ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35 din 23 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș s-au hotărât următoarele:

În baza art. 199 alin. (1) C. pen. cu trimitere la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 195 C. pen., cu reținerea art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din data de 17 mai 2019 la zi.

S-a menținut în continuare inculpatul în stare de arestare preventivă.

S-a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În baza art. 25 alin. (1), raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-au admis, în parte, acțiunile civile (a părții civile minore și cea exercitată, din oficiu, de procuror) și s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către acestea a următoarelor sume: către partea civilă B., suma de 50.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale și suma de 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare); către partea civilă C., suma de 50.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale și suma de 200 euro sau echivalentul în RON la data plății, lunar, până la vârsta majoratului sau până la schimbarea condițiilor care au determinat acordarea acestei rente (pentru întreținerea sa).

S-a respins cererea inculpatului, formulată prin avocat ales, de a i se restitui telefonul mobil de culoare neagră, marca x, ambalat și sigilat în plicul nr. 6, ridicat de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării la fața locului din data de 17 mai 2019.

În baza art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și a punctului 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice și încunoștințarea acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 1.400 RON, din care suma de 1.278 RON - aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul A. și părțile civile B. și C., prin reprezentant legal B.

Prin Decizia penală nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au decis următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 23 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul penal nr. x/2019

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile B. și C., prin reprezentant legal B., împotriva Sentinței penale nr. 35 din 23 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul penal nr. x/2019 și, în consecință, în baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a desființat, parțial, hotărârea atacată, și rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. coroborat cu art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 195 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violență în familie (cu referire la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului de cauciuc folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

S-a dispus restituirea telefonului marca x ridicat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.

S-au menținut toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin deciziei, referitoare la: aplicarea pedepselor accesorii și complementare; deducerea duratei reținerii și arestării preventive; respingerea cererii de revocare a stării de arest; modalitatea de soluționare a laturii civile; prelevarea probelor biologice; plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 422 teza finală C. proc. pen., raportat la art. 424 alin. (3) C. proc. pen. și la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din data de 23 martie 2020 (data pronunțării sentinței penale atacate) la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea apelantului inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și a părților civile, în cuantum de 100 RON, au fost lăsate în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 470 RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu al părții civile C., să rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului Mureș.

****

Împotriva acestei decizii, la data de 10 iulie 2020 (data poștei), a formulat "apel" inculpatul A.

Calea de atac, transmisă direct Înaltei Curți de Casație și Justiție și retransmisă, pe cale administrativă, Curții de Apel Târgu Mureș, a fost înregistrată pe rolul secției penale a instanței supreme, ca "apel", la data de 27 iulie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării și apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a pronunțat asupra apelurilor exercitate în cauză împotriva Sentinței penale nr. 35 din 23 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, prin care inculpatul fost condamnat în primă instanță.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentințelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, și, în cazurile expres prevăzute de lege, și împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată și împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2019 între Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestația avocațială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare admisibile, iar nu într-o cale de atac inadmisibilă ab initio (ipoteza speței), Înalta Curte, constatând că prestația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a constat în studiul dosarului și în formularea de concluzii cu privire la admisibilitatea căii de atac, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 220 RON, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 220 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM