ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 276/2014

Asupra recursului penal de față, constată: Prin decizia penală nr. 140/A/2013 din 20 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosar nr. 8460/100/2012, au fost admise apelurile declarate de D.N.A. - Biroul Teritorial B.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. împotriva sentinței penale nr. 217 din 20 martie 2013 a Tribunalului Maramureș. A fost desființată în parte sentința de mai sus referitoare la inculpatul M.I. și, în baza art. 334 C. proc. pen.

s-a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni, și anume: evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune, respectiv cea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275 din Legea nr. 86/2006. S-a înlăturat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de dare de mită în formă continuată de la 4 luni închisoare la 2 ani închisoare și respectiv, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă de la 2 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a dedus prevenția de la 8 octombrie 2012 și la 20 martie 2013. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A fost înlăturată dispoziția privind revocarea măsurii arestului preventiv și cea privind luarea obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 1 C. proc. pen. Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a sumei de 284.583 RON cu dobânzile; și penalitățile, aferente de la data nașterii debitului (14 iulie 2012) și până la plata integrală a datoriei vamale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași hotărâri, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 217 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 8460/100/2012, a fost condamnat inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e). C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare; - contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea de contrabandă. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Conform art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.I. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86 2 C. pen., cu supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere pentru inculpat: a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, desemnat cu supravegherea lui; b) va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra art. 86 4 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen.

și s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea din 08 octombrie 2012 și perioada arestului preventiv începând cu data de 09 octombrie 2012, la zi. S-a revocat măsura arestării preventive, și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 09 octombrie 2012 emis de Tribunalul Maramureș, dacă nu este arestat în altă cauză. S-a dispus.luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C. a sumelor de 43.908 RON reprezentând taxe vamale și 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi fiscale calculate de la data nașterii datoriei și până Ia data plății efective și cu penalități prevăzute de art. 120 1 C. proc.

fisc. și respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă. Conform art. 255 alin. (4) coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpat sumele de 5.050 RON (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R1) și de 3.900 euro (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R2), indisponibilizate prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. din data de 15 octombrie 2012 (dosar urmărire penală). A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189 RON și 360 euro (consemnate la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 și R4) până la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. și a art. 163 și urm. C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din 25 octombrie 2012 a D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra următoarelor imobile: cota de ½ din terenul în suprafață de 2.692 m.p. și a cotei de 1/1 din casa p+1, înscrise în CF nr. XX Sighetu Marmației nr. topo nr. T1, imobile situate în Sighetu Marmației, str. I., județul Maramureș, terenul în suprafață de 4.317 m.p. înscris în CF nr. YY nr. topo T2 și nr. topo T3 și casă, înscrise în aceeași carte funciară, bunuri înscrise pe numele inculpatului și a soției sale M.M., situate în Sighetu Marmației, Valea H., județul Maramureș, până la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui telefon mobil marca N. și a unei cartele SIM C., înregistrate la poziția nr. PP/2012 din Registrul Mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș. În baza art. 91 3 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus păstrarea suporturilor magnetice înregistrate la poziția nr. PP/2012 din Registrul Mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș, până la rămânerea definitivă a cauzei când vor fi arhivate cu dosarul. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Instanța de fond a reținut că Ia data de 28 iunie 2012, denunțătorul P.I., ofițer operativ în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră S., având calitatea de ofițer de poliție judiciară, a sesizat organele de cercetare penală din cadrul D.N.A.

- Serviciul Teritorial C. și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de inculpatul M.I. și făptuitorul M.N., pentru infracțiunea de dare de mită, menționând că la data de 26 iunie 2012, în jurul, orelor 16, în contextul unei întâlniri solicitate la data de 23 iunie 2012, inculpatul i-a promis sume de bani în valută (peste 10.000 euro), respectiv 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, în schimbul cărora denunțătorul să-i faciliteze, prin influențarea altor lucrători ai poliției de frontieră care ar urma să-și încalce atribuțiile de serviciu și prin furnizarea de date și informații cu privire la sistemul de supraveghere realizat de frontieră, trecerea ilegală, în mai multe tranșe, de cantități de țigarete, de minimum 50 de baxuri de țigarete de proveniență ucraineană, pe care aceștia le dețin depozitate pe teritoriul statului ucrainean.

