la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui telefon mobil marca N. și a unei cartele

SIM C., înregistrate la poziția nr. PP/2012 din Registrul Mijloacelor de probă al

Tribunalului Maramureș.

În

baza art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus

păstrarea suporturilor magnetice înregistrate la poziția nr. PP/2012 din Registrul

Mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș, până la rămânerea definitivă a cauzei

când vor fi arhivate cu dosarul.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la 6.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Instanța de fond a reținut că Ia data de

28 iunie 2012, denunțătorul P.I., ofițer operativ în cadrul Inspectoratului Teritorial

al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră S.,

având calitatea de ofițer de poliție judiciară, a sesizat organele de cercetare

penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial C. și a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de inculpatul M.I. și făptuitorul M.N., pentru infracțiunea

de dare de mită, menționând că la data de 26 iunie 2012, în jurul, orelor 16, în

contextul unei întâlniri solicitate la data de 23 iunie 2012, inculpatul i-a promis

sume de bani în valută (peste 10.000 euro), respectiv 60 euro/bax de țigarete de

proveniență ucraineană, în schimbul cărora denunțătorul să-i faciliteze, prin influențarea

altor lucrători ai poliției de frontieră care ar urma să-și încalce atribuțiile

de serviciu și prin furnizarea de date și informații cu privire la sistemul de supraveghere

realizat de frontieră, trecerea ilegală, în mai multe tranșe, de cantități de țigarete,

de minimum 50 de baxuri de țigarete de proveniență ucraineană, pe care aceștia le

dețin depozitate pe teritoriul statului ucrainean.

Solicitarea inculpatului M.I. a fost ca

activitatea infracțională de contrabandă cu țigarete să se deruleze în imediata

vecinătate a stâlpului de frontiera S1 și S2 prin localitatea S., un transport săptămânal,

sau cel puțin la două săptămâni.

Prin ordonanța din 29 iunie 2012 din Dosarul

nr. 89/P/2012, s-a dispus autorizarea ofițerului de poliție judiciară P.I. ca investigator

cu identitate reală în vederea obținerii de mijloace de probă.

Astfel, în data de 12 iulie 2012, pe terasa

restaurantului S. din Sighetu Marmației, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu ofițerul

de poliție P.I. În cadrul discuției, care a avut

loc

cu ocazia respectivei întâlniri, inculpatul M.I. i-a relatat investigatorului cu

identitate reală că este implicat în activități de contrabandă cu țigări provenite

din Ucraina, că a mai introdus ilegal în țară diferite cantități de astfel de țigări,

prin zona de competență a Inspectoratului Poliției de Frontieră Sighetu Marmației,

pe care ulterior Ie-a comercializat pe teritoriul României. Totodată, inculpatul

și-a manifestat interesul ca activitatea de contrabandă să se deruleze în comuna

S. în dreptul imobilului în care locuiește soacra sa, loc în care țigaretele îi

sunt aduse de către cetățenii ucrainieni. Tot cu acea ocazie, inculpatul M.I., cunoscător

al prețurilor practicate pe piața neagră a țigaretelor de proveniență ucraineană

a făcut și un calcul privind sumele de bani ce se obțin din contrabanda de țigarete

și a precizat și suma pe care o oferă investigatorului cu identitate reală pentru

un bax de țigarete pentru un transport de 50 de baxuri de țigarete și suma minimă

lunară. Pentru a beneficia de serviciile investigatorului, inculpatul i-a promis

suma de 12.000 euro lunar, în mai multe tranșe, urmând ca acestea să fie predate

către investigatorul cu identitate reală P.I. imediat după derularea activităților

de contrabandă. De asemenea, inculpatul M.I. a precizat că îl va contacta telefonic

pe investigator, după ce va stabili cu ucrainienii despre posibilitatea acestora

de a-i aduce baxurile cu țigarete.

În

data de 13 iulie 2012, pe terasa restaurantului S. din Sighetu

Marmației, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu ofițerul de poliție P.I. În cadrul

discuției care a avut loc, inculpatul i-a relatat lui P.I. faptul că a dorit să-i

înmâneze un telefon cu cartelă ucraineană însă a arătat că nu știe să o activeze

și că s-a hotărât să desfășoare activitatea de contrabandă în zona stâlpilor de

frontieră S3, S4. Inculpatul a mai precizat că urmează a se efectua un transport

de 50 de baxuri cu țigarete peste frontiera de stat de către cetățeni ucrainieni,

fiind interesat de stabilirea perioadei în care se poate efectua activitatea de

contrabandă.

