Decizia nr. 673/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă la data de 02.09.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., să fie obligați pârâții la plata, în solidar, a sumei de 60.000 euro (echivalentul în RON la data plății), la ștergerea articolului defăimător denumit "SRI pompează sume uriașe în A." publicat de către pârâți pe website-ul anchetespeciale.ro, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi de întârziere, la publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâților în doua ziare cu acoperire națională și pe site-ul www.x.ro și la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 595/22.06.2020, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins acțiunea, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată și a luat act că pârâții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 735/A/05.05.2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul reclamantei împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea, a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a daunelor morale în sumă de 1.000 RON, a obligat pârâții să șteargă articolul defăimător denumit "SRI pompează sume uriașe în A." de pe web sit-ul ancheteespeciale.ro., a obligat pârâții să publice pe cheltuiala acestora pe site-ul www.x.ro și în două ziare cu acoperire națională hotărârea la data rămânerii ei definitive; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 115 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise; a păstrat în rest sentința civilă apelată, a obligat intimații, în solidar, la plata către apelantă a sumei 57,5 RON cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții B. și C. S.R.L.. 1) În motivarea recusului declarat, recurenta-reclamantă a susținut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate: -Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra tuturor criticilor privind încălcarea dispozițiilor Codului Deontologic al Jurnalistului (CDJ), fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Deși recurenta-reclamantă a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 5.1 (înregistrarea audio a fost publicată fără acordul numitei D., fotografiile în care apar portretele asociaților au fost folosite fără consimțământul acestora), art. 5.2 (autorul articolului a adăugat denumirea recurentei sau a asociaților săi acolo unde numita D. nu o face, pentru a fi asociată în mod direct și imediat cu anumite afirmații defăimătoare), art. 6.1 (intimații-pârâți au publicat acuzațiile numitei D. fără a face verificări rezonabile) și art. 8 (jurnalistul are obligația de a acționa cu bună-credință și nu are dreptul de a prezenta opinii drept fapte) din Codul Deontologic al Jurnalistului, instanța de apel nu a analizat criticile formulate și nu le-a soluționat în mod real, mărginindu-se să arate că sunt nefondate criticile formulate în apel referitoare la încălări ce priveau dispozițiile acestui cod. Omisiunea cercetării reale a susținerilor reclamantei de către instanța de apel e demonstrată și de modul în care aceasta răspunde criticilor, afirmând că nici prima instanță nu le-a analizat (adică, nici prima instanță și nici cea de apel) sau prin referirea la neîncălcarea art. 9 din același Cod deontologic, pe care reclamanta nici nu o invocase. -Considerentele hotărârii, potrivit cărora nu au fost încălcate dispoziții ale CDJ au fost reținute cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 1349 C. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Prin raportare la încălcarea art. 1349 C. civ., recurenta reiterează aspectele de nelegalitate ale hotărârii, decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 5.1, art. 5.2, art. 6.1, art. 8 din CDJ. Reclamanta a reluat în detaliu încălcările semnalate în legătură cu fiecare din dispozițiile CDJ invocate, susținând că prin titlul atribuit articolului și modalitatea de prezentare a înregistrării audio, intimații au urmărit denigrarea sa publică și a asociaților săi, adăugirile aduse textului (constând în denumirea reclamantei sau a asociaților săi), acolo unde autorul nu a făcut-o, trădează intenția intimaților de a denigra societatea și de a-i afecta reputația. Scopul publicării articolului nu a fost acela de a informa publicul, ci de a-i prejudicia imaginea publică, o dovadă suplimentară în acest sesn fiind faptul că, în continuare, pe site-ul "www achetespeciale.ro", sunt publicate articole denigratoare față de asociatul E.. -Daunele morale la care au fost obligați intimații, în cuantum de 1000 RON, au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor art. 1349 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ., suma acordată fiind necorespunzătoare cu gravitatea prejudiciului produs prin afirmațiile defăimătoare. 