Solicitarea inculpatului M.I. a fost ca activitatea infracțională de contrabandă cu țigarete să se deruleze în imediata vecinătate a stâlpului de frontiera S1 și S2 prin localitatea S., un transport săptămânal, sau cel puțin la două săptămâni. Prin ordonanța din 29 iunie 2012 din Dosarul nr. 89/P/2012, s-a dispus autorizarea ofițerului de poliție judiciară P.I. ca investigator cu identitate reală în vederea obținerii de mijloace de probă. Astfel, în data de 12 iulie 2012, pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmației, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu ofițerul de poliție P.I. În cadrul discuției, care a avut loc cu ocazia respectivei întâlniri, inculpatul M.I.

i-a relatat investigatorului cu identitate reală că este implicat în activități de contrabandă cu țigări provenite din Ucraina, că a mai introdus ilegal în țară diferite cantități de astfel de țigări, prin zona de competență a Inspectoratului Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, pe care ulterior Ie-a comercializat pe teritoriul României. Totodată, inculpatul și-a manifestat interesul ca activitatea de contrabandă să se deruleze în comuna S. în dreptul imobilului în care locuiește soacra sa, loc în care țigaretele îi sunt aduse de către cetățenii ucrainieni. Tot cu acea ocazie, inculpatul M.I., cunoscător al prețurilor practicate pe piața neagră a țigaretelor de proveniență ucraineană a făcut și un calcul privind sumele de bani ce se obțin din contrabanda de țigarete și a precizat și suma pe care o oferă investigatorului cu identitate reală pentru un bax de țigarete pentru un transport de 50 de baxuri de țigarete și suma minimă lunară.

Pentru a beneficia de serviciile investigatorului, inculpatul i-a promis suma de 12.000 euro lunar, în mai multe tranșe, urmând ca acestea să fie predate către investigatorul cu identitate reală P.I. imediat după derularea activităților de contrabandă. De asemenea, inculpatul M.I. a precizat că îl va contacta telefonic pe investigator, după ce va stabili cu ucrainienii despre posibilitatea acestora de a-i aduce baxurile cu țigarete. În data de 13 iulie 2012, pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmației, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu ofițerul de poliție P.I. În cadrul discuției care a avut loc, inculpatul i-a relatat lui P.I. faptul că a dorit să-i înmâneze un telefon cu cartelă ucraineană însă a arătat că nu știe să o activeze și că s-a hotărât să desfășoare activitatea de contrabandă în zona stâlpilor de frontieră S3, S4.

Inculpatul a mai precizat că urmează a se efectua un transport de 50 de baxuri cu țigarete peste frontiera de stat de către cetățeni ucrainieni, fiind interesat de stabilirea perioadei în care se poate efectua activitatea de contrabandă. În noaptea de 14 iulie 2012, cu ajutorul altor persoane din anturajul său, inculpatul M.I. a introdus și a deținut pe teritoriul Statului român, peste frontiera de stat dintre România și Ucraina, prin alte locuri decât cele supuse regimului vamal, cantitatea de 50 de baxuri cu țigareta de proveniență ucraineană, respectiv 25.000 de pachete de țigarete marca V. care au fost transportate de mai multe persoane, posibil toți ucrainieni, la solicitarea inculpatului, la un imobil părăsit din apropierea locuinței soacrei sale, loc unde au fost depozitate și de unde la scurt timp au fost încărcate și transportate în diferite locații până când Ie-a valorificat împreună cu persoane din anturajul său.

Activitatea de contrabandă, și rolul de coordonator al întregii activități a inculpatului M.I. a rezultat și din interceptările convorbirilor telefonice purtate în noaptea de 14 iulie 2012 între inculpat și făptuitorul A.M.L. și martorul B.C.S. Inculpatul M.I. a utilizat mai multe telefoane mobile în activitățile de contrabandă, asupra acestuia și în autoturismul său găsindu-se la data de 08 octombrie 2012 mai multe telefoane mobile și cartele telefonice atât în rețelele naționale cât și în rețelele ucrainiene. Activitatea de contrabandă mai reiese și din discuțiile ambientale purtate între inculpat și investigatorul cu identitate reală din data de 17 iulie 2012, discuție în care inculpatul a arătat că țigaretele au fost introduse pe teritoriul Statului român de către ucrainieni.