În noaptea de 14 iulie 2012, cu ajutorul

altor persoane din anturajul său, inculpatul M.I. a introdus și a deținut pe teritoriul

Statului român, peste frontiera de stat dintre România și Ucraina, prin alte locuri

decât cele supuse regimului vamal, cantitatea de 50 de baxuri cu țigareta de proveniență

ucraineană, respectiv 25.000 de pachete de țigarete marca V. care au fost transportate

de mai multe persoane, posibil toți ucrainieni, la solicitarea inculpatului, la

un imobil părăsit din apropierea locuinței soacrei sale, loc unde au fost depozitate

și de unde la scurt timp au fost încărcate și transportate în diferite locații până

când Ie-a valorificat împreună cu persoane din anturajul său.

Activitatea de contrabandă, și rolul de

coordonator al întregii activități a inculpatului M.I. a rezultat și din interceptările

convorbirilor telefonice purtate în noaptea de 14 iulie 2012 între inculpat și făptuitorul

A.M.L. și martorul B.C.S. Inculpatul M.I. a utilizat mai multe telefoane mobile

în activitățile de contrabandă, asupra acestuia și în autoturismul său găsindu-se

la data de 08 octombrie 2012 mai multe telefoane mobile și cartele telefonice atât

în rețelele naționale cât și în rețelele ucrainiene. Activitatea de contrabandă

mai reiese și din discuțiile ambientale purtate între inculpat și investigatorul

cu identitate reală din data de 17 iulie 2012, discuție în care inculpatul a arătat

că țigaretele au fost introduse pe teritoriul Statului român de către ucrainieni.

În noaptea de 14 iulie 2012, inculpatul

M.I., după ce a reușit să ascundă baxurile cu țigarete introduse pe teritoriul României,

în mod ilegal, s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală P.l. și în schimbul

sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor cu țigarete

i-a remis acestuia suma de 1.900 euro și 5.050 RON drept mită, echivalentul sumei

de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu ambiental

în noaptea respectivă.

În data de 06 august 2012, inculpatul M.I.

s-a întâlnit din nou cu ofițerul de poliție P.I. pe terasa restaurantului S. din

Sighetu Marmației, însă de această dată inculpatul

a

fost însoțit de către o persoană care i-a fost prezentată investigatorului ca fiind

„I." și care a susținut că este cel care îi va livra cantități de țigarete

însemnate inculpatului M.I. din Ucraina. Tot cu ocazia acelor discuții, inculpatul

M.I. s-a arătat interesat să desfășoare activități de contrabandă cu țigarete cu

100 de baxuri și i-a precizat investigatorului cu identitate reală că în iarnă,

dacă vor derula activități de contrabandă, îi va oferi cel puțin 10,000 euro pentru

un transport de 100 de baxuri cu țigarete. Ulterior, inculpatul M.I. a încercat

în mod repetat cu ajutorul altor persoane, în general cetățeni ucrainieni; introducerea

de țigarete peste frontiera de stat, acțiuni care nu au fost duse la capăt - datorită

intervenției grănicerilor ucrainieni care au efectuat controale în zonă, însă inculpatul

M.I., pentru faptul că investigatorul cu identitate reală Ie-a asigurat zona de

trecere, i-a remis acestuia drept mită suma de 1.000 euro în data de 16 august 2012

și suma de încă 1.000 euro în data de 08 octombrie 2012, susținând că acele sume

în valută au fost trimise de către ucrainieni. Aceste aspecte rezultă din procesele-verbale

de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental.

La data de 16 august 2012, inculpatul M.I.

s-a întâlnit din nou cu investigatorul cu identitate reală P.I. și i-a dat drept

mită acestuia suma de 1.000 euro menționându-i faptul că l-au trimis ucrainienii

să-i dea 1.000 euro pentru că nu s-a putut lucra și că I-au purtat pe drumuri.

Cu ocazia întâlnirii din data de 08

octombrie 2012, inculpatul M.I. i-a mai remis investigatorului suma de 1.000 euro.