2) În motivarea recusului formulat de recurenții-pârâți, au fost susținute următoarele critici de nelegalitate: -Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), întrucât pe de o parte reține că articolul publicat nu a încălcat Codul Deontologic al Jurnalistului, dar concluzia pe care o emite, în contradicție cu cele reținute, este că titlul articolului depășește limitele libertății de exprimare. Precizează că, modul de elaborare a titlului articolului a respectat toate tehnicile jurnalistice, prin extragerea acestuia din materialul informațional pe baza informației importante, insolite, senzaționale a materialului și prin utilizarea tehnicii de parafrazare, în cazul citatelor prea lungi. Consideră contradictorie reținerea instanței de apel, în sensul că nu s-ar fi încălcat CDJ, dar au fost depășite limitele libertății de exprimare în cazul titlului articolului. -Hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). În acest sens, recurentul arată că articolul de presă nu îndeplinește condițiile angajării răspunderii civile delictuale conform art. 1349, art. 1357 și art. 1358 C. civ.. În cauză a fost exercitat dreptul fundamental la liberă exprimare, în limitele prevăzute de lege, din cuprinsul acestuia nu rezultă ceva calomnios ori defăimător la adresa reclamantei, iar prin textul publicat nu se realizează o judecată de valoare. Art. 253 C. civ. a fost aplicat în mod defectuos de către instanța de apel, în contradicție cu dreptul comunitar, astfel încât măsura "retragerii" în integralitate a analizelor, opiniilor și investigațiilor este excesivă în raport cu valoarea protejată, respectiv presupusul prejudiciu reputațional. Se impune înlăturarea aplicării art. 253 alin. (1) lit. b) C. civ. așa cum a fost interpretat de instanța de apel. Măsura retragerii articolelor de pe internet contravine în mod flagrant art. 10 din Convenție.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-au formulat întâmpinări. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cele două memorii de recurs, Înalta Curte apreciază asupra caracterului lor fondat, în limitele ce vor fi arătate. Atât recurenta-reclamantă A. S.R.L., cât și recurenții-pârâți au formulat critici de recurs prin care au semnalat, în primul rând, deficiențe ale motivării hotărârii de apel atacate. În timp ce reclamanta a criticat omisiunea examinării efective și reale a acuzațiilor aduse în legătură cu materialul informatic publicat pe un website, privitoare la încălcarea mai multor dispoziții din Codul Deontologic al Jurnalistului, recurenții-pârâți s-au plâns față de motivarea contradictorie a deciziei recurate, prin care, deși se conchide asupra caracterului neîntemeiat al "criticilor apelantului referitoare la încălcarea Codului Deontologic al Jurnalistului", se ajunge totuși la o soluție în contradicție cu cele reținute, afirmându-se că titlul articolului depășește limitele libertății de exprimare. În continuare -se arată - pe fondul acestei concluzii contradictorii, instanța de apel a dispus și măsura extremă a retragerii/ștergerii articolului de pe internet, măsură pe care recurenții-pârâți au criticat-o ca fiind rezultat al unei aplicări defectuoase a art. 253 C. civ. și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în contradicție și ea cu concluzia inițială a inexistenței încălcărilor Codului Deontologic al Jurnalistului, acuzate prin acțiunea dedusă judecății. Aceste critici sunt deopotrivă întemeiate. În acest sens, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat luarea mai multor măsuri de limitare a libertății de exprimare față de cei doi pârâți chemați în judecată, în legătură cu articolul apărut la 21.06.2019 pe pagina de internet www.x.ro, sub titlul " SRI pompează sume uriașe în A.", despre care a susținut că ar conține o serie de afirmații defăimătoare atât la adresa societății reclamante, acuzată de a se afla în relații de afaceri cu "securitatea", cât și la adresa celor doi asociați ai societății, cărora le sunt atribuite în mod direct mai multe cuvinte ofensatoare (șpăgari, țigani și fără creier). Întrucât articolul apare sub forma redării