În noaptea de 14 iulie 2012, inculpatul M.I., după ce a reușit să ascundă baxurile cu țigarete introduse pe teritoriul României, în mod ilegal, s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală P.l. și în schimbul sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor cu țigarete i-a remis acestuia suma de 1.900 euro și 5.050 RON drept mită, echivalentul sumei de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu ambiental în noaptea respectivă. În data de 06 august 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu ofițerul de poliție P.I. pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmației, însă de această dată inculpatul a fost însoțit de către o persoană care i-a fost prezentată investigatorului ca fiind „I." și care a susținut că este cel care îi va livra cantități de țigarete însemnate inculpatului M.I.

din Ucraina. Tot cu ocazia acelor discuții, inculpatul M.I. s-a arătat interesat să desfășoare activități de contrabandă cu țigarete cu 100 de baxuri și i-a precizat investigatorului cu identitate reală că în iarnă, dacă vor derula activități de contrabandă, îi va oferi cel puțin 10,000 euro pentru un transport de 100 de baxuri cu țigarete. Ulterior, inculpatul M.I. a încercat în mod repetat cu ajutorul altor persoane, în general cetățeni ucrainieni; introducerea de țigarete peste frontiera de stat, acțiuni care nu au fost duse la capăt - datorită intervenției grănicerilor ucrainieni care au efectuat controale în zonă, însă inculpatul M.I., pentru faptul că investigatorul cu identitate reală Ie-a asigurat zona de trecere, i-a remis acestuia drept mită suma de 1.000 euro în data de 16 august 2012 și suma de încă 1.000 euro în data de 08 octombrie 2012, susținând că acele sume în valută au fost trimise de către ucrainieni.

Aceste aspecte rezultă din procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental. La data de 16 august 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu investigatorul cu identitate reală P.I. și i-a dat drept mită acestuia suma de 1.000 euro menționându-i faptul că l-au trimis ucrainienii să-i dea 1.000 euro pentru că nu s-a putut lucra și că I-au purtat pe drumuri. Cu ocazia întâlnirii din data de 08 octombrie 2012, inculpatul M.I. i-a mai remis investigatorului suma de 1.000 euro. În faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.I. a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Banii ce ar face obiectul infracțiunii de dare de mită și pe care el i-ar fi dat lui P.I., erau bani trimiși de la ucrainienii din anturajul domnului P.I.

Potrivit afirmațiilor sale, inculpatul nu s-ar fi implicat în activități de contrabandă și a fost implicat în această activitate peste voința sa și a fost atras de P.I. ca un magnet. De fiecare dată, inițiativa de a se întâlni i-ar fi aparținut lui P.I., persoană care s-ar fi întâlnit și în casa inculpatului cu doi ucrainieni care, cu aceeași ocazie i-ar fi dat 2.000 euro dintr-o altă tranzacție. De asemenea, la data de 14 iulie 2012 un ucrainian i-ar fi dat lui P.I., 3.000 euro, tranzacția având loc la aproximativ 200-300 m. de casa sa. Ulterior, în două rânduri i-ar mai fi dat lui P.I. câte 1.000 euro, bani trimiși de ucrainieni. Inculpatul arată că nu avea nici o obligație să dea acei bani din partea ucrainienilor, dar aceștia ar fi făcut presiuni asupra sa, practic l-ar fi amenințat cu repercusiuni asupra familiei sale (dosar instanță).

Declarația inculpatului nu este în deplină concordanță cu cea dată de inculpat la momentul arestării sale. Astfel, la momentul audierii în ședința camerei de consiliu din 9 octombrie 2012, inculpatul a arătat că nu este adevărat că ar fi dat mită, respectiv că ar fi promis sume de bani din care să fi dat efectiv o parte ofițerului de poliție judiciară P.I. Așadar, inițial, inculpatul contestă și faptul că i-ar fi dat vreo sumă de bani ofițerului de poliție P.I., indiferent de proveniența acesteia. Dacă în fața judecătorului care a dispus arestarea, inculpatul afirmă cu tărie că nu este adevărat că ar fi dat mită, la momentul audierii sale în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală) inculpatul precizează că de fapt nu-și amintește să-i fi dat acestuia sumele de bani amintite anterior.