În

faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.I. a arătat

că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa

în judecată. Banii ce ar face obiectul infracțiunii de dare de mită și pe care el

i-ar fi dat lui P.I., erau bani trimiși de la ucrainienii din anturajul domnului

P.I. Potrivit afirmațiilor sale, inculpatul nu s-ar fi implicat în activități de

contrabandă și a fost implicat în această activitate peste voința sa și a fost atras

de P.I. ca un magnet. De fiecare dată, inițiativa de a se întâlni i-ar fi aparținut

lui P.I., persoană care s-ar fi întâlnit și în casa inculpatului cu doi ucrainieni

care, cu aceeași ocazie i-ar fi dat 2.000 euro dintr-o altă tranzacție. De asemenea,

la data de 14 iulie 2012 un ucrainian i-ar fi dat lui P.I., 3.000 euro, tranzacția

având loc la aproximativ 200-300 m. de casa sa. Ulterior, în două rânduri i-ar mai

fi dat lui P.I. câte 1.000 euro, bani trimiși de ucrainieni. Inculpatul arată că

nu avea nici o obligație să dea acei bani din partea ucrainienilor, dar aceștia

ar fi făcut presiuni asupra sa, practic l-ar fi amenințat cu repercusiuni asupra

familiei sale (dosar instanță).

Declarația inculpatului nu este în deplină

concordanță cu cea dată de inculpat la momentul arestării sale. Astfel, la momentul

audierii în ședința camerei de consiliu din 9 octombrie 2012, inculpatul a arătat

că nu este adevărat că ar fi dat mită, respectiv că ar fi promis sume de bani din

care să fi dat efectiv o parte ofițerului de poliție judiciară P.I. Așadar, inițial,

inculpatul contestă și faptul că i-ar fi dat vreo sumă de bani ofițerului de poliție

P.I., indiferent de proveniența acesteia. Dacă în fața judecătorului care a dispus

arestarea, inculpatul afirmă cu tărie că nu este adevărat că ar fi dat mită, la

momentul audierii sale în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală) inculpatul

precizează că de fapt nu-și amintește să-i fi dat acestuia sumele de bani amintite

anterior.

Apar, așadar, anumite contradicții ce se

impun a fi lămurite cu restul probațiunii administrate în cauză. Pentru a se verifica

aceste aspecte, instanța a procedat la audierea martorilor propuși prin actul de

trimitere în judecată și care au fost avuți în vedere și în faza de urmărire penală.

În

concret, la termenul din 15 ianuarie 2013, a fost audiat martorul

P.I. (dosar instanță) care a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire

penală și că la data de 23 iunie 2012, după masă, în jurul orelor 15 ar fi fost

abordat de inculpat care se afla împreună cu o altă persoană Ia restaurantul D.

din Sighetu Marrriației. Pe data de

26, inculpatul l-ar fi sunat

pe martor cerându-i să-i acorde o oră pentru a putea introduce țigări în țară. Cei

doi s-au întâlnit de aproximativ 10-11 ori și de fiecare dată la inițiativa inculpatului,

numărul mare al întâlnirilor fiind determinat de faptul că M.I. ar fi modificat

de mai multe ori traseele ce urmau a fi folosite pentru introducerea în țară a țigărilor.

Tot din declarația martorului reiese că, potrivit înțelegerii dintre el și inculpat,

după ce acesta din urmă reușea să introducă țigări de contrabandă în țară, se întâlneau

pentru a-i fi predată suma de bani în cuantumul prestabilit. Pe lângă acești bani,

martorul ar mai fi primit de la inculpat, în două rânduri, câte 1.000 euro, bani

pe care inculpatul i-ar fi dat deoarece dorea să întrețină legătura pentru a efectua

noi activități de contrabandă. Potrivit aceluiași martor, nu s-a putut prinde gruparea

la momentul la care a efectuat un transport de țigări datorită faptului că membri

acestei grupări se anunță unii pe ceilalți cu privire la faptul că în anumite zone

se află cei de Ia poliția de frontieră, mai mult, cunosc mașinile folosite de aceștia

și își comunică informații, astfel ca cei din grupare să evite locurile respective.

Aceleași aspecte sunt relevate de martor și în declarația consemnată la dosarul

de urmărire penală.

Martorul B.C.S. a fost audiat atât în fața

procurorului (dosar urmărire penală) cât și în fața instanței. Dacă în prima sa

declarație martorul a arătat că inculpatul i-ar fi cerut la data de 13 iulie 2012

să stea pe DN 19 și să-l anunțe când trec mașinile poliției de frontieră urmând

să deschidă și să închidă poarta unui imobil părăsit care se află poziționat lângă

DN 19 la o distanță de aproximativ 6 case de locuința soacrei inculpatului, ulterior,

în fața instanței a arătat că nu-și amintește nimic. După ce i s-a citit declarația

din faza de urmărire penală martorul a arătat că nu este nimic adevărat din ceea

ce este consemnat în aceasta, că nu a vorbit cu inculpatul în acea noapte. Martorul

nu oferă nici o justificare pertinentă ce poate fi avută în vedere de instanță pentru

modificarea conținutului declarației, sale. Pe cale de consecință, instanța va avea