unei înregistrări audio care conține afirmațiile unei terțe persoane, proprietara unei agenții de turism concurentă a societății reclamante, nici prima instanță și nici cea de apel nu au realizat o analiză în conținut a materialului informativ indicat ca fiind vătămător, acestea limitându-se să constate că articolul reproduce afirmațiile numitei D., proprietara agenției F., că nu aparține intimaților-pârâți conținutul său, că informația a fost publicată de intimații-pârâți în forma originală și needitată. De aceea, s-a concluzionat că nu poate fi imputat pârâților faptul că au reprodus conținutul unei înregistrări existente în mediul online care aparținea unui terț, motiv pentru care s-a considerat că nu era necesar nici consimțământul persoanelor în discuție și nici nu au putut fi apreciate ca întemeiate acuzațiile de încălcare a Codului Deontologic al Jurnalistului, fapt pentru care nici prima instanță nu le-a analizat. Această concluzie a instanței de apel survine însă unei reproduceri în considerentele hotărârii sale a mai multor soluții jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul libertății de exprimare (art. 10 din Convenție) al publicațiilor pe internet, fără o relevanță sau legătură directă cu circumstanțele cauzei și inaptă, din acest motiv, a oferi o bază de analiză necesară unei atare rezoluții. Deși admite că publicațiile de pe internet intră în domeniul de aplicare al art. 10 și că principiile generale stabilite de CEDO cât privește garanțiile dar și limitele ce pot fi aduse acestui drept se aplică și Internetului (aspecte deduse din jurisprudența Curții, stabilite ca atare în considerarea capacității site-urilor Internet de a păstra și difuza mari cantități de date, a accesului larg la informații și a facilităților de comunicare către un număr mare de utilizatori pe care acestea îl oferă), hotărârii din apel îi lipsește o analiză concretă proprie și reală, adaptată particularităților cauzei. Din considerentele deciziei, se înțelege că hotărâtor în adoptarea soluției și în modul de cercetare a cauzei a fost faptul că materialul jurnalistic reproducea conținutul unei înregistrări existente în mediul online care aparținea unui terț. Însă, atunci când comunicarea de informații sau dezbaterea unor subiecte de interes de către presă îmbracă forma reproducerii afirmațiilor unui terț (prin repostarea unui material sau redarea unui interviu), Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu exclude de plano - așa cum a procedat instanța de apel - o analiză de conținut asupra materialului acuzat pentru caracterul său defăimător. Deși, de principiu, impune statelor să evite sancționarea organelor de presă pentru cele publicate, atunci când afirmațiile aparțin unor terți (considerând nerezonabil să se impună organelor de presă o disociere sistematică și formală, ori de câte ori opiniile unui terț, publicate, riscă să provoace prejudicii altuia), Curtea Europeană admite că o verificare, chiar și în cazul unor atare materiale, este posibilă și necesară, scopul fiind acela de a împiedica presa să devină o portavoce a terților pentru comunicarea unor mesaje violente ori acela de a identifica și izola cazurile în care jurnalistul folosește atare mijloace de a-și ascunde responsabilitatea transmiterii de informații ofensatoare, dar la care acesta aderă explicit și fără rezerve. Așadar, argumentul reproducerii unei înregistrări existente în mediul online care aparținea unui terț, nu putea fi invocat de instanța de apel pentru a evita realizarea unei analize în raport de susținerile reclamantei, care invoca încălcarea mai multor dispoziții din Codul Deontologic al Jurnalistului, respectiv a art. 5.1, 5.2, 6.1, 8 și 14 și care susținea, pornind de la modul de alcătuire a materialului, că trădează intenția autorului (pârâtul) acestuia de a denigra și afecta reputația societății și a celor doi asociați ai săi. În raport cu dispozițiile invocate și față de susținerile reclamantei - care acuzase că prin titlul atribuit articolului și prin modalitatea de prezentare a înregistrării audio, intimații au urmărit denigrarea sa publică și a asociaților săi - devenea de interes pentru justa soluționare a cauzei să se determine dacă materialul supus verificării consta doar în reproducerea neutră și inofensivă a unei înregistrări a afirmațiilor unui terț, fără elemente de contribuție ale jurnalistului ori, dimpotrivă, reproducerea era realizată prin