Apar, așadar, anumite contradicții ce se impun a fi lămurite cu restul probațiunii administrate în cauză. Pentru a se verifica aceste aspecte, instanța a procedat la audierea martorilor propuși prin actul de trimitere în judecată și care au fost avuți în vedere și în faza de urmărire penală. În concret, la termenul din 15 ianuarie 2013, a fost audiat martorul P.I. (dosar instanță) care a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală și că la data de 23 iunie 2012, după masă, în jurul orelor 15 ar fi fost abordat de inculpat care se afla împreună cu o altă persoană Ia restaurantul D. din Sighetu Marrriației. Pe data de 26, inculpatul l-ar fi sunat pe martor cerându-i să-i acorde o oră pentru a putea introduce țigări în țară.

Cei doi s-au întâlnit de aproximativ 10-11 ori și de fiecare dată la inițiativa inculpatului, numărul mare al întâlnirilor fiind determinat de faptul că M.I. ar fi modificat de mai multe ori traseele ce urmau a fi folosite pentru introducerea în țară a țigărilor. Tot din declarația martorului reiese că, potrivit înțelegerii dintre el și inculpat, după ce acesta din urmă reușea să introducă țigări de contrabandă în țară, se întâlneau pentru a-i fi predată suma de bani în cuantumul prestabilit. Pe lângă acești bani, martorul ar mai fi primit de la inculpat, în două rânduri, câte 1.000 euro, bani pe care inculpatul i-ar fi dat deoarece dorea să întrețină legătura pentru a efectua noi activități de contrabandă.

Potrivit aceluiași martor, nu s-a putut prinde gruparea la momentul la care a efectuat un transport de țigări datorită faptului că membri acestei grupări se anunță unii pe ceilalți cu privire la faptul că în anumite zone se află cei de Ia poliția de frontieră, mai mult, cunosc mașinile folosite de aceștia și își comunică informații, astfel ca cei din grupare să evite locurile respective. Aceleași aspecte sunt relevate de martor și în declarația consemnată la dosarul de urmărire penală. Martorul B.C.S. a fost audiat atât în fața procurorului (dosar urmărire penală) cât și în fața instanței.

Dacă în prima sa declarație martorul a arătat că inculpatul i-ar fi cerut la data de 13 iulie 2012 să stea pe DN 19 și să-l anunțe când trec mașinile poliției de frontieră urmând să deschidă și să închidă poarta unui imobil părăsit care se află poziționat lângă DN 19 la o distanță de aproximativ 6 case de locuința soacrei inculpatului, ulterior, în fața instanței a arătat că nu-și amintește nimic. După ce i s-a citit declarația din faza de urmărire penală martorul a arătat că nu este nimic adevărat din ceea ce este consemnat în aceasta, că nu a vorbit cu inculpatul în acea noapte. Martorul nu oferă nici o justificare pertinentă ce poate fi avută în vedere de instanță pentru modificarea conținutului declarației, sale.

Pe cale de consecință, instanța va avea în vedere declarația martorului din faza de urmărire penală, în care, alături de cele arătate anterior este consemnat și faptul că acesta a fost contactat telefonic de inculpatul M.I. în seara zilei de 13 iulie 2012 și că acesta i-ar fi spus că o să-I sune să deschidă poarta de la acel imobil, fapt pe care I-a făcut, însă în acea seară nu a văzut intrând în curtea imobilului nici o mașină. În seara următoare a fost contactat din nou telefonic de inculpat care i-a solicitat din nou să urmărească mașinile poliției de frontieră pe DN 19 și să meargă să deschidă poarta imobilului părăsit când va fi sunat. Astfel, martorul a fost sunat de mai multe ori și i-a comunicat inculpatului că a văzut un microbus, în care, după părerea sa erau două persoane, și la solicitarea inculpatului a deschis poarta dinspre carosabil a acelui imobil.

Martorul a stat după aceea pe o bancă și a văzut, un autovehicul de dimensiuni mai mici intrând în curtea imobilului, autovehicul care a stat acolo circa 10 minute, după care, a plecat spre Sighetu Marmației. Martorul nu știe ce au încărcat de la acel imobil. La același termen din 15 ianuarie 2013, a fost audiată martora B.L. din a cărei declarație instanța reține că, în prezența sa, inculpatului i s-a cerut să declare câți bani avea asupra lui, răspunsul fiind că ar avea 300 euro și 170 RON, această din urmă sumă fiind numărată de inculpat în prezența martorei. De asemenea, tot la data de 15 ianuarie 2013 a fost audiat martorul S.l.F. care I-ar fi văzut pe martorul P.I. intrând în locuința inculpatului însoțit de alte două persoane de sex masculin.