în vedere declarația martorului din faza de urmărire penală, în care, alături de

cele arătate anterior este consemnat și faptul că acesta a fost contactat telefonic

de inculpatul M.I. în seara zilei de 13 iulie 2012 și că acesta i-ar fi spus că

o să-I sune să deschidă poarta de la acel imobil, fapt pe care I-a făcut, însă în

acea seară nu a văzut intrând în curtea imobilului nici o mașină. În seara următoare

a fost contactat din nou telefonic de inculpat care i-a solicitat din nou să urmărească

mașinile poliției de frontieră pe DN 19 și să meargă să deschidă poarta imobilului

părăsit când va fi sunat. Astfel, martorul a fost sunat de mai multe ori și i-a

comunicat inculpatului că a văzut un microbus, în

care, după părerea

sa erau două persoane, și la solicitarea inculpatului a deschis poarta dinspre carosabil

a acelui imobil. Martorul a stat după aceea pe o bancă și a văzut, un autovehicul

de dimensiuni mai mici intrând în curtea imobilului, autovehicul care a stat acolo

circa 10 minute, după care, a plecat spre Sighetu Marmației. Martorul nu știe ce

au încărcat de la acel imobil.

La același termen din 15 ianuarie 2013,

a fost audiată martora B.L. din a cărei declarație instanța reține că, în prezența

sa, inculpatului i s-a cerut să declare câți bani avea asupra lui, răspunsul fiind

că ar avea 300 euro și 170 RON, această din urmă sumă fiind numărată de inculpat

în prezența martorei. De asemenea, tot la data de 15 ianuarie 2013 a fost audiat

martorul S.l.F. care I-ar fi văzut pe martorul P.I. intrând în locuința inculpatului

însoțit de alte două persoane de sex masculin. Cei trei au intrat în locuința inculpatului

și martorul nu știe ce s-a discutat deoarece el a rămas afară. Tot din declarația

martorului reiese că există posibilitatea să-i fi spus martorului B.C.S. că o să-l

sune inculpatul dar nu mai știe exact, deoarece uneori bea și nu mai știe ce vorbește.

Aspectele legate de prezența martorului P.I. la locuința inculpatului nu se regăsesc

și în declarația martorului S.l.F. dată în faza de urmărire penală (dosar urmărire

penală).

Despre prezența acelor persoane, inclusiv

a martorului P.I. la locuința inculpatului face referire și martora M.M. care, în

declarația dată în fața instanței, arată că în iunie sau iulie 2012 a mers la ei

acasă martorul P.I. împreună cu două persoane, au intrat în locuință și au discutat

cu inculpatul. Ulterior, ar fi aflat martora de la soțul său că una dintre cele

trei persoane era polițistul P.I. iar celelalte două persoane erau de origine ucraineană.

Aceste două declarații pot fi de natură și în măsură să înlăture fragmentul din

depoziția martorului P.I. care exclude prezența sa în locuința inculpatului, dar

nu pot să înlăture restul depoziției aceluiași martor ce vizează activitățile de

dare de mită și de contrabandă ale inculpatului.

În

sprijinul concluziei că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

celor două infracțiuni menționate mai sus sunt și înregistrările ambientale ale

discuțiilor purtate între inculpat și martorul P.I.

Este adevărat că nu au fost găsite țigări

asupra inculpatului, dar planurile stabilite de acesta și „sprijinite" de martorul

P.I. s-au concretizat în predarea sumelor de 5.050 RON și 3.900 euro. Aceste sume

au fost cuantificate în raport de numărul de baxuri-de țigări ce urmau a fi introduse

ilegal în țară și au fost, așa cum s-a menționat anterior, predate după efectuarea

acestor activități, cu sprijinul unora dintre martori, printre care este de menționat

martorul B.C.S.

