ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 09.03.2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâta D. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța: 1. să se constate că, în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului S.C. E., deschisă la data de 23.02.2000, conform Deciziei nr. 230/12A/2000 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în dosarul de faliment nr. 1108/2000, le-a fost încălcat dreptul de a nu fi supuși sau constrânși de către pârâta D. S.A., prin prepuși, la acceptarea deposedării de proprietăți și deportarea pe stradă ca tratamente inumane și degradante în timpul procedurii de reorganizare judiciară și faliment, prin săvârșirea de fals și uz de fals, tratamente care le-au cauzat lor suferințe fizice și psihice; 2. să se stabilească și să oblige pârâta la plata unor despăgubiri în bani, astfel încât să poată cumpăra în Brăila bunuri imobile similare ori identice cu imobilele proprietatea lor de care au fost deposedați prin infracțiuni de fals, uz de fals, respectiv: casa în valoare de 300.000 euro, echivalent în RON la data plății; apartament 3 camere în valoare de 60.000 euro, echivalent în RON la data plății; fabrica de ulei de floarea-soarelui dublu rafinat, astfel cum urma să dezvolte fabrica din anul 2000 până în prezent, în valoare de 60.000 euro, echivalent în RON la data plății. Pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția tardivității cererii de acordare a unor despăgubiri întemeiată pe o pretinsă discriminare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., precum și inadmisibilitatea acțiunii.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 569 din 26 martie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția prescripției, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins, ca fiind prescrisă, cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A., B. și C..

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1202A din 8 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B. și C., împotriva sentinței civile nr. 569 din 26 martie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958. A arătat că instanțele fondului au stabilit, nelegal, limitele cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți, pe care au calificat-o ca fiind acțiune în despăgubiri, întemeiată pe instituția răspunderii civile delictuale. Or, reclamanții au indicat expres că solicită "despăgubiri civile pentru infracțiunea de tratamente inumane și degradante" și și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, această faptă este imprescriptibilă și nu intră sub incidența Decretului nr. 167/1958. În sprijinul calificării cererii de chemare în judecată, ca fiind acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurentul a invocat încheierea din 10 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care a fost admisă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilită în cadrul judecății în fața primei instanțe, și s-a constatat că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013. A mai susținut că hotărârea recurată este nelegală având în vedere că dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt prioritare față de prevederile Decretului nr. 167/1858, instanța de apel fiind obligată să aplice dispozițiile convenționale în detrimentul prevederilor în materia prescripției extinctive reglementate de actele normative interne. În consecință, în mod nelegal, instanțele fondului au apreciat că despăgubirile civile solicitate pentru săvârșirea infracțiunii de aplicare a tratamentelor inumane și degradante, interzise de art. 3 din CEDO, reprezintă simple fapte ilicite, supuse termenului de prescripție extinctivă de 3 ani.

Apărările formulate de părți Prin întâmpinarea depusă, pârâta D. S.A. a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea argumentelor expuse în cererea de recurs în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 4 octombrie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, după efectuarea formalităților reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurent cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, în raport de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată. Prin raportul din 31 ianuarie 2022 s-a reținut că recurentul nu a dat curs solicitării instanței de a achita taxa de timbru, că a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac și că aspectele invocate în memoriul de recurs se pot subsuma, în parte, cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. La 15 februarie 2022, intimata-pârâtă D. S.A. a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepției de netimbrare a recursului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 31 martie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, întrucât acesta privește legalitatea învestirii instanței, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluționare înainte de satisfacerea cerinței de achitare a taxei de timbru, reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. Prin rezoluția din 4 octombrie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, în raport de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii. Conform actului de procedură aflat la dosarul de recurs, la 5 octombrie 2021 a fost emisă adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului că are obligația de a timbra recursul cu suma de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, adresa fiind comunicată recurentei la 8 octombrie 2021, potrivit dovezii de înmânare de la dosar recurs. De asemenea, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, deși a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului, nu a făcut dovada plății acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligația achitării taxei judiciare de timbru. Raportul a fost comunicat recurentului la 3 februarie 2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale de comunicare, aflate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, recurentul a avut știință despre obligația ce îi incumbă, dar nu a înțeles să timbreze. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,