Cei trei au intrat în locuința inculpatului și martorul nu știe ce s-a discutat deoarece el a rămas afară. Tot din declarația martorului reiese că există posibilitatea să-i fi spus martorului B.C.S. că o să-l sune inculpatul dar nu mai știe exact, deoarece uneori bea și nu mai știe ce vorbește. Aspectele legate de prezența martorului P.I. la locuința inculpatului nu se regăsesc și în declarația martorului S.l.F. dată în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală). Despre prezența acelor persoane, inclusiv a martorului P.I. la locuința inculpatului face referire și martora M.M. care, în declarația dată în fața instanței, arată că în iunie sau iulie 2012 a mers la ei acasă martorul P.I. împreună cu două persoane, au intrat în locuință și au discutat cu inculpatul.

Ulterior, ar fi aflat martora de la soțul său că una dintre cele trei persoane era polițistul P.I. iar celelalte două persoane erau de origine ucraineană. Aceste două declarații pot fi de natură și în măsură să înlăture fragmentul din depoziția martorului P.I. care exclude prezența sa în locuința inculpatului, dar nu pot să înlăture restul depoziției aceluiași martor ce vizează activitățile de dare de mită și de contrabandă ale inculpatului. În sprijinul concluziei că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni menționate mai sus sunt și înregistrările ambientale ale discuțiilor purtate între inculpat și martorul P.I. Este adevărat că nu au fost găsite țigări asupra inculpatului, dar planurile stabilite de acesta și „sprijinite" de martorul P.I.

s-au concretizat în predarea sumelor de 5.050 RON și 3.900 euro. Aceste sume au fost cuantificate în raport de numărul de baxuri-de țigări ce urmau a fi introduse ilegal în țară și au fost, așa cum s-a menționat anterior, predate după efectuarea acestor activități, cu sprijinul unora dintre martori, printre care este de menționat martorul B.C.S. În raport de probațiunea administrată, instanța reține vinovăția inculpatului M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită și de contrabandă. Prima dintre infracțiuni se concretizează în aceea că, în perioada iulie 2012 - octombrie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, inculpatul a promis suma de 12.000 euro și a remis efectiv suma totală de 5.050 RON și 3.900 euro către ofițerul de poliție P.I.

din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuțiilor de serviciu să faciliteze introducerea în țară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantități de țigări de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date și informații referitoare la dispunerea și repartizarea lucrătorilor poliției de frontieră peste graniță, în zona de competență a Sectorului Poliției de Frontieră S. și la porțiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de 14 iulie 2012 împreună cu alți făptuitori, a introdus în țară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de țigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale și din suma predată martorului P.I.), fiind preluate, transportate, deținute și depozitate de către inculpat și persoane din anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului M.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracțiunile de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de țigarete, în formă continuată prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Analizând în paralel infracțiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală și cea prevăzută în art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că deși există unele similitudini în ceea ce privește conținutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esențiale.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră și relațiile sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta. Prin săvârșirea acesteia sunt, în principal, periclitate relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specifice și drepturile statului în legătură cu importul sau expertul de mărfuri. Obiectul material al infracțiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal și taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în „ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale". Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane. Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile îl constituie declarația de impunere sau evidențele financiar-contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil. În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligațiilor fiscale privit în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligația fiscală. Noțiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plătește în fapt impozitul sau taxa. În ceea ce privește, infracțiunea de evaziune fiscală, din analiza C. fisc. aceasta se referă la obligațiile fiscale care decurg din săvârșirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată și plata accizelor și taxelor speciale. Față de cele arătate se poate considera în mod firesc că acest impozit este datorat implicit și de persoanele care obțin venituri din acte de comerț.