În raport de probațiunea administrată,

instanța reține vinovăția inculpatului M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de dare de mită și de contrabandă. Prima dintre infracțiuni se concretizează în

aceea că, în perioada iulie 2012 - octombrie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, în mod repetat, inculpatul a promis suma de 12.000 euro și a remis

efectiv suma totală de 5.050 RON și 3.900 euro către ofițerul de poliție P.I. din

cadrul Sectorului Poliției de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuțiilor

de serviciu să faciliteze introducerea în țară în mod ilegal, prin alte locuri decât

cele stabilite pentru control vamal a unor cantități de țigări de contrabandă provenite

din Ucraina, să furnizeze date și informații referitoare la dispunerea și repartizarea

lucrătorilor poliției de frontieră peste graniță, în zona de competență a Sectorului

Poliției de Frontieră S. și la porțiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat

care, în noaptea de 14 iulie 2012 împreună cu alți făptuitori, a introdus în țară

din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control

vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de țigări de contrabandă (cantitatea de

baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale și din suma predată martorului

P.I.), fiind preluate, transportate, deținute și depozitate de către inculpat și

persoane din anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în formă continuată

prevăzute de art. 270 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu

art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului

M.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

cu privire la infracțiunile de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor

accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste

limita a 10.000 de țigarete, în formă continuată prev. de art. 296

1

alin.

(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Analizând în paralel infracțiunea de contrabandă,

cea de evaziune fiscală și cea prevăzută în art. 296

1

alin. (1) lit.

l) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că deși există unele similitudini în ceea

ce privește conținutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele

aspecte esențiale.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă

îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră și relațiile sociale ce apar

și se desfășoară în raport cu acesta.

Prin săvârșirea acesteia sunt, în principal,

periclitate relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile

specifice și drepturile statului în legătură cu importul sau expertul de mărfuri.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie

bunul sustras controlului vamal și taxării sale, putând fi în principiu orice marfă

sau obiect supus controlului vamal.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în „ascunderea bunului sau a sursei

impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale".

Obiectul juridic al acestei infracțiuni

este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării

de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea

obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane.

Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi

juridice a sursei impozabile îl constituie declarația de impunere sau evidențele

financiar-contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil.

În

cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material

îl constituie bunul sustras obligațiilor fiscale privit în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârșirea

unei infracțiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv

să fie legată obligația fiscală.

Noțiunea de sursă impozabilă sau taxabilă

include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plătește

în fapt impozitul sau taxa.

În

ceea ce privește, infracțiunea de evaziune fiscală, din analiza

C. fisc. aceasta se referă la obligațiile fiscale care decurg din săvârșirea acesteia

reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată și plata accizelor

și taxelor speciale.

Față de cele arătate se poate considera

în mod firesc că acest impozit este datorat implicit și de persoanele care obțin

venituri din acte de comerț. Totuși, având în vedere că desfășurarea actelor, de

comerț cu produse accizabile în cadrul, nereglementat a fost calificat de legiuitor

drept infracțiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării

speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă

temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată,

obligativitatea plății acesteia pentru operațiuni de comerț de către persoana fizică

rezultă din interpretarea disp. art. 125-127 C. fisc. aceasta se naște și este exigibilă

odată cu punerea în liberă circulație a mărfii.

Deși ambele infracțiuni vatămă în mod generic

bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării recurselor acestora, totuși

cele două infracțiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce privește conținutul

constitutiv al celor două infracțiuni există diferență notabilă, rezultând din natura

diferită a acestora.

S-a apreciat că infracțiunea de contrabandă

este o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit, și implicit,

conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs

ideal, aceeași fiind și argumentația în ceea ce privește reținerea infracțiunii

prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează

deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării,

fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete.

Cu privire la latura civilă, în raport

de constituirea depusă la dosar de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C. instanța, în baza art. 14 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata, către această parte a sumelor de

43.908 RON reprezentând taxe vamale și 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi

fiscale calculate de la data nașterii datoriei și până la data plății efective și

cu penalități prevăzute de art. 120

1

C. proc. fisc. Sunt

respinse

restul pretențiilor formulate de aceeași parte civilă deoarece reprezintă TVA; iar

pentru

infracțiunea de evaziune fiscală instanța a dispus achitarea inculpatului.

Conform art. 255 alin. (4) coroborat cu

art. 254 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpat sumele de 5.050 RON (consemnată

la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R1) și de 3.900 euro (consemnată la

Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R2), indisponibilizate prin ordonanța

D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. din data de 15 octombrie 2012 (dosar urmărire

penală).

A fost menținută măsura sechestrului asigurător

dispusă prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189

RON și 360 euro (consemnate Ia Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 și

R4). până la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri a fost  declarat

apel în termen legal, de D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. și de partea civilă A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor Direeția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale C. precum și inculpatul M.I., criticând soluția primei instanțe ca nefiind

temeinică și legală.