adăugarea de conținut și modelarea informației ori prin redarea acesteia într-un context relevant. O atare analiză se impunea cu atât mai mult cu cât, prin cererea sa, reclamanta acuza, pe lângă caracterul defăimător al materialului, și o distorsionare a informației, modificarea și denaturarea mesajului terțului prin adăugarea de conținut (adăugarea în mai multe locuri a denumirii sale ori pe cea a asociaților săi, acolo unde terțul nu a făcut-o), elemente care, alături de titlul atribuit, susțineau opinia reclamantei în sensul aderării pârâtului la conținutul comunicării și impuneu verificări specifice oricărui material de presă de natură să lezeze drepturile celorlalți (obligația verificării informațiilor înainte de publicare, evitarea publicării informațiilor false, buna-credință a jurnalistului, separarea faptelor de opinii, etc.). Susținerile reclamantei au rămas în afara analizei instanței care, sub motivul că materialul reproduce înregistrări ce aparțin unui terț, a exclus o verificare în conținut a acestuia, apreciind ca nefondate toate criticile reclamantei referitoare la încălcarea Codului Deontologic al Jurnalistului, deși admite că nici ea și nici prima instanță nu le-a analizat, nemaiconsiderând necesar tocmai din acest motiv. În locul unei abordări unitare a întregului material informațional, instanța a realizat în schimb, o analiză de conținut izolată, doar în privința titlului articolului, despre care a apreciat că, fiind denigrator, a depășit limitele libertății de exprimare. Prin aceasta, instanța de apel a îndreptățit criticile pârâților care au invocat, la rândul lor, contrarietatea în considerente a hotărârii în condițiile în care susțin că atribuirea titlului s-a realizat cu respectarea tuturor tehnicilor jurnalistice, prin extragerea celei mai relevante informații din cuprinsul materialului informațional, despre care instanța a reținut că nu comportă o verificare sub aspectul respectării Codului Deontologic al Jurnalistului. Acestor elemente care țin de analiza realizată de instanța de apel, li se adaugă și o contrarietate a soluției cu considerentele, anume aceea privitoare la măsura complementară de reparare a încălcării drepturilor reclamantei dispusă prin decizia atacată, constând în obligarea pârâților la ștergerea articolului defăimător de pe website-ul "anchetespeciale.ro", articol a cărui calificare ca atare se regăsește doar în dispozitivul hotărârii, dar care a fost însă negată prin toate considerentele acesteia. Date fiind aceste deficiențe ale judecății înfăptuite prin hotărârea atacată, care fac imposibilă și prematură o cercetare a legalității acesteia sub aspectul dreptului material aplicat, se impune, pe temeiul art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. admiterea ambelor recursuri declarate și casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Urmează ca în analiza sa de ansamblu a materialului jurnalistic, instanța de apel să deceleze, pe baza verificării susținerilor părții reclamante, dacă acesta constă într-o simplă redare neutră, neimplicată, distantă a înregistrării unei terțe persoane care, în principiu, nu comportă sancțiuni ori îngrădiri ale libertății de exprimare ori dacă, prin modul de alcătuire a materialului - atribuirea titlului, modul de prezentare a informației, adăugirile aduse textului - se înțelege că autorul său (pârâtul) aderă și susține ideile comunicate, situație care reclamă ori comportă o analiză sub aspectul depășirii limitelor libertății de exprimare. Această verificare nu exclude și nu e incompatibilă cu o analiză limitată, doar în privința unora din elementele articolului, spre exemplu titlul, așa cum deja a procedat instanța de apel, însă o atare analiză nu poate avea decât caracter subsidiar, funcție de concluzia dedusă în urma celei dintâi analize. La rejudecare, în acord cu art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța va avea în vedere și celelalte susțineri ale ambelor părți, invocate drept critici de recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta susținând că este ținta unor atacuri repetate ale pârâtului (aspect exemplificat cu indicarea și a altor materiale publicate care au vizat-o pe ea sau pe asociatul majoritar), respectiv cele ale pârâților care s-au apărat invocând puterea și garanțiile oferite libertății de exprimare consacrată prin art. 10 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului. PENTRU ACESTE MOTIVE,