Totuși, având în vedere că desfășurarea actelor, de comerț cu produse accizabile în cadrul, nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracțiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit. În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plății acesteia pentru operațiuni de comerț de către persoana fizică rezultă din interpretarea disp. art. 125-127 C. fisc. aceasta se naște și este exigibilă odată cu punerea în liberă circulație a mărfii. Deși ambele infracțiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării recurselor acestora, totuși cele două infracțiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce privește conținutul constitutiv al celor două infracțiuni există diferență notabilă, rezultând din natura diferită a acestora. S-a apreciat că infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit, și implicit, conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs ideal, aceeași fiind și argumentația în ceea ce privește reținerea infracțiunii prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete. Cu privire la latura civilă, în raport de constituirea depusă la dosar de A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C. instanța, în baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata, către această parte a sumelor de 43.908 RON reprezentând taxe vamale și 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi fiscale calculate de la data nașterii datoriei și până la data plății efective și cu penalități prevăzute de art. 120 1 C. proc. fisc. Sunt respinse restul pretențiilor formulate de aceeași parte civilă deoarece reprezintă TVA; iar pentru infracțiunea de evaziune fiscală instanța a dispus achitarea inculpatului. Conform art. 255 alin. (4) coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpat sumele de 5.050 RON (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M.

cu recipisa nr. R1) și de 3.900 euro (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R2), indisponibilizate prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. din data de 15 octombrie 2012 (dosar urmărire penală). A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189 RON și 360 euro (consemnate Ia Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 și R4). până la recuperarea pagubei cauzate prin infracțiune. Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel în termen legal, de D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. și de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor Direeția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. precum și inculpatul M.I., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului, D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. a învederat faptul că, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale acestor două infracțiuni comise alături de infracțiunea de contrabanda iar în cazul în care s-ar constata că, conținutul constitutiv al acestora este absorbit în conținutul infracțiunii de contrabandă, soluția legală era cea de schimbare a încadrării juridice și nu de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și anume că fapta nu există. Pentru comiterea infracțiunii de contrabandă s-a solicitat majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și. dispunerea executării pedepsei în regim de detenție.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus revocarea măsurii arestului preventiv ca urmare a aplicării art. 86 1 C. pen. deoarece potrivit art. 350 C. proc. pen. în astfel de cazuri se dispune doar punerea de îndată în libertate a inculpatului. Mai mult, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului de a nu părăsi țara în baza art. 145 1 C. proc. pen., fără că această, măsură preventivă să fi fost pusă în discuția părților și fără ca aceasta să fi fost cerută. Partea civilă A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a învederat faptul că instanța de fond a soluționat greșit latura civilă, neacordând întreaga sumă pretinsă, mai exact refuzând acordarea TVA-ului cu motivarea că s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în condițiile în care jurisprudența națională și cea a Curții Europene de Justiție a statuat că se impune plata atât a taxelor vamale cât și a accizelor și TVA-ului în cazul mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunității și descoperite după trecerea de primul birou vamal de frontieră. Inculpatul a învederat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de contrabandă, neexistând probe din care să rezulte vinovăția sa.

Mai mult, inculpatul arată că deși a fost filat timp de 5 luni nu s-a dovedit că ar fi deținut vreo țigară de contrabandă, neexistând dovezi cu privire la numărul țigărilor de contrabandă introduse sau la prejudiciul efectiv creat. Inculpatul nu avea cum să introducă în țară acele țigări de contrabandă întrucât nu mai are de 4 ani pașaport valabil iar în noaptea de 14 iulie 2012 s-a întâlnit cu polițistul P.I. căruia i-a remis sume de bani. Martorii audiați în cauză nu au făcut decât să confirme infracțiunea de dare de mită nu și pe cea de contrabandă, ori în lipsa obiectului material al acestei infracțiuni; nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului. Curtea de Apel a reținut că în urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a comis infracțiunea de contrabandă, că în lipsa, obiectului material al acesteia nu poate exista vinovăție doar în baza unor supoziții și a declarațiilor unui martor cu afecțiuni psihice (B.C.S.), s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză. Pentru a conchide astfel, Curtea a avut în vedere în primul rând conduita procesuală a inculpatului, declarațiile sale oscilante și încercarea acestuia de a-și minimaliza participația la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. În fața instanței de fond, inculpatul a negat inclusiv comiterea infracțiunii de dare de mită, susținând că i-a înmânat polițistului sume de bani trimise de cetățeni ucrainieni din anturajul martorului P.I., care l-a atras în această activitate ca un magnet și că ar fi fost amenințat cu repercusiuni asupra familiei sale.