În

motivarea apelului, D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. a învederat

faptul că, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului întrucât

sunt întrunite elementele constitutive ale acestor două infracțiuni comise alături

de infracțiunea de contrabanda iar în cazul în care s-ar constata că, conținutul

constitutiv al acestora este absorbit în conținutul infracțiunii de contrabandă,

soluția legală era cea de schimbare a încadrării juridice și nu de achitare în baza

art. 10 lit. a) C. proc. pen. și anume că fapta nu există. Pentru comiterea infracțiunii

de contrabandă s-a solicitat majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate, prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante și. dispunerea executării pedepsei în regim de detenție.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus revocarea măsurii arestului

preventiv ca urmare a aplicării art. 86

1

C. pen. deoarece potrivit

art. 350 C. proc. pen. în astfel de cazuri se dispune doar punerea

de

îndată în libertate a inculpatului. Mai mult, instanța de fond a dispus obligarea

inculpatului de a nu părăsi țara în baza art. 145

1

C. proc. pen., fără

că această, măsură preventivă să fi fost pusă în discuția părților și fără ca aceasta

să fi fost cerută.

Partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională

a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a învederat

faptul că instanța de fond a soluționat greșit latura civilă, neacordând întreaga

sumă pretinsă, mai exact refuzând acordarea TVA-ului cu motivarea că s-a dispus

achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în condițiile

în care jurisprudența națională și cea a Curții Europene de Justiție a statuat că

se impune plata atât a taxelor vamale cât și a accizelor și TVA-ului în cazul mărfurilor

neregulat introduse pe teritoriul Comunității și descoperite după trecerea de primul

birou vamal de frontieră.

Inculpatul a învederat că nu se face vinovat

de comiterea infracțiunii de contrabandă, neexistând probe din care să rezulte vinovăția

sa. Mai mult, inculpatul arată că deși a fost filat timp de 5 luni nu s-a dovedit

că ar fi deținut vreo țigară de contrabandă, neexistând dovezi cu privire la numărul

țigărilor de contrabandă introduse sau la prejudiciul efectiv creat. Inculpatul

nu avea cum să introducă în țară acele țigări de contrabandă întrucât nu mai are

de 4 ani pașaport valabil iar în noaptea de 14 iulie 2012 s-a întâlnit cu polițistul

P.I. căruia i-a remis sume de bani. Martorii audiați în cauză nu au făcut decât

să confirme infracțiunea de dare de mită nu și pe cea de contrabandă, ori în lipsa

obiectului material al acestei infracțiuni; nu se poate dovedi dincolo de orice

dubiu vinovăția inculpatului.

Curtea de Apel a reținut că în urma administrării

unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond

a stabilit o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Susținerile inculpatului referitoare la

faptul că nu a comis infracțiunea de contrabandă,

că

în lipsa, obiectului material al acesteia nu poate exista vinovăție doar în baza

unor supoziții și a declarațiilor unui martor cu afecțiuni psihice (B.C.S.), s-au

dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.

Pentru a conchide astfel, Curtea a avut

în vedere în primul rând conduita procesuală a inculpatului, declarațiile sale oscilante

și încercarea acestuia de a-și minimaliza participația la comiterea infracțiunilor

reținute în sarcina sa. În fața instanței de fond, inculpatul a negat inclusiv comiterea

infracțiunii de dare de mită, susținând că i-a înmânat polițistului sume de bani

trimise de cetățeni ucrainieni din anturajul martorului P.I., care l-a atras în

această activitate ca un magnet și că ar fi fost amenințat cu repercusiuni asupra

familiei sale. În declarația dată în faza de urmărire penală, în fața judecătorului

care a dispus arestarea sa, inculpatul, pe de altă parte, a contestat inclusiv faptul

că ar fi dat mită, pentru ca ulterior, în fața instanței de apel să recunoască comiterea

infracțiunii de dare de mită în vederea facilitării transportului ilegal de țigări

de contrabandă dar să nege comiterea infracțiunii de contrabandă.

Pe de altă parte, depozițiile martorilor

audiați în cauză se coroborează cu conținutul interceptărilor telefonice aflate

la dosar, de unde rezultă cu certitudine că inculpatul avea rolul de coordonator

al întregii activități, utilizând de altfel mai multe telefoane mobile și cartele

telefonice atât în rețele naționale cât și ucrainiene.