În declarația dată în faza de urmărire penală, în fața judecătorului care a dispus arestarea sa, inculpatul, pe de altă parte, a contestat inclusiv faptul că ar fi dat mită, pentru ca ulterior, în fața instanței de apel să recunoască comiterea infracțiunii de dare de mită în vederea facilitării transportului ilegal de țigări de contrabandă dar să nege comiterea infracțiunii de contrabandă. Pe de altă parte, depozițiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu conținutul interceptărilor telefonice aflate la dosar, de unde rezultă cu certitudine că inculpatul avea rolul de coordonator al întregii activități, utilizând de altfel mai multe telefoane mobile și cartele telefonice atât în rețele naționale cât și ucrainiene.

Faptul că nu au putut fi identificate țigările introduse ilegal în țară se datorează în primul rând modului organizat în care a acționat inculpatul împreună cu complicii săi, fapt ce rezulta din declarațiile martorului P.I., interceptările telefonice de la dosar, precum și depoziția, din faza de urmărire penală a martorului B.C.S. De altfel, patrula de poliție care funcționa în noaptea de 13 din 14 iulie 2012, formată din agentul principal P.F. și N.C. au filmat cele 16-17 persoane care au trecut râul Tisa și s-au îndreptat în zona unde locuiește soacra inculpatului.

Este relevant numărul mare al persoanelor implicate în această activitate ilegală, faptul că toată activitatea a fost pregătită din timp, dovadă rolul ce i-a fost atribuit martorului B.C.S., care la cererea inculpatului, l-a informat pe acesta despre trecerea mașinilor poliției pe DN 19 și a trebuit să deschidă poarta unui imobil părăsit, situat la o distanță aproximativă de 6 case de Ia casa soacrei inculpatului. Acest martor a mai arătat că în noaptea comiterii infracțiunii de contrabandă a urmărit ce s-a întâmplat ulterior deschiderii, porții respective, ocazie cu care a constatat că în curtea acelui imobil a intrat o mașină de dimensiuni mai mici, care a stat circa 10 minute în curte, după care s-a deplasat în direcția Sighetu Marmației.

De altfel, cu ocazia ultimului cuvânt în fața instanței de apel, inculpatul a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii de contrabandă, dar recunoaște că i-a dat bani polițistului în vederea facilitării introducerii în țară a unor țigări de proveniență ucrainiană. Mai mult, el arată că acele obiecte introduse în țară pe râul Tisa, în lipsa altor probe și inclusiv a acelor bunuri materiale, puteau fi absolut orice fel de obiecte inclusiv „droguri, carne vie tăiată sau hârtie igienică",.confirmând astfel faptul real că în noaptea de 14 iulie 2012 au fost introduse în țară în locul indicat mai sus anumite obiecte de contrabandă.

Un alt aspect care confirmă starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanței este și acela referitor la faptul că în aceeași noapte inculpatul s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală și în schimbul sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor cu țigarete i-a remis acestuia suma de 1.900 euro și 5.050 RON drept, mită, echivalentul sumei de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu ambiental în noaptea respectivă. Așadar, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în perioada iulie 2012-octombrie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a promis suma de 12.000 euro și a remis efectiv suma totală de 5.050 RON și 3.900 euro către ofițerul de poliție P.I.

din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuțiilor de serviciu să faciliteze introducerea în țară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantități de țigări de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date și informații referitoare la dispunerea și repartizarea lucrătorilor poliției de frontieră peste graniță, în zona de competență a Sectorului Poliției de Frontieră S. și la porțiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

Fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de 14 iulie 2012 împreună cu alți făptuitori, a introdus în țară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de țigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale și din suma predată martorului P.I.) - fiind preluate, transportate, deținute și depozitate de către inculpat și persoane din anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, se apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul art. 334 C. proc. pen., din trei infracțiuni și anume evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune cea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275 din Legea nr. 86/2006.

Pentru a conchide .astfel, Curtea a avut în vedere doctrina și jurisprudența în materie prin care s-a statuat că infracțiunea de contrabandă în forma sa calificată absoarbe în conținutul său constitutiv infracțiunea de evaziune fiscală și de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător.

Potrivit art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 constituie infracțiune „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de țigarete (...)". Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute în textul de lege menționat îl constituie activitățile de deținere în afara antrepozitului fiscal (adică primire și păstrare) sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false.

O cerință ca activitățile mai sus menționate să fie considerate infracțiuni este legată de cantitatea produselor accizabile supuse marcării deținute în afara antrepozitului fiscal sau comercializate. Elementul material al infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 îl constituie activitățile de colectare, deținere, producere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere și vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. Așadar, ambele infracțiuni se consumă în momentul realizării uneia dintre modalitățile alternative, astfel că fapta ilicită comisă și anume, deținerea de produse accizabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - constă în „ascunderea bunului, sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale". Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane. Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile îl constituie declarația de impunere sau evidențele financiar-contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil.

Raportat la cele ce preced și în consens cu instanța de fond, instanța de apel apreciază că infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit, conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs ideal.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea apreciază că, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la gradul de pericol social ridicat concret al faptelor comise, Ia modul și modalitatea de săvârșire a acestora, la urmarea produsă, precum și la persoana inculpatului, care a avut o conduită nesinceră în cursul procesului penal, care a mai fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de contrabandă prin sentința penală nr. 380/2012 a Judecătoriei Sighetu Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 308/R/2013 a Curții de Apel Cluj, se impune majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate prin înlăturarea circumstanțelor atenuante greșit reținute în favoarea inculpatului.

În consecință, s-a apreciat necesară desființarea sentinței cu privire la greșita achitare a inculpatului M.I., a omisiunii schimbării încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de dare de mită și de contrabandă, a greșitei rețineri a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., a modalității de executare a pedepsei rezultante și a celei accesorii; a omisiunii aplicării pedepsei complementare, a modului de soluționare a laturii civile, precum și a greșitei luări a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 1 C. proc. pen. și a greșitei revocări a măsurii arestului preventiv.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că, odată constată existența prejudiciului cert, lichid și exigibil și raportat la jurisprudența națională și comunitară în materie, se impunea obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauzat prin introducerea ilegală în țară a unor bunuri de contrabandă, și anume plata atât a taxelor vamale cât și a accizelor și TVA-ului în cazul mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunității și descoperite după trecerea de primul birou vamal de frontieră. În acest sens, a fost avută în vedere hotărârea din data de 2 aprilie 2009, dată în cauza C-459/7 a Curții Europene de Justiție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I., fără să expună motivele.

Ulterior, inculpatul a motivat recursul atât prin memoriul depus la data de 10 ianuarie 2014, cât și prin motivele depuse în scris de apărătorul ales, Ia data de 16 ianuarie 2014. Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel, în temeiul art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., în ceea ce privește condamnarea pentru infracțiunea de contrabandă, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. și respingerea acțiunii civile. A susținut că prin probele administrate nu s-a dovedit decât comiterea infracțiunii de dare.

de mită, că organele de urmărire penală și instanța de judecată nu au stabilit modalitatea concretă, de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, că asupra sa nu a fost depistată nicio cantitate de țigări, că ofițerul de poliție a avut o atitudine provocatoare și că din vizionarea CD-urilor cu imaginile înregistrate cu ocazia întâlnirilor cu ofițerul de poliție rezultă doar că inculpatul a fost un simplu pion, acționând ca intermediar între ucrainieni și polițiștii de frontieră, dând o sumă de bani ofițerului de poliție P.I., fără să se dovedească că în noaptea de 14 iulie 2012, inculpatul ar fi reușit să ascundă 50 de baxuri de țigări introduse ilegal pe teritoriul României. De asemenea, se solicită reducerea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu a invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., a susținut toate criticile formulate în scris și, în plus, a solicitat aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Luând în considerare data deciziei atacate, respectiv 20 iunie 2013, se constată aplicabile dispozițiile C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, în conformitate cu disp. art. 385 10 rap. la art. 385 9 C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauză numai cu privire la criticile și cazurile de casare invocate în termenul prevăzut de lege și cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește problemele de drept, și nu cu privire la chestiunile de fapt. În speță, așa cum s-a reținut, recursul a fost motivat în termenul prev. de art. 385 10 alin. (2) din C. proc. pen. Criticile propriu-zise nu se încadrează însă în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., invocat în mod expres de apărătorul inculpatului. Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau câ