Faptul că nu au putut fi identificate țigările

introduse ilegal în țară se datorează în primul rând modului organizat în care a

acționat inculpatul împreună cu complicii săi, fapt ce rezulta din declarațiile

martorului P.I., interceptările telefonice de la dosar, precum și depoziția, din

faza de urmărire penală a martorului B.C.S. De altfel, patrula de poliție care funcționa

în noaptea de 13 din 14 iulie 2012, formată din agentul principal P.F. și N.C. au

filmat cele 16-17 persoane care au trecut râul Tisa și s-au îndreptat în zona unde

locuiește soacra inculpatului. Este relevant numărul mare al persoanelor implicate

în această activitate ilegală, faptul că toată activitatea a fost pregătită din

timp, dovadă rolul ce i-a fost atribuit martorului B.C.S., care la cererea inculpatului,

l-a informat pe acesta despre trecerea mașinilor poliției pe DN 19 și a trebuit

să deschidă poarta unui imobil părăsit, situat la o distanță aproximativă de 6 case

de Ia casa soacrei inculpatului. Acest martor a mai arătat că în noaptea comiterii

infracțiunii de contrabandă a urmărit ce

s-a întâmplat ulterior deschiderii,

porții respective, ocazie cu care a constatat că în curtea acelui imobil a intrat

o mașină de dimensiuni mai mici, care a stat circa 10 minute în curte, după care

s-a deplasat în direcția Sighetu Marmației.

De altfel, cu ocazia ultimului cuvânt în

fața instanței de apel, inculpatul a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii

de contrabandă, dar recunoaște că i-a dat bani polițistului în vederea facilitării

introducerii în țară a unor țigări de proveniență ucrainiană. Mai mult, el arată

că acele obiecte introduse în țară pe râul Tisa, în lipsa altor probe și inclusiv

a acelor bunuri materiale, puteau fi absolut orice fel de obiecte inclusiv „droguri,

carne vie tăiată sau hârtie igienică",.confirmând astfel faptul real că în

noaptea de 14 iulie 2012 au fost introduse în țară în locul indicat mai sus anumite

obiecte de contrabandă.

Un alt aspect care confirmă starea de fapt

expusă în actul de sesizare al instanței este și acela referitor la faptul că în

aceeași noapte inculpatul s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală și

în schimbul sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor

cu țigarete i-a remis acestuia suma de 1.900 euro și 5.050 RON drept, mită, echivalentul

sumei de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu

ambiental în noaptea respectivă.

Așadar, se constată pe deplin dovedită

vinovăția inculpatului care, în perioada iulie 2012-octombrie 2012, în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a promis

suma

de 12.000 euro și a remis efectiv suma totală de 5.050 RON și 3.900 euro către ofițerul

de poliție P.I. din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu să faciliteze introducerea în țară în mod ilegal, prin

alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantități de țigări

de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date și informații referitoare

la dispunerea și repartizarea lucrătorilor poliției de frontieră peste graniță,

în zona de competență a Sectorului Poliției de Frontieră S. și la porțiunile de

frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

Fapta aceluiași inculpat care, în noaptea

de 14 iulie 2012 împreună cu alți făptuitori, a introdus în țară din Ucraina, în

mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea

totală de 50 de baxuri de țigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care

rezultă din înregistrările ambientale și din suma predată martorului P.I.) - fiind

preluate, transportate, deținute și depozitate de către inculpat și persoane din

anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute

de art. 270 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din

Legea nr. 86/2006.

În

ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor deduse judecății,

se apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul art. 334 C. proc.

pen., din trei infracțiuni și anume evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor

accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste

limita a 10.000 țigarete prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea

nr. 571/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 274

din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune cea de contrabandă prev. de

art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275 din Legea nr. 86/2006.

Pentru a conchide .astfel, Curtea a avut

în vedere doctrina și jurisprudența în materie prin care s-a statuat că infracțiunea

de contrabandă în forma sa calificată absoarbe în conținutul său constitutiv infracțiunea

de evaziune fiscală și de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile

supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător.

Potrivit art. 296

1

alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 571/2003 constituie infracțiune „deținerea de către orice

persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României

a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete

(...)".

Elementul material al laturii obiective

a infracțiunii prevăzute în textul de lege menționat îl constituie activitățile

de deținere în afara antrepozitului fiscal (adică primire și păstrare) sau comercializare

pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate

sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false.

O cerință ca activitățile mai sus menționate

să fie considerate infracțiuni este legată de cantitatea produselor accizabile supuse

marcării deținute în afara antrepozitului fiscal sau comercializate.

Elementul material al infracțiunii de contrabandă

prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 îl constituie activitățile

de colectare, deținere, producere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere

și vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Așadar, ambele infracțiuni se consumă în momentul realizării uneia dintre modalitățile

alternative, astfel că fapta ilicită comisă și anume, deținerea de produse accizabile,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - constă în „ascunderea bunului, sau a

sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale".

Obiectul juridic al acestei infracțiuni

este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării

de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea

obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane.

Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi

juridice a sursei impozabile îl constituie declarația de impunere sau evidențele

financiar-contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil.

Raportat la cele ce preced și în consens

cu instanța de fond, instanța de apel apreciază că infracțiunea de contrabandă este

o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit, conținutul

infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs ideal.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor,

Curtea apreciază că, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la gradul

de pericol social ridicat concret al faptelor comise, Ia modul și modalitatea de

săvârșire a acestora, la urmarea produsă, precum și la persoana inculpatului, care

a avut o conduită nesinceră în cursul procesului penal, care a mai fost condamnat

pentru comiterea infracțiunii de contrabandă prin sentința penală nr. 380/2012 a

Judecătoriei Sighetu Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 308/R/2013 a

Curții de Apel Cluj, se impune majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate prin

înlăturarea circumstanțelor atenuante greșit reținute în favoarea inculpatului.

În

consecință, s-a apreciat necesară desființarea sentinței cu

privire la greșita achitare a inculpatului M.I., a omisiunii schimbării încadrării

juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului

pentru infracțiunile de dare de mită și de contrabandă, a greșitei rețineri a circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., a modalității de executare a pedepsei

rezultante și a celei accesorii; a omisiunii aplicării pedepsei complementare, a

modului de soluționare a laturii civile, precum și a greșitei luări a măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145

1

C. proc. pen. și a

greșitei revocări a măsurii arestului preventiv.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a reținut

că, odată constată existența prejudiciului cert, lichid și exigibil și raportat

la jurisprudența națională și comunitară în materie, se impunea obligarea inculpatului

la plata întregului prejudiciu cauzat prin introducerea ilegală în țară a unor bunuri

de contrabandă, și anume plata atât a taxelor vamale cât și a accizelor și TVA-ului

în cazul mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunității și descoperite

după trecerea de primul birou vamal de frontieră. În acest sens, a fost avută în

vedere hotărârea din data de 2 aprilie 2009, dată în cauza C-459/7 a Curții Europene

de Justiție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul M.I., fără să expună motivele.

Ulterior, inculpatul a motivat recursul

atât prin memoriul depus la data de 10 ianuarie 2014, cât și prin motivele depuse

în scris de apărătorul ales, Ia data de 16 ianuarie 2014.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate

de instanța de fond și de apel, în temeiul art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen., în ceea ce privește condamnarea pentru infracțiunea de contrabandă, solicitând

achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. și respingerea acțiunii civile.

A susținut că prin probele administrate nu s-a dovedit decât comiterea infracțiunii

de dare. de mită, că organele de urmărire penală și instanța de judecată nu au stabilit

modalitatea concretă, de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, că asupra sa nu

a fost depistată nicio cantitate de țigări, că ofițerul de poliție a avut o atitudine

provocatoare și că din vizionarea CD-urilor cu imaginile înregistrate cu ocazia

întâlnirilor cu ofițerul de poliție rezultă doar că inculpatul a fost un simplu

pion, acționând ca intermediar între ucrainieni și polițiștii de frontieră, dând

o sumă de bani ofițerului de poliție P.I., fără să se dovedească că în

noaptea

de 14 iulie 2012, inculpatul ar fi reușit să ascundă 50 de baxuri de țigări introduse

ilegal pe teritoriul României.

De asemenea, se solicită reducerea pedepsei

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din

oficiu a invocat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a susținut toate criticile formulate în scris și, în plus, a solicitat

aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Luând în considerare data deciziei atacate,

respectiv 20 iunie 2013, se constată aplicabile dispozițiile C. proc. pen. astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, în conformitate cu disp.

art. 385

10

rap. la art. 385

9

C. proc. pen., instanța de recurs

examinează cauză numai cu privire la criticile și cazurile de casare invocate în

termenul prevăzut de lege și cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în

vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac,

nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește

problemele de drept, și nu cu privire la chestiunile de fapt.

În

speță, așa cum s-a reținut, recursul a fost motivat în termenul

prev. de art. 385

10

alin. (2) din C. proc. pen.

Criticile propriu-zise nu se încadrează

însă în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., invocat

în mod expres de apărătorul inculpatului.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile

sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni

sau câ